ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța din data de 7 iunie 2024, emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție în dosarul nr. x/2023 s-a dispus:

- clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen. (art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen..).

- clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 6 din Legea. nr. 78/2000 și dare de mită, prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea. nr. 78/2000 (art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen..).

- disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals informatic, prev. de art. 325 C. pen.

În acest sens, procurorul a reținut că, la data de 18.08.2023, în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, a fost înregistrat dosarul nr. x/2023, având ca obiect sesizarea formulată de A., prin reprezentant B. - președintele asociației, cu privire la săvârșirea, de către persoane din cadrul Ministerului Justiției (respectiv, secretar de stat, C., ministru al Justiției la data faptelor, D. și alți funcționari ai Ministerului Justiției) și din cadrul Primăriei Orașului Borșa, jud. Maramureș, (respectiv, E., primarul orașului Borșa și alti funcționari) a infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 13

2

din Legea 78/2000 rap. la art. 297 C. pen., luare de mită, prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 6 din Lg. nr. 78/2000, dare de mită, prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Lg. nr. 78/2000 și fals informatic, prev. de art. 325 C. pen.

La data de 05.12.2023, A., prin avocat F., a solicitat să se efectueze verificări și cu privire la "modul în care a fost utilizată suma de bani ce ar fi fost primită drept mită de către secretarul de stat în Ministerul Justiției, C.", respectiv dacă suma de bani în discuție a fost folosită pentru achiziționarea unui teren în Mun. Zalău, jud. Sălaj, precum și cu privire Ia proveniența acestei sume de bani.

Prin ordonanța din data de 07.09.2023 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, faptă prev. și ped. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen.

În esență, din conținutul plângerii inițiale s-a reținut că A. este continuatoarea A., unitate istorică de proprietari - tezaur istoric al României, conform art. 95 din Legea nr. 46/2008. Regimul comunist a preluat abuziv tot patrimoniul composesoratului iar după apariția Legii nr. 1/2000, A. a obținut, prin sentința civilă nr. 217/05.04.2004, pronunțată de Judecătoria Alșed în dosarul nr. x/2003, reconstituirea titlului de proprietate pentru 17.000 hectare teren forestier, însă această sentință nu a fost pusă în executare de către Comisia Locală Borșa și Comisia Județeană Maramureș.

În continuare s-a arătat că pentru a recupera o suprafață de 6056,9 hectare teren forestier atribuită nelegal G., A. a formulat acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016, (în rejudecare nr. 1572/336/2016*), dosar soluționat definitiv-prin decizia civilă nr. 88/09.02.2023, pronunțată de Tribunalul Sălaj, prin care a fost admisă acțiunea formulată.

După pronunțarea acestei hotărâri judecătorești definitive, Ministerul Justiției, prin adresa nr. x/23.02.2023, semnată de secretarul de stat C., a răspuns unei solicitări a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, oferind o "opinie cu privire la statutul terenului forestier aparținând unui composesorat, respectiv efectele desființării unei asociații prin raportare la dispozițiile Legii nr. 247/2005 și a Legii nr. 46/2008". În cuprinsul acestei adrese s-a susținut că, deși la primul punct se menționează faptul că "MinisteruI Justiției nu are printre atribuții emiterea de interpretări oficiale cu privire la efectele produse de aplicarea actelor normative sus-menționate", la punctul doi, Ministerul Justiției face o interpretare a deciziei civile nr. 88/09.2023 a Tribunalului Sălaj, pronunțându-se asupra situației de fapt, precum și asupra unor proceduri judiciare soluționate definitiv, arătând că pronunțarea acestei hotărâri are drept consecință aplicarea legilor de drept comun în materia nulității, respectiv repunerea părților în situația anterioară încheierii actelor anulate, prin reîntoarcerea terenurilor la dispoziția entității UAT Borșa - prin comisiile de fond funciar.

