Decizia nr. 434/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 520/2022 a Tribunalului Covasna

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înaintată Tribunalului Covasna, secția civilă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe, în data de 23 martie 2022 și înregistrată sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru și a sumei de 50.000 RON, cu titlu de daune morale, arătând că obiectul cauzei este reprezentat de eroarea judiciară cauzată prin sentința civilă nr. 1318/2019 în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, definitivă prin decizia civilă nr. 172/A/06.04.2021 a Tribunalului Covasna și decizia civilă nr. 472/R6.10.2021 a Curții de Apel Brașov, cauza având ca obiect revendicare imobiliară. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 52 alin. (1)-(3) din Constituția României, art. 96 Legea nr. 303/2004 modificată prin Legea nr. 242/2018.

Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 520 din 16 iunie 2022, pronunțată de Tribunalul Covasna, secția civilă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii, sub aspectul lipsei procedurii prealabile a obținerii unei hotărâri definitive de stabilire a răspunderii penale sau disciplinare, invocată de pârât, în întâmpinare. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor.

Decizia pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 1992/Ap din 7 decembrie 2022, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 520 din 16 iunie 2022 a Tribunalului Covasna, secția civilă. Prin încheierea din 8 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost îndreaptată eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 1992/Ap/07.12.2022, pronunțată de către Curtea de Apel Brașov, în sensul înlocuirii mențiunii "Definitivă" cu mențiunea "Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Brașov".

Cererea de recurs Împotriva deciziei civile nr. 1992/Ap din 7 decembrie 2022 a declarat recurs reclamantul A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea pârâtului și la plata sumei de 12.218 euro reprezentând daune materiale constând în taxe judiciare de timbru și onorarii avocațiale. În continuare, recurentul a prezentat aspecte de fapt ale dosarului nr. x/2015, la care s-a conexat dosarul nr. x/2016, având ca obiect revendicare, arătând că, în mod greșit, a fost respinsă acțiunea, fără o motivare completă, corectă și fără a se lua în considerare actele depuse în dovedire.

Apărările formulate în cauză În 19 iunie 2023, intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În 10 iulie 2022, recurentul a depus răspuns la întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul, în raport cu excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. În cauză, prin decizia recurată, instanta de apel a respins calea de atac, ca nefondată, păstrând hotărârea primei instanțe și reținând, în esență, că nu există niciun element care să configureze eroarea judiciară reglementată de art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, invocat de reclamant ca temei al pretențiilor sale, în legătură cu dosarul nr. x/2015, iar în lipsa unei fapte ilicite (eroarea judiciară), nu poate fi reținut vreun prejudiciu cauzat apelantului în acest fel, astfel încât cererea sa de chemare în judecată este neîntemeiată. Prin motivele de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la considerentele expuse de instanța de apel în sprijinul soluției pronunțate, ci s-a limitat la prezentarea situației de fapt a dosarului nr. x/2015 în care susține că s-a săvârșit eroarea judiciară, expunându-și nemulțumirile cu privire la modul de derulare a respectivului litigiu. Astfel, recurentul, deși a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., a expus, pe larg, aspecte din cadrul dosarului nr. x/2015, fără a face referire concretă la considerentele care au justificat pronunțarea soluției din apel, potrivit cu care drepturile și libertățile sale ori interesele sale legitime nu au fost încălcate/afectate, respectiv nu i s-a produs o vătămare în sensul art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004. Raportat la cele arătate de recurent prin cererea de recurs, Înalta Curte reține că acesta nu a formulat critici concrete care să poată fi circumscrise motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., partea exprimându-și nemulțumirea cu privire la soluțiile pronunțate în dosarul nr. x/2015, însă nu se poate cenzura în recurs maniera în care a fost soluționat dosarul nr. x/2015. Ca atare, invocarea de către recurent a art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ. este una formală, susținerile acestuia nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, ci vizează, în principal, situația de fapt a litigiului în care s-a săvârșit pretinsa eroare judiciară, fără a avea legătură cu raționamentul instanței de apel. Or, recursul fiind o cale extraordinară de atac, de reformare, care, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecații. Prin urmare, având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1992/Ap din 07 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.