ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1350/2025

Ședința publică din data de 12 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 7 martie 2024 sub nr. x/2024, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., admiterea excepției necompetenței teritoriale a BEJ C., anularea formelor de executare dispuse în dosarul execuțional nr. x/2024, întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare, respectiv restituirea sumei de 5.343,8 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 1087 din 30 mai 2024, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sebeș.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că prin încheierea nr. 5057 din 19 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Timișoara a admis cererea formulată de BEJ C. și a dispus încuviințarea executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. x/2024, prin toate modalitățile prevăzute de lege.

Însă, instanța a constatat că din verificările efectuate la DEPABD rezultă că la data demarării executării silite, 15 februarie 2024, debitorul avea domiciliul în Sebeș, jud. Alba, domiciliu menționat și în titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea.

În raport și cu susținerile contestatorului, potrivit cărora începând cu luna iulie 2023 nu mai locuiește la adresa de reședință din Timișoara, în temeiul dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sebeș.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sebeș, a pronunțat sentința civilă nr. 349 din 11 aprilie 2025, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Timișoara, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că prin încheierea nr. 5057 din 19 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Timișoara a încuviințat executarea silită împotriva debitorului A., motiv pentru care, în temeiul art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, în acest sens fiind pronunțată și Decizia nr. 20/2021 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului care a generat prezentul conflict negativ de competență îl reprezintă cererea formulată de contestatorul A., prin care a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., admiterea excepției necompetenței teritoriale a BEJ C., anularea formelor de executare dispuse în dosarul execuțional nr. x/2024, întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare, respectiv restituirea sumei de 5.343,8 RON, cu cheltuieli de judecată.

Înalta Curte constată că declinarea reciprocă a competenței de către instanțe a fost generată de aplicarea diferită a normelor de procedură prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează regulile după care se determină instanța de executare.

Astfel, Judecătoria Timișoara a reținut că instanța de executare, competentă să soluționeze contestația la executare, este aceea în circumscripția căreia se află domiciliul debitorului A., în timp ce Judecătoria Sebeș a apreciat că instanța care a încuviințat executarea silită, respectiv Judecătoria Timișoara, este instanța de executare competentă să soluționeze cererea dedusă judecății.

Potrivit dispozițiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, rezultă că în cazul contestației la executare competența teritorială a instanței este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în a cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea nr. 5057 din 19 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Timișoara a încuviințat executarea silită împotriva debitorului A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 1879 din 26 februarie 2018, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2017.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021), decizie obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., s-a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și ale art. 112 C. proc. civ., că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Față de dezlegările obligatorii din Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, se constată că, în speță, întrucât cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Timișoara, competența de soluționare a contestației la executare revine tot acestei instanțe, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Timișoara, aceasta fiind instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.