ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1752/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1752/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2025
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, secția Civilă la 25.09.2025, contestatoarea Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., suspendarea provizorie a executării silite derulate în dosarul de executare nr. 101/2025 al Biroului Executorului Judecătoresc B., până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite, formulată în cadrul contestației la executare.
Prin sentința civilă nr. 5404/26.09.2025, Judecătoria Pitești, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că executarea silită se derulează în dosarul nr. x/2025 al BEJ B. în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2507/11.07.2025, pronunțată de Tribunalul Argeș, în materia litigiilor de muncă.
Subsecvent, dând eficiență art. 22 alin. (4) C. proc. civ. și constatând că împotriva sentinței civile nedefinitive s-a formulat apel, a conchis că cererea este circumscrisă art. 450 C. proc. civ. și revine, astfel, în competența exclusivă a instanței de apel, competență de la care părțile nu pot deroga.
Astfel învestită, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a pronunțat, la 24.10.2025 o încheiere prin care a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Pitești, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea incidentului procedural.
În motivare, a arătat că instituția juridică a suspendării provizorii a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare formulate în cadrul contestației la executare este diferită și distinct reglementată de suspendarea executării provizorii.
A subliniat că, din moment ce, în cauza de față, contestatoarea a învestit judecătoria cu o cerere de suspendare provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare formulate în cadrul contestației la executare din dosarul nr. x/2025, circumscrisă art. 719 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoriei Pitești îi revenea competența soluționării cererii, în calitatea sa de instanță de executare, în raport cu prevederile art. 651 alin. (1) și art. 714 alin. (1) C. proc. civ.
Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, pentru următoarele considerente:
Statuările divergente ale instanțelor aflate în conflict derivă din relevanța atribuită, cu prilejul statuării asupra competenței, împrejurării că titlul executoriu a cărui executare silită se tinde a fi suspendată este reprezentat de o hotărâre judecătorească ce se bucură de executare provizorie de drept, dar împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a apelului.
Într-un prim considerent, Înalta Curte reține că prerogativa instanței de a recalifica actele și faptele deduse judecății poate fi exercitată în situația în care partea însăși nu a indicat o calificare juridică, când propune o configurație imprecisă ori echivocă a cererii, sau atunci când demersul judiciar materializează o încadrare formală eronată a sa.
Cum în cauză nu se regăsește niciuna dintre situațiile care permit aplicarea art. 22 alin. (4) C. proc. civ. - temeiul juridic indicat de parte, art. 719 alin. (7) C. proc. civ., fiind deplin concordant cu pretenția formulată, respectiv suspendarea provizorie a executării silite derulate în cadrul dosarului de executare nr. 101/2025 al B.E.J. B. - instanțele erau chemate să se pronunțe în limitele învestirii, mecanismul recalificării nefiind incident.
În continuare, instanța supremă notează că art. 651 alin. (3) C. proc. civ. abilitează instanța de executare - care, în cauză, este Judecătoria Pitești - să soluționeze orice incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, iar acestei competențe îi este circumscrisă și cererea de suspendare provizorie până la soluționarea cererii de suspendare formulate în cadrul contestației la executare.
Această competență materială este una exclusivă și nu se reconfigurează în raport cu natura titlului executoriu.
Deși art. 450 C. proc. civ. conferă instanței de apel competența de a suspenda executarea hotărârii primei instanțe atunci când aceasta este executorie provizoriu, cele două mecanisme de temporizare a titlului executoriu nu se exclud, funcționarea lor în planuri distincte demonstrând că instanța de executare nu aduce atingere competenței instanței de apel, atunci când judecă cererea de suspendare provizorie a executării silite.
Prin urmare, nemulțumită de hotărârea pronunțată de prima instanță și urmărind să împiedice punerea ei în executare, partea interesată poate solicita instanței de apel suspendarea executării provizorii a acesteia, fără ca demersul să o împiedice să sesizeze și instanța de executare cu o cerere formulată potrivit art. 719 alin. (7) C. proc. civ.
Interesând faze distincte ale procesului civil - judecata, respectiv executarea silită - cele două cereri urmăresc o finalitate diferită, art. 450 C. proc. civ. vizând suspendarea executării provizorii a hotărârii, iar art. 719 alin. (7) C. proc. civ. având aptitudinea de a întrerupe procesul execuțional, în ansamblul lui.
Articolul 701 alin. (1) C. proc. civ. nu exclude valorificarea suspendării executării hotărârii dispusă de instanța de apel în cadrul executării silite, dar acest punct de conexiune funcțional nu impietează asupra identității proprii a procedurilor în discuție, pe care partea le poate supune distinct unor jurisdicții diferite.
Este util de observat că nici motivele care fundamentează cele două cereri nu se confundă, de vreme ce, în cadrul cererii de suspendare a executării silite, nu sunt admisibile critici corelate cu legalitatea sau temeinicia hotărârii judecătorești care se execută, astfel cum rezultă din art. 713 alin. (1) C. proc. civ.
Distincția teoretică reliefată în precedent se regăsește pe deplin în cauză, motivele indicate în cerere caracterizând o cerere de suspendare provizorie, întrucât petenta invocă lipsa de certitudine a creanței, presupuse vicii ale încheierii de încuviințare și împrejurarea că a executat parțial titlul executoriu.
În considerarea argumentelor expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2025.