Decizia nr. 911/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 6559/2020 a Judecătoriei Târgu

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu - Jiu, la data de 28 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 37 Aleea x Târgu - Jiu a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 837,46 RON reprezentând cheltuieli administrative (salarii femeie de serviciu, administrator birotică, reparații, deratizare, nefiind incluse apă, gunoi, curent iluminat casa scării).

Hotărârea Judecătoriei Târgu - Jiu Prin sentința civilă nr. 6559 din data de 23 decembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei a numitului B., invocată de pârât. A fost admisă cererea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 37, în contradictoriu cu pârâtul A., a fost obligat pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 837,46 RON reprezentând cota de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari pentru perioada septembrie 2016 - aprilie 2019.

Hotărârea Tribunalului Gorj Prin decizia civilă nr. 1613 din 28 septembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, a fost respinsă cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. A fost respins apelul declarat de apelantul pârât A., împotriva încheierii nr. 8 din 2 noiembrie 2020 și împotriva sentinței civile nr. 6559 din 23 decembrie 2020, ambele pronunțate de Judecătoria Târgu -Jiu, în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociația de Proprietari nr. 37, ca nefondat.

Hotărârile Curții de Apel Craiova Prin încheierea nr. 11 din data de 4 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de pârâtul A. împotriva magistraților C., D. și E., membri ai completului C 4 CIV. Prin încheierea nr. 13 din data de 14 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a respins, ca fiind tardivă, cererea de recuzare a doamnei judecător C., formulată de pârâtul A.. Prin încheierea din data de 15 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea pârâtului A. de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor legale ce vizează activitatea asociației de proprietari și atribuțiile reprezentanților acesteia. Încheierea a fost atacată cu recurs, calea de atac fiind anulată prin decizia nr. 1219 din 26 mai 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin decizia nr. 125 din 15 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, formulată de recurentul pârât A.. S-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul pârât A. împotriva deciziei nr. 1613 din 28 septembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociația de Proprietari nr. 37. S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât A., împotriva încheierilor de recuzare nr. 51/2021, nr. 88 din 24 mai 2021, nr. 99 din 03 iunie 2021, nr. 125 din 07 iulie 2021, nr. 143 din 07 septembrie 2021, nr. 155 din 23 septembrie 2021, nr. 157 din 28 septembrie 2021, nr. 158 din 28 septembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Calea de atac formulată în cauză Pârâtul A. a declarat recurs împotriva încheierii nr. 11 din data de 4 februarie 2022, a încheierii nr. 13 din data de 14 februarie 2022 și a deciziei nr. 125 din data de 15 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Craiova. Acesta invocă incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. În cuprinsul cererii de recurs, a arătat că a recuzat unul dintre membrii completului de judecată, care a fost învestit cu soluționarea recursului declarat, întrucât acesta a făcut parte și din completul, care a respins cererea de strămutare a dosarului nr. x/2017 Prin recuzare a urmărit să înlăture comportamentul discreționar al doamnei judecător C., care își apăra punctul de vedere și susținea și demersurile abuzive ale asociației și ale reprezentantului său. În opinia sa, judecătorii i-au încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de Statul Român, semnatar al Convenției Europene a Drepturilor Omului, i-au anulat sau i-au respins, ca tardive, cererile de recuzare, deși ele îndeplineau condițiile legii. Arată că instanța a fost alcătuită cu încălcarea dispozițiilor legale, magistrații implicați având legături între ei, ceea ce nu le permite un control judiciar efectiv asupra hotărârilor instanțelor inferioare. În acest sens, oferă o serie de exemple care, în opinia sa, îi justifică demersul judiciar. Lipsa de imparțialitate rezultă din împrejurarea că instanțele nu i-au cerut administratorului dovezi că respectă dispozițiile Legii nr. 241 din 22 iunie 2006 republicată. De asemenea, rezultă din omisiunea unor elemente esențiale pentru stabilirea unei situații de fapt și de drept legale. Învederează că hotărârile au fost date cu încălcarea competenței Curții Constituționale, pe care le menționează și le analizează în cererea