ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1168/2025

Ședința publică din data de 3 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 30 mai 2024 sub nr. x/2024, contestatoarea A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata B. S.R.L. a formulat contestație la executare împotriva formelor de executare reprezentate de somației imobiliare din 13 mai 2024 emisă în dosarul de executare nr. 21/E/2024 aflat pe rolul BEJ C., a adresei de înființare a popririi din aceeași dată, a încheierii de comunicare a înființării popririi din 13 mai 2024, a încheierii nr. 21/E/2024 privind actualizarea creanței și stabilirea cheltuielilor de judecată, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite nr. 3881 din 08 mai 2024, toate emise în același dosar de executare silită -21/E/2024, solicitând admiterea contestației, în sensul anulării tuturor actelor de executare silită și întoarcerea executării pentru suma cu care au fost executați (în plus); obligarea pârâtei creditoare la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712, 715 alin. (2) și urm. C. proc. civ.

2.1. Prin sentință civilă nr. 6780 din 21 octombrie 2024, Judecătoria Târgu Jiu, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgu Jiu a stabilit că, prin acțiunea dedusă judecății, petentul a înțeles să formuleze o contestație la titlu privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, întrucât a solicitat a se face verificări cu privire la aplicarea acestuia, motivat de faptul că sentința Judecătoriei Iași nr. 6812 din 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021 nu menționează ce facturi erau neachitate la data pronunțării sentinței.

Reținând incidența dispozițiilor art. 714 alin. (3) C. proc. civ., s-a apreciat că, în cauză, competența de soluționare revine Judecătoriei Iași, aceasta fiind instanța care a pronunțat sentința nr. 6812/2022 din data de 17 iunie 2022, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2021, sentință ce reprezintă titlu executoriu ce face obiectul dosarului de executare nr. 21/E/2024 pe rolul BEJ C..

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Iași, secția civilă, prin sentința civilă nr. 6509 din 30 aprilie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Totodată, a constatat invit conflictul negativ de competență între Judecătoria Iași și Judecătoria Târgu Jiu și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut că Judecătoria Târgu Jiu este instanța competentă teritorial să soluționeze acțiunea, întrucât în cauză nu s-a formulat o contestație la executare privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu conform art. 714 alin. (3) C. proc. civ., ci s-a formulat o contestație la executare conform art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, prin care s-a invocat achitarea debitului anterior începerii executării silite.

A concluzionat instanța că date fiind aceste precizări, precum și faptul că executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Târgu Jiu, iar debitorul își avea sediul la data începerii executării silite în comuna Setila, județul Gorj, localitate ce se află în circumscripția Judecătoriei Târgu Jiu, aceasta este instanța competentă să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite în dosarul nr. x/2024.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Târgu Jiu, pentru următoarele considerente:

Cu prioritate, Înalta Curte apreciază necesar a califica corect obiectul cererii de chemare în judecată în sensul de a stabili dacă Judecătoria Târgu Jiu a fost învestită cu o contestație la executare propriu-zisă în conformitate cu prevederile art. 712 alin. (1) din C. proc. civ. sau cu o contestație la titlu potrivit dispozițiilor alin. (2) al aceluiași text de lege.

Se impune stabilirea corectă a obiectului cererii cu care a fost învestită instanța, întrucât competența de soluționare a pricinii este indisolubil legată de clarificarea acestui aspect.

Astfel, din interpretarea art. 712 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care "Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu", rezultă că, prin intermediul contestației la executare, părților sau terților interesați li se dă posibilitatea de a cere să se lămurească înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută ori să atace actele de executare nelegale.

Prin intermediul acestui mijloc procedural, contestația la titlu, nu pot fi invocate motive referitoare la chestiuni de fond, care să pună în discuție în fața instanței de executare legalitatea și temeinicia titlului executoriu, deoarece prin aceasta s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat.

Făcând aplicarea în cauză a acestor considerații de ordin teoretic, din analiza cererii de învestire a instanței, răspunsul la întâmpinare și precizările depuse de contestatoare, rezultă că s-a formulat o contestație la executarea propriu-zisă, întrucât s-a solicitat anularea formelor de executare reprezentate de somația imobiliară din 13 mai 2024 emisă în dosarul de executare nr. 21/E/2024 aflat pe rolul BEJ C., a adresei de înființare a popririi din aceeași dată, a încheierii de comunicare a înființării popririi din 13 mai 2024, a încheierii nr. 21/E/2024 privind actualizarea creanței și stabilirea cheltuielilor de judecată, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite nr. 3881 din 08 mai 2024, toate emise în același dosar de executare silită -21/E/2024.

Nu poate fi calificat drept contestație privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu în sensul prevederilor art. 712 alin. (2) C. proc. civ., petitul contestatoarei de a se verifica aplicarea titlului executoriu, așa cum a reținut prima instanță; în realitate, s-a susținut de către contestatoare stingerea debitului înainte de începerea executării silite, împrejurare ce reprezintă motiv de contestație la executare propriu-zisă, iar nu de aplicare a titlului executoriu.

Reținând că obiectul cererii îl reprezintă o contestație la executare propriu-zisă, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. în conformitate cu care "Contestația se introduce la instanța de executare".

De asemenea, conform art. 651 alin. (1) din același act normativ, "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", acest text de lege atribuind instanței de executare competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite, a contestației la executare, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a pronunțat decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, prin care a stabilit că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă, formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. În considerentele acestei decizii în interesul legii, s-au reținut următoarele aspecte relevante în cauza de față:

"Încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.

Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

Reglementarea unor derogări - precum ipoteza prevăzută de art. 714 alin. (2) din C. proc. civ., când contestația la executare poate fi introdusă și la judecătoria de la locul situării imobilului, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare - nu face altceva decât să întărească opinia că pe parcursul procedurii execuționale există o singură instanță de executare. (…)

Principiul unicității instanței de executare presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare. (…)

Nu în ultimul rând, un argument suplimentar îl reprezintă faptul că se elimină riscul de a se ajunge în situația în care, cu privire la același raport juridic, să fie pronunțate soluții contrare de către instanțe diferite. (…)

Atât timp cât a fost încuviințată executarea silită de o anumită instanță de judecată, aceasta din urmă devine instanță competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În lumina acestor considerații, apreciind că nu poate fi reținută incidența art. 714 alin. (3) C. proc. civ., din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte observă că prin încheierea pronunțată la 08 mai 2024 în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Târgu Jiu este cea care a încuviințat executarea silită pentru executarea obligațiilor stabilite prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6812 din data de 17 iunie 2022 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2021, astfel că această judecătorie a dobândit calitatea de instanță de executare, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, inclusiv contestația la executare ce face obiectul litigiului de față.

Reținând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competență a instanței de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanței de executare, instanța care a încuviințat executarea silită devine competentă să soluționeze contestația la executare dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Așa fiind, în considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Târgu Jiu, secția civilă este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 iunie 2025.