Totodată, la solicitarea A., prin adresa nr. 17687,17895/03.04.2023, semnată de secretar de stat H., comunică faptul că Ministerul Justiției nu are atribuția de a emite opinii juridice, interpretări cu caracter general-obligatoriu ori îndrumări în legătură cu aplicarea dispozițiilor legale în vigoare de către instanțele judecătorești sau alte organe de jurisdicție, naționale sau internaționale, alte autorități publice sau de către cetățeni, iar cu referire la adresa nr. x din data de 23.02.2023, s-a precizat că acest înscris nu este o opinie juridică, ci o corespondență interinstituțională între Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, neputând fi invocat în cadrul unui proces ori în fața altor autorități publice, aspect ce a fost comunicat și ministerului solicitant (Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor).

A. a mai aratat faptul că adresa nr. x/23.02.2023 a Ministerului Justiției a produs efecte juridice, ulterior emiterii acesteia fiind demarată o procedură de preluare de către instituțiile statului a proprietății forestiere de 6056,9 hectare ce i-ar aparține.

În acest sens s-a precizat că Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor - Garda Forestieră Cluj, prin adresele nr. x/06.03.2023 și y/07.07.2023, a solicitat Prefectului Județului Maramureș - Comisia Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, "întreprinderea demersurilor necesare pentru reintrarea suprafeței de 6056,9 ha pădure în domeniul public, în administrarea Regiei Naționale Pădurilor".

Ulterior, la data de 17.07.2023, Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor - Garda Forestieră Cluj a emis Decizia nr. 183 prin care a stabilit, printre altele, faptul că Direcția Silvică Maramureș va prelua în administrare de la Ocolul Silvic Silva Borșa S.R.L. terenul de 6056,90 ha aferent titlului de proprietate anulat și va lua toate măsurile necesare pentru reintroducerea acestuia în proprietatea statului.

La data de 27 iulie 2023 G. (dizolvată, prin decizia civilă nr. 88 din 9 februarie 2023 a Tribunalului Sălaj) a formulat o cerere către Primăria Borșa, înregistrată sub nr. x/27.07.2023, prin care a solicitat să se efectueze demersurile necesare pentru trecerea în proprietate publică a suprafeței de 6056,9 ha scrisă în titlul de proprietate nr. x din 02.11.2006.

La data de 19.08.2023, numitul E., președinte al Comisiei Locale Borșa și Primar al Orașului Borșa a publicat pe pagina personală de I. un anunț în care comunică cetățenilor faptul că orașul Borșa va primi în proprietate și în gestiune cele 6.056,88 ha de pădure ramase fără proprietar prin desființarea G., iar urmare a acestui fapt, fiecare familie va primi cu titlu gratuit lemne de foc și material lemnos să își ridice o casă.

La data de 24.08.2023, J., consilier juridic și șef birou juridic la Primăria Orașului Borșa, a întocmit un raport al Biroului juridic, relații cu publicul și registratură arhivă, prin care a propus "efectuarea demersurilor în vederea trecerii în proprietatea publică a Consiliului local al Orașului Borșa a suprafeței 6056,90 ha teren cu vegetație forestieră".

La aceeași dată, 24 august 2023, E. a emis o dispoziție prin care a Convocat o ședință extraordinară a Consiliului local Borșa pentru data de 28 august 2023, pe ordinea de zi a ședinței fiind consemnat și un proiect de hotărâre privind "trecerea în proprietatea publică a consiliului local al orașului Borșa a suprafeței de 6056,90 ha teren cu vegetație forestieră înscrisă în Titlul de Proprietate nr. x/02.11.2006, proiectul de hotărâre fiind întocmit tot în data de 24 august 2023.