de recurs. Apreciază că instanțele, care s-au pronunțat în cauză, și-au depășit puterile legale, nu i-au respectat drepturile și au încălcat regulile de procedură, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acestea au tratat, discreționar, cererile de recuzare, solicitările de sesizare a Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Apreciază că hotărârile, care s-au pronunțat în dosarele, în care este implicat, au motivări și soluții contradictorii, mai ales sub aspectul timbrajului, deși conduita sa a fost identică în toate. Recurentul arată că hotărârile recurate încalcă autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârea din dosarul nr. x/2018 și, în acest sens, prezintă câteva aspecte de fapt și de drept, care vizează reprezentativitatea la nivelul asociației de proprietari. În opinia sa, se impunea admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a numitului B., întrucât acesta nu întrunește cerințele legale pentru a reprezenta asociația. De asemenea, arată că asociația de proprietari are obligația de a respecta prevederile legale privind modul de repartizare a cheltuielilor comune. Cu privire la această obligație și la drepturile președintelui de asociație, a solicitat interpelarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitare care nu i-a fost admisă. Pentru a justifica nelegalitatea hotărârilor recurate, recurentul prezintă, pe larg, legislația specifică asociațiilor de proprietari, punând accent pe cheltuielile individuale și comune și pe obligațiile chiriașilor. De asemenea, prezintă, detaliat, modalitatea de calcul a chiriei și a cheltuielilor comune. Pentru a dovedi aceste susțineri, consideră relevant interogatoriul domnului B. cu privire la chirii, serviciile asociației și anumite situații de fapt care sunt importante în soluționarea cauzei. Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, respectiv admiterea cererii de recuzare și casarea deciziei pronunțate de completul a cărui recuzare solicită.

Apărări formulate Deși legal citată, intimata - reclamantă Asociația de Proprietari nr. 37, Aleea x, Târgu - Jiu nu a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Examinând hotărârile recurate, din perspectiva criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele. Recurentul - pârât a supus controlului judiciar mai multe hotărâri, respectiv încheierea nr. 11 din data de 4 februarie 2022, încheierea nr. 13 din data de 14 februarie 2022 și decizia nr. 125 din data de 15 februarie 2022, toate pronunțate de Curtea de Apel Craiova. Întrucât a precizat, expres, că recursul declarat împotriva deciziei nr. 125 din data de 15 februarie 2022 este accesoriu celui declarat împotriva celor două încheieri, Înalta Curte le va analiza în ordinea avută în vedere de acesta. În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii nr. 11 din data de 4 februarie 2022 și a încheierii nr. 13 din data de 14 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca nefondat. Prin încheierea nr. 11 din data de 4 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de pârâtul A. împotriva magistraților C., D. și E., membri ai completului C 4 CIV. Înalta Curte reține că, la termenul din data de 18 ianuarie 2022, în fața Curții de Apel Craiova, pârâtul A. a formulat o cerere de recuzare a întregului complet de judecată. Față de această situație și fiind după dezbateri, instanța a dispus amânarea pronunțării la data de 1 februarie 2022 și a pus în vedere pârâtului să formuleze cererea de recuzare, în scris, și să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON pentru fiecare judecător recuzat . Pârâtul s-a conformat doar parțial dispozițiilor instanței, în sensul că, la data de 22 ianuarie 2022 a transmis, prin email, cererea de recuzare motivată și copii după trei chitanțe de plată a unor taxe judiciare de timbru din data de 11.02.2021 și data de 18.05.2021. La termenul de judecată din data de 1 februarie 2022, instanța a amânat din nou pronunțarea, pentru imposibilitatea participării, la deliberări, a unuia dintre membrii completului. În ședința din camera de consiliu din data de 4 februarie 2022, Curtea de Apel Craiova a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare a întregului complet de judecată, formulată de A.. Contrar celor susținute de recurent, soluția este în concordanță cu dispozițiile legale. