ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1157/2025

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secția civilă, la data de 27 octombrie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, obligarea acestuia la plata sumei de 7.020,71 RON, cu titlu de prejudiciu material; sumei de 3.510,25 RON, cu titlu de daune interese compensatorii; sumei de 10.000 euro, cu titlul de daune morale; sumei de 8.091,17 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Sentința pronunțată de Tribunalul Covasna, secția civilă Prin sentința civilă nr. 88 din data de 2 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Covasna, secția civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității, invocată de pârât, prin întâmpinare. A respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă Prin decizia civilă nr. 1452/Ap din data de 10 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins apelul declarat de apelantul A., în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna, împotriva sentinței civile nr. 88 din data de 2 februarie 2024, pronunțate de Tribunalul Covasna, secția civilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamantul A..

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Prin decizia civilă nr. 566 din data de 4 martie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Civilă a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1452/Ap din data de 10 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Calea de atac exercitată în cauză 5.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curtea de Casație și Justiție, secția I civilă Împotriva deciziei civile nr. 566 din data de 4 martie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a formulat prezenta revizuire reclamantul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 18 martie 2025 sub nr. x/2025. 5.2. Motivele de revizuire Prin cererea de revizuire astfel cum a fost formulată, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuentul a învederat că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, încălcându-se autoritatea de lucru judecat, astfel cum a fost reținută din încheierile interlocutorii prin care instanța de apel din oficiu schimbă obiectul cererii de apel. A precizat că, prin încheierea interlocutorie din 22 mai 2024, Curtea de Apel Brașov a dispus repunerea pe rol a acțiunii de răspundere civilă delictuală în vederea analizării erorii judiciare, în raport cu decizia nr. 335/R din data de 2 octombrie 2023 a Curții de Apel Brașov. Cu privire la încheierea de mai sus, revizuentul a criticat faptul că instanța nu a îndeplinit în mod legal procedura de citare a părților pentru termenul fixat, omițând citarea intimatei pârâte S.C. B. S.A., lipsind-o astfel de dreptul la apărare, și a citat în cauză Statul Român prin Ministerul Finanțelor. A mai criticat și faptul că acțiunea în răspundere civilă delictuală a fost soluționată de Curtea de Apel Brașov la termenul din 25 septembrie 2024, fără ca în speță procedura de citare să fie legal îndeplinită cu intimata-pârâtă, astfel cum reiese din încheierea interlocutorie din 25 septembrie 2024. În continuare, revizuentul și-a exprimat nemulțumirea față de soluția pronunțată de instanța de apel și a reiterat susținerea sa cu privire la faptul că în demersul judiciar pe care l-a provocat trebuie să răspundă pentru prejudiciile morale și patrimoniale ce i-au fost cauzate, intimata-pârâtă S.C. B. S.A., și nu Statul Român prin Ministerul Finanțelor. Revizuentul a concluzionat în sensul că decizia civilă nr. 566 din 4 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, se impune a fi retractată, întrucât a fost pronunțată prin săvârșirea unei erori procedurale, în sensul că nu a fost legal îndeplinită procedura de citare cu intimata-pârâtă S.C. B. S.A., astfel cum prevăd în mod imperativ dispozițiile art. 153 din C. proc. civ. și nu s-a ținut cont de încheierile interlocutorii din 22 mai 2024 și 25 septembrie 2024 care în opinia sa, au dobândit autoritate de lucru judecat cu privire la aspectele pe care le-au dezlegat. Ca atare, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire, retractarea deciziei civile nr. 566 din 4 martie 2025 și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Brașov pentru o nouă judecată. 5.3. Apărările formulate în cauză În termen legal, intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Astfel, intimatul-pârât a susținut că cererea de revizuire astfel cum a fost formulată apare ca fiind nemotivată, netemeinică și nelegală. S-a mai arătat că în speță, nu este îndeplinită nici condiția evocării fondului, impusă de caracterul extraordinar al acestei căi extraordinare de atac. 5.4. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 28 martie 2025, în cauză a fost fixat termen de judecată la data de 3 iunie 2025, când instanța a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției admisibilității cererii de revizuire. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Deliberând asupra excepției inadmisibilității cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente de drept: Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. În prima etapă a acestei căi de atac de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate specifice ipotezei de revizuire invocate de partea care face uz de această cale de atac. Concluzia se desprinde și din practica instanței europene de contencios al drepturilor omului, care a afirmat constant că unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul siguranței raporturilor juridice, potrivit căruia soluția definitivă pronunțată de instanțe la orice controversă nu trebuie să mai fie rejudecată (Hotărârea din 8 noiembrie 2007 din cauza Rada c. României). Sub un alt aspect, se constată că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., invocat în cauză de revizuent, "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut", iar, conform art. 509 alin. (2) din același Cod, "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4 și pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul". Coroborând aceste dispoziții legale, se reține că, pentru cele trei ipoteze prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., legiuitorul a impus, drept condiție premisă, ca hotărârea supusă revizuirii să fie pronunțată asupra fondului sau să evoce fondul. Astfel cum s-a reținut constant în practica judiciară, evocarea fondului implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută de către instanța de fond, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre aceste ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Or, această condiție legală nu este îndeplinită în cauză, din moment ce, prin decizia civilă nr. 566 din 4 martie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1452/Ap din data de 10 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă. Nefiind o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care să evoce fondul, decizia civilă nr. 566 din 4 martie 2025 nu poate face obiectul revizuirii întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. Sub un al doilea aspect, se reține că motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. reprezintă o aplicație a principiului disponibilității, garantat de art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., precum și a obligației instanței de a se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii, instituite prin art. 22 alin. (6) din același Cod. Acest motiv de revizuire are în vedere trei ipoteze distincte, și anume instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut (extra petita), nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut (minus petita) și a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita). Se observă că toate aceste trei ipoteze au în vedere obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanța, adică pretențiile concrete formulate de părți prin cererea principală, cererea reconvențională sau cererile de intervenție. Invocând motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuentul a argumentat că instanța de recurs a săvârșit o eroare procedurală atunci când nu a citat în cauză intimata-pârâtă S.C. B. S.A., astfel cum impun dispozițiile art. 153 C. proc. civ. Mai mult, instanța de recurs a încălcat în accepțiunea sa și autoritatea de lucru judecat rezultată din încheierile interlocutorii din din 22 mai 2024 și 25 septembrie 2024. Se reține că niciuna dintre aceste susțineri nu se încadrează în ipotezele legale antemenționate, nefiind apte să atragă incidența motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.. În mod evident, aserțiunile revizuentului nu se circumscriu ipotezei minus petita, având în vedere că instanța de recurs s-a pronunțat integral asupra recursului cu care a fost învestită, constatând că acesta este nul. Pretinsa omisiune a instanței de recurs de a cita în mod legal intimata-pârâtă, invocarea de către recurent a eventualei încălcări a dreptului la apărare a intimatei, nu pot fi subsumate ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a II-a din C. proc. civ. Acest motiv, minus petita, are în vedere exclusiv omisiunea instanței de a soluționa un capăt de cerere, formulat în termen de parte, indiferent că este vorba de o cerere principală, accesorie, incidentală sau adițională. În mod evident, nu poate fi solicitată revizuirea unei hotărâri definitive prin invocarea unei greșeli de judecată, revizuirea nefiind un recurs la recurs, ci o cale extraordinară de atac, de retractare, iar dispozițiile care o reglementează sunt de strictă interpretare și aplicare atât în privința condițiilor de admisibilitate, cât și a motivelor de exercitare. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (cauza Brumărescu c. României). În considerarea aspectelor expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.