La data de 28 august 2023 a fost publicat pe site-ul Primăriei Orașului Borșa, un document PDF intitulat "Anexă" și anunțul cu titlul:

"se convocă Consiliului local al orașului Borșa în data de 28.08.2023 ora 15:00 în ședință extraordinară, în sistem de videoconferință, cu ordinea de zi cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta

S-a mai susținut că se acest anunț a consemnat în fals data ca fiind 24 august 2023, întrucât anunțul și documentul PDF au apărut la data de 28 august 2023 iar din conținutul acestuia a rezultat că acesta a fost modificat la data de 26 august 2023, ceea ce indică faptul că datele afișate pe site cu privire la ziua publicării nu sunt generate automat, ci pot fi scrise arbitrar.

La data de 28 august 2023, proiectul de hotărâre privind "trecerea în proprietatea publică a consiliului local al Orașului Borsa a suprafeței de 6056,90 ha teren cu vegetație forestiera înscrisă în Titlul de Proprietate nr. x/02.11.2006" a fost adoptat.

Analizând actele existente la dosarul cauzei, cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen., procurorul a constatat că aspectele relatate nu se circumscriu elementelor de tipicitate ale acestei infracțiuni întrucât nu au fost învederate acțiuni/inacțiuni prin care să se încalce prevederi ale legislației primare (o lege, o ordonanță a Guvernului, o ordonanță de urgență a Guvernului sau un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege) având în vedere faptul că atribuțiile Ministerului Justiției, ce pot fi exercitate de către persoanele care dețin funcția de secretar de stat, nu sunt reglementate de legislația primară.

Sub acest aspect s-a arătat că analiza existenței infracțiunii prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen. trebuie să pornească de la dispozițiile referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu (astfel cum a fost reconfigurată prin Legea nr. 200/2023, în considerarea deciziei nr. 405/15.06.2016 a CCR), elementele constitutive ale acesteia fiind cele prevăzute de art. 297 din C. pen., la care se adaugă condiția obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos necuvenit. Situația premisă ce stă la baza infracțiunii prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen. presupune întotdeauna constatarea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în forma sa tip.

Potrivit art. 297 C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 200/2023, o acțiune sau inacțiune dobândește semnificație penală doar dacă făptuitorul se află în executarea unei atribuții de serviciu prevăzute de lege și prin acțiunea sau inacțiunea sa se încalcă dispoziții exprese dintr-o lege, o ordonanță a Guvernului, o ordonanță de urgență a Guvernului sau un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege.

Orice încălcări ale atribuțiilor de serviciu care nu își au izvorul într-o dispoziție din legislația primară, se situează în afara ilicitului penal.

Or, în prezenta cauză, în urma administrării probatoriului, s-a reținut că nu au rezultat încălcări ale legislației primare.

Totodată, s-a apreciat că în cauză nu au rezultat indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor de luare și dare de mită și nici a altor infracțiuni aflate în competența de investigare a Direcției Naționale Anticorupție.

De asemenea procuror de caz a menționat că o parte din aspectele sesizate prin plângerea penală ar putea face obiectul unui litigiu civil astfel că persoanele care apreciază că au suferit vreun prejudiciu se pot adresa instanței civile competente pentru ocrotirea drepturilor ce consideră că le-au fost încălcate.

Cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals informatic, prev. de art. 325 C. pen. constând în aceea că în anunțul publicat pe site-ul Primăriei Orașului Borșa referitor la convocarea Consiliului local al orașului Borșa, în data de 28.08.2023 ora 15:00 în ședință extraordinară, a fost consemnată în fals data publicării ca fiind 24 august 2023, având în vedere decizia Curții Constituționale a României nr. 231/22.06.2021, s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus, pentru continuarea cercetărilor.

Față de aceste considerații, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, ceea ce a impus soluția clasării sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, faptă prev. și ped. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen.