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1)Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență. (2)Taxele judiciare de timbru sunt datorate, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de către toate persoanele fizice și juridice și reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele judecătorești, precum și de către Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Iar din coroborarea dispozițiilor art. 32 și 33 din același act normativ, rezultă că aceste taxe sunt datorate pentru fiecare cerere, care nu este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, și se plătesc anticipat. Înalta Curte reține că recurentul a comunicat, prin email, 3 chitanțe de plată a unor taxe judiciare de timbru, care nu fac dovada susținerilor sale. Acestea nu cuprind numărul de dosar și, mai mult, ele sunt achitate cu aproximativ 1 an în urmă, în lunile februarie și mai 2021, când cauza era în alt stadiu procesual, în apel. De altfel, chitanța nr. x din data de 18 mai 2021, a fost depusă și la Tribunalul Gorj pentru termenul din data de 2 iulie 2021, tot pentru a dovedi achitarea taxei judiciare de timbru necesare unei cereri de recuzare. Astfel, prin înscrisurile depuse, în copie de altfel, recurentul nu a dovedit îndeplinirea acestei obligații legale deși instanța amânase pronunțarea în acest scop. Or, accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și a dispozițiilor imperative ce vizează plata taxelor judiciare de timbru, fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței. Iar neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată, de către legiuitor, ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conținutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă". În aceste condiții, Înalta Curte reține că soluția Curții de Apel Craiova de anulare a cererii de recuzare, prin încheierea nr. 11 din data de 4 februarie 2022 a aceleiași instanțe, este legală. Prin încheierea nr. 13 din 14 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a respins, ca tardivă, cererea de recuzare a doamnei Judecător C., formulată de pârâtul A.. Înalta Curte reține că, la data de 4 februarie 2022, după ce instanța a anulat cererea de recuzare a întregului complet și a rămas, în pronunțare asupra cauzei, pârâtul a depus, prin email, o cerere de recuzare a doamnei judecător C., membru al completului C4CIV, învestit cu soluționarea căii de atac formulate de acesta. Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. " (1) Judecătorul aflat într-o situație de incompatibilitate, poate fi recuzat de oricare dintre părti înainte de începerea oricărei dezbateri. (2)Când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute". Iar potrivit dispozițiilor art. 47 din același act normativ "Cererea de recuzare se poate face verbal în ședință sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătându-se cazul de incompatibilitate și probele de care partea înțelege să se folosească". Din coroborarea celor două dispoziții legale, rezultă că recuzarea se propune înainte de începerea oricăror dezbateri, inclusiv a dezbaterilor asupra mijloacelor de probă sau a excepțiilor procesuale, iar nu numai asupra fondului cauzei. Iar, dacă motivele s-au ivit sau au fost cunoscute după închiderea dezbaterilor, partea este obligată să propună recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute. Neinvocarea motivului, pe care se întemeiată cererea de recuzare, în termenul prevăzut de C. proc. civ. este sancționată cu decăderea părții interesate din dreptul de a recuza pe cel în cauză, cererea de recuzare urmând a fi respinsă, ca tardivă de către completul învestit să o soluționeze. În cauza pendinte, cererea de recuzare a doamnei judecător C. a fost formulată după ce cererea anterioară de recuzare a fost anulată, ca netimbrată și după ce s-au încheiat dezbaterile, iar instanța a rămas în pronunțare asupra recursului cu privire la care era învestită. Or, recurentul avea cunoștință, de mai mult timp, de împrejurarea, pe care a invocat-o ca argument al demersului său, în sensul că doamna judecător a făcut parte și din completul care a soluționat o cerere anterioară de strămutare. Aceasta fusese soluționată în cursul anului 2021, de către Curtea de Apel Craiova. În aceste condiții, în acord cu soluția Curții de Apel Craiova, Înalta Curte reține că, operând decăderea din dreptul de a formula cererea de recuzare, în mod corect, aceasta s-a respins ca tardivă. Prin urmare, dat fiind că dispozițiile legale menționate anterior au fost aplicate, în mod corect, de către instanța de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că nu este incident niciun motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de către recurentul - pârât A. împotriva încheierii nr. 11 din 4 februarie 2022 și a încheierii nr. 13 din 14 februarie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca nefondat. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul - pârât A. împotriva deciziei civile nr. 125 din data de 15 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte îl va respinge, ca inadmisibil, pentru argumentele pe care le va expune în continuare. C. proc. civ. