ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1098/2025

HOTĂRÂRE

14.05.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1098/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 14 mai 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 13.07.2023, sub nr. x/2023, petentul A. în contradictoriu cu intimata B. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună punerea sub interdicție a pârâtei și numirea reclamantului în calitate de tutore special, în vederea reprezentării acesteia și a administrării bunurilor sale.

Prin sentința civilă nr. 1099 din 07 august 2023, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care statuează în sensul că cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

A reținut că, în cauză, persoana ocrotită pentru care se solicită măsurile pe protecție este intimata B., care faptic se află instituționalizată la Centrul pentru Persoanele Vârstnice Mioveni, cu punct de lucru în Com. Mărăcineni, sat Mărăcineni, str. x, jud. Argeș .

În privința noțiunii de domiciliu a apreciat că aceasta trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând unde persoana ocrotită locuiește efectiv, iar nu unde își are înscris domiciliul în cartea de identitate.

Astfel, constatând că intimata nu domiciliază efectiv la adresa din jud. Dâmbovița, a dispus declinarea competenței teritoriale a cauzei în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se află comună Mărăcineni, unde intimata are locuința obișnuită.

Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr. 820/2025 din 07 februarie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reprezantanta Ministerului Public, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța făcut aplicarea acelorași dispoziții legale reținute și de Judecătoria Găești, și anume art. 114 alin. (1) C. proc. civ., însă a apreciat că persoana ocrotită se află internată în Centrul de Criză pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Pucioasa, astfel cum reiese din adresă nr. 13890/27.11.2024 a UAT Comuna Mărăcineni.

Astfel, constatând că Centrul de Criză pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Pucioasa se află în raza de competență a Judecătoriei Pucioasa, instanța a reținut că această din urmă este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză.

Primind dosarul, Judecătoria Pucioasa, prin sentința nr. 384 din 26 martie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând judecata cauzei, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Instanța a făcut aplicarea, și în acest caz a dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că prezenta cerere de chemare în judecată este de competența instanței de tutelă iar, conform art. 107 alin. (2) C. proc. civ., instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul.

A constatat instanța, sub acest aspect, că în fața Judecătoriei Pitești excepția de necompetentă a fost invocată la al șaselea termen de judecată, direct în faza dezbaterilor asupra fondului cauzei, cu încălcarea dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., aspect ce atrage câștigarea în mod definitiv a competenței de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

Totodată, a reținut că la data de 18.03.2025, DGASPC Dâmbovița a depus la dosarul cauzei o adresă și o dispoziție din care rezultă că persoană ocrotită este internată în C. în comună Albota, jud. Argeș, începând cu data de 28.11.2024, încetând furnizarea serviciilor oferite de Centrul de Criză pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Pucioasa. Așadar, la momentul invocării și admiterii excepției de necompetentă, persoana ocrotită se află pe raza de competență a Judecătoriei Pitești.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie solicitarea petentului A. de punere sub interdicție a fiicei sale, intimata B., și numirea acestuia în calitate de tutore al intimatei.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Găești, Judecătoria Pitești și Judecătoria Pucioasa și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, făcând aplicarea acelorași dispoziții legale, respectiv art. 936 și art. 114 alin. (1) C. proc. civ., apreciind diferit în legătură cu locul unde se află instituționalizată persoana a cărei punere sub interdicție se solicită.

Cererea a cărei soluționare este în dispută sub aspectul competenței teritoriale are ca obiect măsura de punere sub interdicție, cu privire la care art. 936 din C. proc. civ. prevede că:

"Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul."

