ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1353/2025

Ședința publică din data de 12 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 11 octombrie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., prin A. - Sucursala București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumei de 15.000 RON, cu titlu de plată nedatorată, și a sumei de 1537,29 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare, precum și la plata dobânzii legale calculate în continuare până la data plății integrale.

Prin sentința civilă nr. 10169 din 21 noiembrie 2024, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Brăila.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., care determină competența teritorială a instanței de la domiciliul pârâtului și, în raport de domiciliul pârâtei din sat Berteștii de Jos, jud. Băila, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, având în vedere că activitatea Judecătoriei Însurăței, instanță în a cărei rază de competență se află domiciliul pârâtei, a fost suspendată conform H.G. nr. 476 din 6 iulie 2016.

Învestită prin declinare, Judecătoria Brăila, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 3156 din 10 aprilie 2025, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că litigiul vizează o acțiune întemeiată pe dispozițiile plății nedatorate, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., care vizează competența instanței de la domiciliul pârâtului, norma fiind de competență relativă.

Reținând că cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, iar pârâta nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a invoca excepția necompetenței teritoriale a instanței inițial învestite, a constatat că instanța sesizată rămâne competentă să soluționeze litigiul ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca excepția relativă, excepție pe care instanța nu are dreptul să o invoce din oficiu, în raport de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea prin care reclamanta A., prin A. - Sucursala București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumei de 15.000 RON, cu titlu de plată nedatorată, și a sumei de 1537,29 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare, precum și la plata dobânzii legale calculate în continuare până la data plății integrale.

Înalta Curte constată că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care instituie regula generală de stabilire a competenței teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Aceste dispoziții cuprind norme de competență relativă, iar nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepției de necompetență în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Așadar, rezultă că în situația în care reclamantul a sesizat o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, doar pârâtul poate cere declinarea competenței la una dintre instanțele competente potrivit legii, prin întâmpinare sau cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii dacă întâmpinarea nu este obligatorie.

Prin Decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a reținut că:,,65. Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau 3 din C. proc. civ.. (...) 67. În situația în care instanța de judecată inițial necompetentă, devenită însă competentă prin neinvocarea excepției în termenul legal, ar fi, totuși, considerată îndreptățită să își decline competența către instanța pe care o apreciază ca fiind competentă, termenul statuat de lege ar fi superfluu, deoarece declinarea competenței realizată cu nerespectarea dispozițiilor legale ar subzista, atât instanța de trimitere, cât și instanța ierarhic superioară care va pronunța regulatorul de competență fiind ținute de această soluție".

În cauză, din verificarea actelor dosarului, se constată că pârâta nu a formulat întâmpinare, neînțelegând să invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București în conformitate cu art. 130 alin. (3) C. proc. civ., excepția fiind invocată de instanță, din oficiu, la primul termen de judecată.

Prin urmare, cum pârâta nu a depus întâmpinare prin care să invoce excepția necompetenței teritoriale, Înalta Curte reține că excepția nu a fost invocată în condițiile prevăzute de art. 130 C. proc. civ.

Astfel, competența de soluționare a cauzei rămâne dobândită în favoarea instanței pe rolul căreia se află înregistrată, această instanță nefiind în măsură să invoce, din oficiu, excepția și, astfel, să se dezînvestească, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.