ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 791/2025

Ședința publică din data de 14 mai 2025

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.05.2023, pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2023, reclamanta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a chemat în judecată pârâții A., B., C., D., E., solicitând obligarea pârâților la plata sumei totale de 1.328.319 RON, compusă din: suma de 800.000 RON, sumă achitată de Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. prin Ordinul de plată nr. x/13.01.2016, reprezentând plată nelegală efectuată în contul F. în data de 13.01.2016, sumă menționată de către echipa de inspecție economico-financiară în Dispoziția obligatorie nr. x/29.06.2022 și în Raportul de inspecție economico-financiară nr. x/29.06.2022; suma de 375.858 RON, ce reprezintă daune-interese constituite din dobânda legală remuneratorie și dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 800.000 RON, accesorii calculate de echipa de inspecție până la data de 31.12.2021; suma de 152.461 RON, ce reprezintă daune-interese constituite din dobânda legală remuneratorie și dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 800.000 RON, accesorii calculate pe perioada 01.01.2022 - 10.05.2023.

Prin încheierea din 7.12.2023, s-a admis excepția necompetenței materiale a secției conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Gorj, cu privire la pretențiile formulate în contradictoriu cu pârâtul A. și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. și pe pârâtul A., în favoarea secției a II-a Civilă a Tribunalului Gorj.

La Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2023*.

Prin sentința civilă nr. 30/2024 din data de 20 martie 2024, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., ca fiind prescrisă și s-a luat act că se solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe, Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 430 din 1 octombrie 2024, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a Civilă a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. declarat recurs.

Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

Recurenta susține că instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material referitoare la data de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru recuperarea sumelor pretinse de la intimatul-pârât. În acests sens, recurenta susține că urmare a inspecției economico-financiare desfășurate de către Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova s-a întocmit Dispoziția obligatorie nr. 1331 din 29.06.2022 prin care s-au dispus mai multe măsuri de recuperare a unor sume de bani, reprezentând plăți nelegale efectuate de către societatea recurentă, persoane responsabile fiind menționate în actul de control, Adunarea Generală, Consiliul de Supraveghere și Directoratul Societății Complexul Energetic Oltenia S.A.

Recurenta susține că s-a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material referitoare la prescripția extinctivă. Autoarea căii de atac redă prevederile art. 2528 C. civ. și arată că în opinia acesteia, elementul determinant de stabilire a cursului prescripției nu este doar momentul nașterii dreptului material la acțiune, ci și momentul la care s-a cunoscut cel care răspunde de producerea pagubei. Or, susține recurenta, în raport de probele administrate, societatea recurentă a cunoscut persoanele care răspund de pagubă la data prezentării conducerii societății a raportului nr. x/02.08.2022, prin care se menționează persoanele răspunzătoare pentru situația creată.

Sub un alt aspect, recurenta redă prevederile art. 1532 C. civ. și arată că acestea reglementează una dintre condițiile reparării prejudiciului, și anume caracterul cert al acestuia, situație aplicabilă în cauză, cu privire la întinderea prejudiciului, conchide recurenta.

Totodată, autoarea căii de atac invocă dispozițiile Legii nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi. Mai arată că stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate. Caracterul cert al pagubei, în opinia recurentei rezultă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată definitiv contestația formulată de societatea recurentă împotriva deciziei Curții de Conturi Gorj și anume la data de 15.04.2021.

În concluzie, numai după momentul finalizării controlului intern dispus de societatea recurentă și a stabilirii certe a prejudiciului, cât și a persoanelor care au cauzat acest prejudiciu se poate considera că societatea putea să cunoască fapta și pe cel răspunzător de această faptă, moment ce reprezintă începutul cursului prescripției extinctive, susține recurenta.

În drept, recursul a fost încadrat de către recurentă pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Înalta Curte constată că susținerile recurentei prin care se invocă aplicarea greșită a normelor de drept material nu se încadrează între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu pot fi analizate prin prisma motivului de casare statuat la pct. 8, indicat în memoriul de recurs.

Instanța supremă reține că deși prin cererea de recurs sunt menționate prevederile art. 2528 C. civ., art. 1532 C. civ., precum și dispozițiile Legii nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, din expunerea argumentelor evocate, respectiv susținerile referitoare la momentul nașterii dreptului material la acțiune, precum și trimiterile la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, recurenta readuce în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, recurenta-reclamantă, susținând greșita aplicare a legii de către instanța de apel, a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă criticile la adresa deciziei atacate reprezintă doar o succesiune de fapte și afirmații, fără o argumentație în drept care să permită identificarea unor elemente concrete de nelegalitate.

De altfel, Înalta Curte reține că argumentele recurentei-reclamante cu privire la situația de fapt și trimiterile pe care le face la înscrisurile aflate la dosarul cauzei (decizii judecătorești definitive, raport fiscal, adrese) nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac. Administrarea probatoriului și stabilirea situației de fapt este atributul instanței devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluției cu normele de drept aplicabile. Se ignoră astfel caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul, ci se analizează exclusiv aspecte de nelegalitate.

Simpla nemulțumire a recurentei cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva deciziei nr. 430/2024 din 1 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Față de soluția de anulare a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga recurenta-reclamantă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. la plata către intimatul-pârât A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la filele 96-97din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. împotriva deciziei nr. 430/2024 din 1 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. la plata către intimatul-pârât A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2025.