ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 961/2024

Ședința publică din data de 09 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună instituirea tutelei speciale cu privire la intimata B., precum și să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/18.02.2021, încheiat între B. și pârâții C. și D., cu consecința anulării efectelor sale și repunerea părților în situația anterioară.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192, art. 936 și urm., art. 164 și urm. și art. 204 din C. proc. civ., Legea nr. 140/1992, art. 1179 și art. 1204-1205 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1034 din 06 iunie 2023, Judecătoria Curtea de Argeș a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

La pronunțarea acestei soluții, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., care prevede că, dacă legea nu dispune altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Dând valență susținerilor reclamantului din cererea precizatoare depusă în ședința publică din data de 06 iunie 2023, a constatat că locuința în fapt a intimatei B. se află pe str. x, Chiajna, jud. Ilfov, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buftea.

Primind dosarul, Judecătoria Buftea, în ședința publică din 08.11.2023, a dispus disjungerea petitului 2 de cerere, reținându-și competența cu privire la primul petit, având ca obiect instituire tutelă.

În dosarul nou format, nr. x/2023, având ca obiect anulare act, Judecătoria Buftea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1985 din 22 februarie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș, a constatat existența conflictului negativ de competență, a dispus din oficiu suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a apreciat că sunt incidente speței dispozițiile art. 107 C. proc. civ., ce reprezintă norme de competență privată, și a constatat că, în condițiile în care excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată de către pârât prin întâmpinare, sau cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe, excepția nu putea fi invocată de instanță din oficiu.

Astfel, în raport cu domiciliul pârâților care se află în comuna Brăduleț, jud. Argeș, și față de prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., instanța a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș, reclamantul A., a învestit instanța cu două cereri principale, prima având ca obiect instituirea tutelei speciale cu privire la intimata B., iar cea de-a doua având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/18.02.2021, încheiat între B. și pârâții C. și D., cu consecința anulării efectelor sale și repunerea părților în situația anterioară.

Judecătoria Curtea de Argeș, învestită cu soluționarea cererii inițial înregistrate sub nr. x/2022, a declinat competența de soluționare a ambelor petite în favoarea Judecătoriei Buftea care, primind dosarul, în ședința publică din 08 noiembrie 2023, a disjuns cel de-al doilea petit al acțiunii, pentru judecarea căruia a acordat un nou termen de judecată la data de 07 februarie 2024, reținându-și competența în soluționare a primului petit al acțiunii, având ca obiect instituire tutelă.

În ședința publică din data de 07 februarie 2024, în dosarul nou format, înregistrat sub nr. x/2023, Judecătoriei Buftea a pus în discuție excepția necompetenței sale teritoriale, amânând pronunțarea pentru data de 22 februarie 2024, când a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect anulare act în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.

Astfel, Înalta Curte a fost sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență în sensul stabilirii instanței competente în soluționarea petitului având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 18 februarie 2021, încheiat de către intimata E. cu pârâții C. și D., având ca obiect imobilul situat în comuna Brăduleț.

Se constată că, sub aspectul determinării competenței teritoriale în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 117 din C. proc. civ., care sunt norme de competență de ordine publică.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.: "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că: "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

Din interpretarea textului de lege sus-menționat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe. O astfel de interpretare se impune și în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

În speță, se constată că primul termen de judecată acordat de Judecătoria Buftea în cauză a fost cel din 08 noiembrie 2023, termen la care, astfel cum s-a consemnat în cuprinsul încheierii de ședință, procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cu toate acestea, instanța nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, ci a dispus măsuri procedurale – a disjuns cel de-al doilea petit al acțiunii, pentru judecarea căruia a acordat un nou termen de judecată la data de 07 februarie 2024, abia la acel moment invocând excepția de necompetență teritorială.

Referitor la regimul juridic al invocării excepției de necompetență, se observă că legiuitorul a stabilit o limită temporală pentru invocarea excepției de necompetență, și anume, până la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, adică termenul la care părțile, legal citate, pot pune concluzii – limită care în cauză a fost depășită, astfel cum rezultă din succesiunea actelor și lucrărilor dosarului și a termenelor acordate în cauză.

Dacă necompetența nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate ori, în condițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepțional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenței, aceasta se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

Astfel cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțate în recurs în interesul legii, "chiar și în situația în care nu există o încheiere interlocutorie prin care s-a reținut competența (cum este cazul în prezentul dosar), de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepției de necompetență reprezintă stabilirea competenței în favoarea instanței sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat..."

Din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 C. proc. civ. rezultă, așadar, că neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis.

Față de considerentele prezentate, având în vedere că Judecătoria Buftea a invocat excepția de necompetență în soluționarea cererii cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 aprilie 2024.