Textul legal precitat se încadrează în "Procedura punerii sub interdicție judecătorească", reglementată în Titlul II al Cărții a VI-a intitulată "Proceduri speciale" motiv pentru care, potrivit regulii de interpretare specialia generalibus derogant, prevederile cuprinse în art. 936 din C. proc. civ. au caracterul unor norme speciale care se aplică cu prioritate față de dispozițiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Astfel, competența de soluționare a cererii de punere sub interdicție a unei persoanei aparține numai instanței de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

Chestiunea de drept care a generat ivirea prezentului conflict de competență privește interpretarea diferită pe care instanțele de judecată aflate în conflict au dat-o articolelor de lege incidente în ceea ce privește determinarea instanței competente, prin raportare la reședința părții, care s-a schimbat de la data sesizării instanței de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 87 din C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală", iar conform art. 89 din C. civ., "(1) Reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

Rezultă așadar că noțiunea de domiciliu subliniază împrejurarea că acesta se află acolo unde persoana "declară" că își are locuința principală, iar în cazul stabilirii sau schimbării domiciliului, o astfel de împrejurare operează atunci când persoana se mută într-un anumit loc "cu intenția" de a avea acolo locuința principală.

Noțiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță nu atât locuința statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuiește efectiv.

Astfel cum reiese din susținerile petentului din cuprinsul cererii de chemare în judecată, și cum se confirmă prin Referatul de anchetă socială întocmit de Primăria Comunei Mărăcineni la 25.06.2024, intimata B. se află instituționalizată în cadrul D., cu punct de lucru în comuna Mărăcineni, sat Mărăcineni, str. x, jud. Argeș, începând cu data de 14.02.2023.

Înalta Curte reține, sub acest aspect, că adresa cu privire la care există prezumția legală că intimata B. și-a manifestat intenția de a-și stabili domiciliul este cea unde locuiește efectiv, la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată această locuință fiind, așa cum s-a arătat, în comuna Mărăcineni, sat Mărăcineni, str. x, jud. Argeș, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Pitești.

Faptul că, începând cu data de 27.11.2024, locuința intimatei a fost schimbată la Centrul de Criză pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Pucioasa, astfel cum reiese din adresa UAT Mărăcineni nr. 13890/27.11.2024 nu prezintă relevantă, pe de-o parte, întrucât această mutare este una temporară, dispusă pentru un termen de 90 zile iar, pe de altă parte, întrucât determinarea instanței competente să soluționeze cererea dedusă judecații trebuie făcută prin raportare la data formulării acțiunii, respectiv 13.07.2023, iar nu ulterior, chiar dacă intervin modificări în ceea ce privește domiciliul părților în cauză, în acest sens fiind și dispozițiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că: "Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul".

Prin urmare, prevederile art. 936 C. proc. civ. coroborate cu cele ale alin. (2) al art. 107 din același cod reglementează expres momentul determinării instanței competente, respectiv acela al sesizării instanței, astfel că, în situația de față, sunt nerelevante orice schimbări ulterioare referitoare la domiciliul intimatei.

Ca atare, din interpretarea dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., schimbarea locuinței intimatei, care a atras competența unei anumite instanțe, cum este în cazul de față, nu poate determina declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței în circumscripția căreia se află noul domiciliu/noua reședință a acesteia, instanța inițial învestită rămânând competentă să soluționeze cauza.

Mai mult decât atât, nu poate rămâne neobservat și faptul că în C. proc. civ. sunt cuprinse reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Din interpretarea textului de lege sus-menționat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe. O astfel de interpretare se impune și în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

În speță, se constată că Judecătoria Pitești a pus în discuție excepția de necompetență teritorială de ordine publică, invocată de Ministerul Public după deschiderea dezbaterilor, la al șaselea termen de judecată, deși la toate termenele de judecată anterioare celui din 23 ianuarie 2025 procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Or, dacă necompetența nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate ori, în condițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepțional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenței, aceasta se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

Astfel cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțate în recurs în interesul legii, "chiar și în situația în care nu există o încheiere interlocutorie prin care s-a reținut competența, de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepției de necompetență reprezintă stabilirea competenței în favoarea instanței sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat..."

Din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 C. proc. civ. rezultă, așadar, că neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis.

Față de considerentele prezentate, având în vedere că Judecătoria Pitești a invocat excepția de necompetență în soluționarea cererii cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ. și văzând că locuința efectivă a intimatei E. se află în comuna Mărăcineni, jud. Argeș, iar mutarea acesteia în localitatea Pucioasa a avut doar un caracter temporar, și nu poate fi luată în considerare, fiind ulterioară sesizării instanței, Înalta Curte constată că Judecătoria Pitești este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.