ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1807/2025

HOTĂRÂRE

21.10.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1807/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 10 iulie 2025 pe rolul Judecătoriei Găești, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat, în dosarul de executare nr. 5258/2025, privind pe creditoarea B. S.A. și pe debitorul C., încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/21.12.2023.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 666 C. proc. civ. și art. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin încheierea nr. 2393 din 11 iulie 2025, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere reședința debitorului C. la data sesizării organului de executare (1 iulie 2025), această reședință fiind în Municipiul Pitești, județul Argeș (potrivit verificărilor efectuate în baza de date a evidenței persoanelor, în data de 11.07.2025 - dosarul Judecătoriei Găești).

I.2.2. Prin sentința civilă nr. 5299 din 25 august 2025, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de instanță din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Găești, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Pitești a avut în vedere domiciliul cu care debitorul figurează în actul de identitate, respectiv jud. Dâmbovița, reținând, totodată, că dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează competența instanței de executare, nu lasă loc de interpretare cu privire la alegerea instanței competente teritorial și stabilește că este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul, iar nu reședința debitorului.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în raport cu prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere domiciliul debitorului.

Astfel, pe de o parte, Judecătoria Găești a reținut că instanța competentă a soluționa cererea de încuviințare a executării silite este instanța în a cărei rază teritorială își are reședința debitorul, iar pe de altă parte, Judecătoria Pitești a apreciat că este competentă instanța de la domiciliul debitorului.

Înalta Curte constată că obiectul dedus judecății este reprezentat de cererea de încuviințare a executării silite, cerere formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., la solicitarea creditoarei B. S.A., împotriva debitorului C. în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/21.12.2023, în vederea recuperării debitului restant în cuantum de 3632,87 RON.

Competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite se determină potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., în acord cu care "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător. (2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare".

Așadar, în procedura executării silite, dispozițiile legale anterior evocate determină instanța de executare ca fiind, de regulă, judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Domiciliul reprezintă un atribut de identificare al persoanei fizice și este definit de art. 87 C. civ. ca fiind acolo unde aceasta declară că își are locuința principală. În același sens, al locuinței declarate ca locuință principală, este și art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români ("Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală").

În sens procesual, noțiunea de "domiciliu" vizează locuința pe care o persoană și-a stabilit-o în fapt în localitatea în care trăiește, întrucât scopul urmărit de legiuitor este, așa cum rezultă din dispozițiile art. 153 și următoarele C. proc. civ., acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență principiului respectării dreptului la apărare și de a facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Prin urmare, asocierea explicită pe care legiuitorul a făcut-o în definiția domiciliului din noul C. civ. cu locuința principală nu semnifică o îndepărtare de concepția domiciliului ca locuință "efectivă", ci, dimpotrivă, confirmă ideea de domiciliu ca situație de fapt, susceptibilă a fi probată prin orice mijloc de probă și lăsată la aprecierea instanței.

Astfel, în contextul analizei, se reține că mențiunile cu privire la domiciliu din actul de identitate au doar efect declarativ de evidență a persoanei, persoana fizică având domiciliul acolo unde are locuința sa statornică și principală, iar domiciliul persoanei fizice, astfel înțeles, interesează în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze litigiul.

De asemenea, locuința efectivă, adică aceea caracterizată prin continuitate și stabilitate, prezintă relevanță și trebuie apreciată ca semnificând domiciliu și în planul executării silite, fiind just a considera că, în mod obișnuit, de cele mai multe ori, la acea locuință se regăsesc bunurile pe care debitorul le deține și care pot fi supuse urmăririi.

În cauza pendinte, domiciliul în fapt al debitorului a fost înscris în evidențele autorității competente. Astfel, din verificările efectuate în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date reiese că pentru perioada 21 ianuarie 2025 - 20 ianuarie 2026 debitorul C. are reședința stabilită în Municipiul Pitești, județul Argeș.

Prin urmare, la data sesizării organului de executare, respectiv 1 iulie 2025, acesta locuia în mod efectiv în Municipiul Pitești, împrejurare ce produce, în speță, efecte juridice în ceea ce privește determinarea competenței teritoriale a instanței de executare, conform celor expuse mai sus.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 666 coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ținând cont că stabilirea competenței instanței de executare se face prin raportare la domiciliul efectiv, în fapt al debitoarei de la data sesizării organului de executare, situat în raza teritorială a Judecătoriei Pitești, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite deduse judecății în favoarea acestei instanțe.