De asemenea, întrucât în cauză nu au rezultat indicii referitoare la săvârșirea infracțiunilor de luare și dare de mită, s-a dispus soluția clasării, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva soluției de clasare dispusă prin această ordonanță, a formulat plângere petenta A., prin apărător ales, susținând, în esență, că ordonanța este netemeinică și nelegală, întrucât cercetările au fost făcute cu superficialitate precum și faptul că nu s-au cercetat aspectele privind săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu (art. 297 C. pen.), luare de mită (art. 289 C. pen.) și dare de mită (art. 290 C. pen.) săvârșite de primarul orașului Borșa precum și de alți funcționari din cadrul aceste primării.

Prin ordonanța nr. 221/II-2/2024 din data de 29 iulie 2024 a procurorului șef al secției de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în temeiul art. 339 C. proc. pen. rap. art. 22

2

alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței nr. 343/2/P/2023 din data de 07 iunie 2024 a aceleiași unități de parchet.

Pentru a emite această soluție, procurorul ierarhic superior a reținut că, plângerea formulată de petenta A. împotriva soluției dispuse în dosarul nr. x/2023 al D.N.A., secția de combatere infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, este neîntemeiată raportat la următoarele considerente:

- sistemul de justiție funcționează pe baza principiului independenței, fiecare magistrat având libertatea de a soluționa cauzele ce îi sunt repartizate potrivit propriei sale conștiințe și în acord cu convingerea sa intimă, formulată pe baza probelor administrate;

- altfel spus, nemulțumirea subiectivă a unei persoane interesate în cauză, derivată doar din propria convingere, nu este un fapt îndestulător pentru cenzurare raționamentului logico-juridic al procurorului magistrat învestit cu soluționarea cauze penale.

În ceea ce motivul de critică privind faptul că ancheta efectuată, în cauză, este superficială nefiind analizate toate aspectele deduse urmăririi penale, inclusiv în ce privește fapta principală - infracțiunea de abuz în serviciu- constând în aceea că hotărârea adoptată la 28 august 2023 de Consiliul local al Orașului Borșa are ca efect încălcarea dreptului la respectul bunurilor al A., respectiv prevederile art. 44 din Constituția României (dreptul de proprietate privată), s-a reținut că raționamentul procurorului de caz, în sensul că aceste aspecte pot face eventual obiectul unui litigiu civil este corect. În acest context s-a arătat că eventuala nelegalitate a hotărârii consiliului local nu poate atrage răspunderea penală a celor care au adoptat-o și nici a primarului care, în calitatea sa de autoritate executivă, avea obligația legală de a le pune în executare.

În continuare procurorul ierarhic superior a precizat că, Legea nr. 554/2004 reglementa pașii de urmat în procedura atacării actelor administrative emise de autoritățile locale - Cap. II Procedura de soluționare contenciosul administrativ: (1) înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatara actului poate introduce plângere prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.

De altfel, s-a constatat că A. a solicitat în instanță suspendarea Hotărârii Consiliului Local Borșa nr. 97/2023, iar la data de 11.12.2023, Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 1390/2023 a admis recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1052/2023 pronunțată de Tribunalul Maramureș și a dispus suspendarea acestei hotărâri.

Așadar s-a apreciat că această concluzie a procurorului de caz este precedată de o analiză a înscrisurilor solicitate și predate de Consiliul Local al Orașului Borșa, respectiv Hotărârea C.L. în cauză, nr. 97/2023 și a actelor care au stat la baza acesteia de faptul că, a fost audiat și reprezentantul legal al petentei în legătură cu aspectele care fac obiectul sesizării, iar pentru lămurirea completă a împrejurărilor în care a fost emisă respectiva hotărâre, a fost analizată și decizia civilă nr. 88/09.02.2023 a Tribunalului Sălaj, prin care a fost anulat titlul de proprietate nr. x/2006 pentru suprafața de 6.056,9 teren forestier, trecut ulterior în proprietatea publică a C.L. Borșa ca efect al hotărârii de mai sus.

