ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1271/2025
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1271/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 5 iunie 2025
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:
Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 15.03.2024, sub nr. x/2024, contestatorii A., B. Și C. au formulat în contradictoriu cu intimata D. S.A., contestație la executare cu privire la dosarul de executare nr. 237/2015 al BEJ E., solicitând anularea executării silite însăși.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin sentința civilă nr. 702 din data de 4 februarie 2025, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2024, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorii A., B. și C. în contradictoriu cu intimata D. S.A., având ca obiect anularea executării silite în dosarul nr. x/2015 al BEJ E., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. În motivare, instanța a reținut că titlurile executorii care fac obiectul dosarului de executare au fost învestite cu formulă executorie de către Judecătoria Sectorului 1 București, competența teritorială fiind determinată potrivit criteriilor prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum rezultă din Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind dezlegarea unor chestiuni de drept.
Prin sentința civilă nr. 4249 din data de 25 aprilie 2025, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în același dosar, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de contestatori și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești. Instanța a reținut că Judecătoria Sectorului 1 București a avut competența exclusivă doar pentru învestirea cu formulă executorie a contractului de credit, fără a încuviința executarea silită. Astfel, competența teritorială în soluționarea contestației la executare revine instanței în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul contestatorii, respectiv Judecătoriei Pitești, conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. în forma aplicabilă la data începerii executării silite.
În consecință, s-a constatat existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Pitești și Judecătoria Sectorului 1 București, fiind sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
Ca urmare a ivirii conflictului negativ de competență, Judecătoria Sectorului 1 București a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Pitești.
Prin sentința civilă nr. 702/2025, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența către Judecătoria Sectorului 1 București, reținând că titlurile executorii ce fac obiectul dosarului de executare au fost învestite cu formulă executorie de către această instanță. Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 4249/2025, a admis, la rândul său, excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența către Judecătoria Pitești, motivând că instanța competentă este cea de la domiciliul debitorilor, nu cea care a învestit cu formulă executorie titlul.
Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". De asemenea, conform art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se soluționează de către instanța de executare astfel cum aceasta este definită de dispozițiile menționate anterior.
Din analiza actelor dosarului rezultă că, la data formulării cererii de executare silită (29.05.2015), debitorii A. și B. aveau domiciliul în municipiul Pitești, iar debitorul C. avea domiciliul în sectorul 2, București. Niciunul dintre aceștia nu avea domiciliul în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București.
Înalta Curte subliniază că simpla împrejurare că Judecătoria Sectorului 1 București a învestit cu formulă executorie contractul de credit ce constituie titlul executoriu nu îi conferă automat și calitatea de instanță de executare. Competența de învestire cu formulă executorie este distinctă de competența de soluționare a contestațiilor la executare, aceasta din urmă stabilindu-se exclusiv în funcție de domiciliul sau sediul debitorului la momentul sesizării organului de executare.
Această interpretare este confirmată atât de practica judiciară constantă, cât și de considerentele Deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (pronunțată în recurs în interesul legii), potrivit căreia competența instanței de executare se determină exclusiv prin raportare la domiciliul sau sediul debitorului la data formulării cererii de executare silită.
În plus, înscrisurile din dosar relevă că executarea silită s-a derulat, preponderent, asupra bunurilor și veniturilor localizate în municipiul Pitești, unde se află și domiciliile majorității debitorilor.
Astfel, raportat la prevederile art. 651 și art. 714 din C. proc. civ. și având în vedere Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte constată că Judecătoria Pitești are calitatea de instanță de executare competentă să soluționeze contestația la executare formulată de contestatori.
Pentru toate considerentele expuse anterior, conflictul negativ de competență se soluționează prin stabilirea competenței Judecătoriei Pitești de a judeca prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2025.