ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1710/2024

HOTĂRÂRE

19.06.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1710/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci, în data de 04 mai 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumei de 1.557,84 RON, cu titlu de debit principal, dobânda legală penalizatoare de la data cesiunii de creanță, respectiv de la 30 martie 2022 și până la plata efectivă, cât și plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta s-a întemeiat pe dispozițiile art. 1026 și urm. C. proc. civ., precum și pe art. 1566 și urm. C. civ.

Prin sentința civilă nr. 838/2024 din 20 martie 2024, Judecătoria Tecuci a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Buftea.

În motivare, această instanță a reținut că, în prezenta cauză, reclamanta a înțeles să urmeze procedura specială a cererii de valoare redusă reglementată de Titlul X al C. proc. civ., sens în care competența teritorială a instanței de judecată se determină prin raportare la dispozițiile art. 1028 alin. (2) din C. proc. civ., care fac trimitere expresă la dispozițiile generale de stabilire a competenței teritoriale, respectiv art. 107 și următoarele din C. proc. civ.

Art. 3 alin. (2) din C. proc. civ. stabilește că au calitatea de profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ. Prin raportare la aceste dispoziții, instanța a constatat că reclamanta are calitatea de profesionist.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, noțiunea de consumator implică orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. Întrucât raporturile contractuale care stau la baza pretenției reclamantei vizează satisfacerea unor nevoi de consum propriu ale pârâtului, aceasta din urmă are calitatea de consumator, în sensul prevederilor legale menționate.

Așadar, luând în considerare faptul că reclamanta are calitatea de profesionist, iar pârâtul calitatea de consumator, în privința determinării competenței teritoriale a instanței de judecată, s-a apreciat că devin incidente prevederile art. 121 din C. proc. civ., potrivit cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, fiind astfel instituită o regulă de competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul consumatorului.

De asemenea, în materia protecției drepturilor consumatorilor, conform art. 126 din C. proc. civ. coroborat cu art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., în măsura în care părțile nu au convenit alegerea instanței competente, după nașterea dreptului la despăgubire, competența teritorială aparține doar instanței de la domiciliul consumatorului, competență care are astfel un caracter absolut.

În consecință, instanța a reținut că reclamanta nu a dovedit existența unei convenții între părți privitoare la alegerea instanței competente, iar din verificările efectuate în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date rezultă că pârâta are domiciliul în județul Ilfov, ce se află în circumscripția Judecătoriei Buftea.

Învestită prin declinare, Judecătoria Buftea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 5512 din 7 mai 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Tecuci, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță, raportat la natura relațiilor dintre părți, a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., precum și art. 107 alin. (2) din cod.

Instanța a constatat că art. 121 C. proc. civ. instituie un caz de competență teritorială exclusivă, de ordine publică, iar, spre deosebire de necompetența de ordine privată, atât completul de judecată, cât și oricare dintre părți, inclusiv reclamantul care a sesizat o instanță necompetentă, pot invoca necompetența de ordine publică, soluție care este justificată tocmai de interesul public ocrotit prin norma de competență încălcată.

Instanța a mai reținut că, la data sesizării primei instanțe (04.05.2023), debitorul avea domiciliul în jud. Galați, astfel cum reiese din verificările efectuate în baza de date de la fila x, care se află în circumscripția Judecătoriei Tecuci.

Faptul că, în cursul procesului, debitorul și-a schimbat domiciliul începând cu data de 26 septembrie 2023, mutându-se în Voluntari, jud. Ilfov, aflat în circumscripția Judecătoriei Buftea, nu atrage schimbarea competenței.

Prin urmare, având în vedere domiciliul pârâtei la data sesizării primei instanțe și dispozițiile legale invocate, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Tecuci și Judecătoria Buftea și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei și, deși ambele instanțe au stabilit judicios că în cauză sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 121 din C. proc. civ., ivirea prezentului conflict negativ de competență a fost generată de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la domiciliul pârâtei, Judecătoria Tecuci având în vedere domiciliul pârâtei la data pronunțării soluției de declinare, iar Judecătoria Buftea luând în considerare domiciliul pârâtei la data sesizării instanței, respectiv 04 mai 2023.

Obiectul acțiunii îl constituie cererea cu valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci, prin care reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1557,84 RON, cu titlul de debit principal, precum și dobânda penalizatoare de la data cesiunii de creanță, respectiv din 30.03.2022 și până la plata efectivă.

Înalta Curte reține că instanța a fost învestită cu soluționarea unei cereri cu valoare redusă, iar potrivit dispozițiilor art. 1028 alin. (1) și (2) C. proc. civ., competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei, competența teritorială fiind stabilită potrivit dreptului comun.

În cauză, raportat la obiectul litigiului, sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., conform cărora "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile".

Potrivit verificărilor efectuate în baza de date DEPAB, de către prima instanță sesizată, rezultă că pârâta a avut domiciliul în județul Galați, în perioada 07 octombrie 2013-26 septembrie 2023, iar din data de 26 septembrie 2023 aceasta are domiciliul în județul Ilfov.

Astfel, se observă că, după data depunerii cererii de valoare redusă (04 mai 2023), pârâta și-a schimbat domiciliul, însă relevant pentru stabilirea competenței teritoriale este domiciliul avut de pârâtă la momentul sesizării instanței, așa încât schimbarea ulterioară a domiciliului nu influențează competența acesteia.

În acest sens, sunt dispozițiile expres prevăzute de art. 107 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cu care "(2) Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul."

Prin urmare, cum la data sesizării instanței (04 mai 2023) pârâta avea domiciliul în circumscripția Judecătoriei Tecuci, iar schimbarea domiciliului, ulterior sesizării instanței, nu este de natură să influențeze competența acesteia, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Tecuci, instanță în circumscripția căreia a avut domiciliul pârâta, în calitate de consumator, la data sesizării instanței.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.