În acest context s-a constatat că în cauză a fost efectuată o anchetă efectivă suficient de amplă să conducă la soluția adoptată de procurorul care a efectuat urmărirea penală, ordonanța fiind emisă în condiții de legalitate și temeinicie

La aceeași concluzie s-a ajuns și în ceea ce privește emiterea adresei nr. x/23.02.2023 de către Ministerul Justiției, respectiv faptul că procurorul a efectuat analiza privind îndeplinirea condiției de tipicitate a faptei în sensul realizării corespondenței între norma tip prevăzută de legea penală și elementul material al faptei conturate de actul de sesizare și mijloacele de probă administrate. Așadar, în considerarea reconfigurării infracțiunii de abuz în serviciu (Legea 200/2023) ca urmare a Deciziei CCR 405/2016, s-a stabilit, în mod just, că atribuțiile concrete ale Ministerului Justiției sunt prevăzute în acte normative de rang secundar (H.G. nr. 652/2009 și R.O.F. al Ministerului Justiției), situație în care, raportarea la acestea în sensul îndeplinirii defectuoase a unei atribuții de serviciu, se situează în afara ilicitului penal.

De asemenea, sub aspectul reținerii de către procurorul care a efectuat urmărirea penală a faptului că în urma anchetei nu a rezultat niciun indiciu cu privire la săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și dare de mită., procurorul ierarhic superior a reținut că, încă de la momentul sesizării, petenta nu a furnizat indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor sus-menționate, bazându-se nesusținut pe faptul că situația juridică defavorabilă creată prin emiterea adreselor și a H.C.L. este un efect implicit al coruperii funcționarului public, secretar de stat în Ministerului Justiției. Așadar s-a apreciat în mod judicios că simpla supoziție nu este suficientă să pună la îndoială caracterul licit al averii acestuia, în condițiile în care pe parcursul anchetei nu au fost obținute probe în acest sens.

Împotriva ordonanței nr. 343/2/P/2023 din data de 07 iunie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, menținută prin ordonanța nr. 221/II-2/2024 din data de 29 iulie 2024 a procurorului șef al aceleași unități de parchet, în temeiul art. 340 C. proc. pen.., a formulat plângere petenta A. reiterând aspectele din sesizarea inițială și solicitând, în esență, desființarea soluției de clasare și trimiterea cauzei la procuror în vederea punerii în mișcare a acțiunii penale și completării urmăririi penale,

În acest sens s-a susținut că motivarea ordonanței nr. 343/2/P/2023 din 7 iunie 2024 este superficială, nefiind analizate toate elementele plângerii penale, astfel cum a fost completată precum și faptul că în mod greșit s-a reținut că făptuitorii nu au încălcat legislația primară.

Un prim aspect susținut de petentă vizează faptul că nu s-a cercetat săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu (art. 297 C. pen.), luare de mită (art. 289 C. pen.) și dare de mită (art. 290 C. pen.) de către primarul orasului Borșa (E.) precum și de către alții funcționari din cadrul primăriei acestei localități, prin care aceștia au orchestrat o procedură administrativă prin care o suprafață de 6056,9 hectare teren forestier. proprietatea A.. a fost trecută. scriptic în domeniul public al Orașului Borșa. fără o expropriere prealabilă și cu încălcarea autorității de lucru judecat a mai multor hotărâri judecătorești definitive.

În acest sens, în cuprinsul plângerii formulate a fost prezentat pe larg istoricul litigios cu privire la suprafață de 6056,9 hectare teren forestier, concluzionându-se că hotărârea adoptată la 28 august 2023 de Consiliul local al Orașului Borșa are ca efect încălcarea dreptului de proprietate al A., în condițiile în care Statul Român a fost deja condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în acest sens, conform Hotărârii din 8 noiembrie 2022 pronunțată în cauza Văleanu și alții contra României.

Un al doilea motiv de critică vizează faptul că nu s-a cercetat și nu s-a motivat cum este posibil ca Ministerul Justiției să analizeze si să critice o soluție definitivă a Tribunalului Sălai.