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice, dând eficiență, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesuale civile, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, art. 457 din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitiv. Astfel, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, în sens contrar, încălcându-se principiului legalității consfințit prin art. 457 menționat anterior și art. 129 din Constituție. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1), (2) și 3 din C. proc. civ.: (1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului. (2) Nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. (3) Recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Prin urmare, sunt supuse recursului hotărârile nedefinitive, pentru care legea prevede expres această cale de atac. În cazul în care recursul este îndreptat împotriva unei hotărâri, care nu are prevăzută nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, sancțiunea care intervine este inadmisibilitatea acesteia, întrucât părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede. Recurentul - pârât a supus controlului judiciar decizia civilă nr. 125 din 15 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, prin care s-a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, formulată de recurentul pârât A., ca inadmisibilă. S-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul pârât A. împotriva deciziei nr. 1613 din 28 septembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociația de Proprietari nr. 37. S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât A., împotriva încheierilor de recuzare nr. 51/2021, nr. 88 din 24 mai 2021, nr. 99 din 03 iunie 2021, nr. 125 din 07 iulie 2021, nr. 143 din 07 septembrie 2021, nr. 155 din 23 septembrie 2021, nr. 157 din 28 septembrie 2021, nr. 158 din 28 septembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția I civilă în dosarul nr. x/2019 . Prin urmare, recurentul a supus controlului judiciar o hotărâre definitivă, care nu are prevăzută nicio cale de atac, acest aspect fiind menționat, expres, chiar în dispozitivul acesteia. Astfel, prin decizia recurată, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile referitoare la drepturile și obligațiile asociației de proprietari, formulată de recurentul pârât A.. Înalta Curte reține că hotărârea pronunțată într-o astfel de procedură specială nu este supusă niciunei căi de atac, după cum rezultă expres în cuprinsul dispozițiilor art. 519 și 520 din C. proc. civ. De asemenea, prin decizia recurată, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul pârât A. împotriva deciziei nr. 1613 din 28 septembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă. Și sub acest aspect, decizia nr. 125 din 15 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova este definitivă, recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs nefiind permis de normele procedurale. De altfel, și prin decizia recurată, recursul a fost respins ca inadmisibil, prin prisma obiectului dedus judecății. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia nr. 32/2008, pronunțată de Secțiile Unite că "cererea este actul de învestire a instanței, (...) obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului. întrucât drept subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acestei, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinare competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac". Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de pretențiile în cuantum de 837,46 RON, solicitate de reclamanta Asociația de Proprietari. Iar astfel de cereri de chemare în judecată sunt supuse doar apelului, nu și recursului, în considerarea dispozițiilor art. 483 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 94 alin. (1) lit. j) din C. proc. civ. Tot prin decizia recurată, s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul pârât A., împotriva încheierilor de recuzare nr. 51/2021, nr. 88 din 24 mai 2021, nr. 99 din 03 iunie 2021, nr. 125 din 07 iulie 2021, nr. 143 din 07 septembrie 2021, nr. 155 din 23 septembrie 2021, nr. 157 din 28 septembrie 2021, nr. 158 din 28 septembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția I civilă în dosarul nr. x/2019. Potrivit dispozițiilor art. 53 din C. proc. civ., încheierile prin care s-au respins cererile de recuzare, sunt supuse recursului însă, soluția dată ca urmare a recurării lor, este definitivă. Prin urmare, cum cererea de recurs a fost formulată împotriva unei decizii definitive, care nu poate face obiect al recursului, calea extraordinară de atac formulată în cauză este inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul - pârât A. împotriva deciziei nr. 125 din 15 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.