În acest sens, în esență, s-a susținut că pentru a recupera o suprafață de 6056,9 hectare teren forestier, atribuită ilegal G., petenta a formulat o cerere de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului x/2016, devenit în rejudecare 1572/336/2016*, dosar soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 88/2023 din 9 februarie 2023 pronunțată de Tribunalul Sălaj.

După pronunțarea acestei soluții definitive s-a menționat că a avut loc o imixtiune în actul de justiție a Ministerului Justiției (prin analizarea soluțiilor din dosarul x/2016 și stabilirea efectelor deciziei nr. 88/A din 9 februarie 2023 pronunțată de Tribunalul Sălai - raportat la adresa x in 23 februarie 2023 a Ministerului Justiției), cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) și ale art. 124 alin. (3) din Constituția României, republicată, care consacră principiile puterilor în stat și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.

În acest context, s-a menționat că adresa din 23 februarie 2023 a Ministerului Justiției este rezultatul unui abuz în serviciu precum și a unor acte de corupție săvârșite de funcționari din cadrul acestei instituții.

Sub acest aspect petenta a indicat că prin faptele săvârșite de persoanele din cadrul Ministerului de Justiție au fost încălcate prevederile art. 1 alin. (4) și ale art. 124 alin. (3) din Constituția României.

De asemenea s-a menționat că nu au fost cercetate condițiile emiterii adresei nr. x/2023 din 21 martie 2023 de către Ministerul Justiției prin care s-a răspuns unei adrese a A., formulată tot la 21 martie 2023.

Referitor la acest motiv petenta a susținut că formularea unui răspuns de către Ministerul Justiției, în aceeași zi cu primirea solicitării de la aceasta, demonstrează relațiile dintre dizolvata G., prin reprezentanții săi legali sau convenționali și secretarul de stat C., dar conturează și actele de corupție indicate în cuprinsul plângerii.

La data de 13.09.2024, în baza art. 340 C. proc. pen., petenta A. s-a adresat Tribunalul București, secția I penală împotriva ordonanței nr. 343/2/P/2023 din data de 07 iunie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, menținută prin ordonanța nr. 221/II-2/2024 din data de 29 iulie 2024 a procurorului șef al secției de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție., solicitând trimiterea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale.

Plângerea petentei a fost înregistrată pe rolul Tribunalul București, la data de 13.09/2024, sub nr. de dosar x/2024

Prin încheierea din data de 12.11.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția I penală privind soluționarea plângerii împotriva soluției de clasare, formulată de petenta A. cu referire la ordonanța nr. 343/2/P/2023 din data de 07.06.2024 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, invocată din oficiu de judecătorul de cameră preliminară și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2024, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală la data de 13 decembrie 2024, sub numărul x/2024, fiind fixat termen de judecată la data de 29.01.2025, termen la care s-a dispus amânarea cauzei la data de 26 februarie 2025,

La termenul de judecată din 26.02.2025, constatând cauza în stare de judecată, Înalta Curte a acordat cuvântul în dezbateri, fiind luate concluziile petentei prin reprezentant legal, ale intimaților J., K. și E. și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art. 341 alin. (5)

1

C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că plângerea este nefondată, pentru considerentele expuse în continuare:

Preliminar, judecătorul de cameră preliminară va determina coordonatele normative aplicabile în prezenta cauză, respectiv dispozițiile art. 336 alin. (1) C. proc. pen.., potrivit cărora orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime; dispozițiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen.., care stabilesc că persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Plângerea, astfel cum este reglementată prin art. 341 C. proc. pen.., de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, învestește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei ordonanței.

Sesizat cu plângerea menționată, judecătorul de cameră preliminară nu este învestit cu atribuții de urmărire penală, așa încât, controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

Verificând întregul material de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți constată că soluția de clasare dispusă prin ordonanța ce face obiectul verificărilor în speță este legală și temeinică, reținându-se în mod corect incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. (fapta nu este prevăzută de legea penală) în ceea ce privește infracțiunea abuz în serviciu, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen., respectiv art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. (fapta nu există) în ceea ce privește infracțiunile de luare de mită, prevăzută de art. 289 C. pen. rap. la art. 6 din Legea. nr. 78/2000, și dare de mită, prevăzută de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea. nr. 78/2000, determinată de împrejurarea că probele administrate în cauză nu relevă existența vreunor indicii că persoanele reclamate ar fi săvârșit acțiuni sau inacțiuni care să se încadreze în elementul material al infracțiunilor sesizate sau al altor fapte penale.

A. Pentru a se reține în sarcina unei persoane săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C. pen., trebuie să se dovedească că aceasta a avut un comportament incorect, ilegal, cu scopul de a-și încălca intenționat atribuțiile de serviciu. Așadar, în desfășurarea pretinsei activități neconforme legii, persoanele reclamate ar fi trebuit să acționeze cu rea-credință, respectiv cu intenție, ca formă a vinovăției, în vederea producerii unei vătămări intereselor legale ale petentei, fie prin neîndeplinirea unor acte care trebuiau îndeplinite în virtutea îndatoririlor de serviciu, fie prin îndeplinirea lor defectuoasă (în sensul dat acestei sintagme prin decizia Curții Constituționale nr. 405/2016), scopul cercetării penale fiind de a identifica, dincolo de soluțiile emise, acel act de conduită contrar atribuțiilor de serviciu care să se înscrise în "verbum regens" prevăzut de lege și care poate avea influență asupra soluției.

Prin Decizia nr. 405/2016, instanța de contencios constituțional a statuat că dispozițiile art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii".

Aceasta înseamnă că orice acuzație având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a încălcat îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea acestor obligații a avut loc prin încălcarea legii, în accepțiunea stabilită de Curtea Constituțională în considerentele deciziei precitate (legislație primară - legi și ordonanțe sau ordonanțe de urgență).

Așadar, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu nu va putea fi reținută prin raportare la mențiuni sau obligații rezultate din: hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniștrilor, regulamente de organizare și funcționare interne, coduri deontologice, proceduri interne, norme metodologice, fișe de post etc. Subliniem că într-o astfel de ipoteză nu este înlăturată de plano răspunderea funcționarului pentru actul prejudiciabil, fapta este lipsită de valențe penale, însă poate atrage răspunderea subiectului în măsura în care se constată îndeplinite condițiile specifice, evaluare ce excedează competenței procurorului și judecătorului de cameră preliminară.

Astfel, "prin încălcarea legii", constituie cerința esențială atașată elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu și este o condiție care ține de tipicitatea faptei penale respective, a cărei neîndeplinire nu echivalează cu inexistența elementului material și nu atrage incidența art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.. De altfel, din considerentele deciziei menționate reiese că instanța de contencios constituțional a apreciat că norma de incriminare este lipsită de previzibilitate prin aceea că nu prevede criteriile (cerință esențială a elementului material) în raport de care îndeplinire defectuoasă a unui act realizat în exercitarea atribuțiilor de serviciu justifică tragerea la răspundere penală. Astfel, Curtea Constituțională, a arătat că norma de incriminare este lipsită de precizie prin aceea că "Având în vedere specificul dreptului penal, Curtea apreciază că, deși propriu folosirii în alte domenii, termenul "defectuos" nu poate fi privit ca un termen adecvat folosirii în domeniul penal, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a circumscris existența acestui element al conținutului constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu de îndeplinirea anumitor criterii. Cu alte cuvinte, legiuitorul nu a operat o circumstanțiere expresă în sensul precizării elementelor față de care defectuozitatea trebuie analizată. (par. 53)." Mai mult, în considerentele deciziei se specifică expres că această cerință este necesară pentru a delimita răspunderea penală, care trebuie să opereze ultima ratio, de alte forme de răspundere.

Aceeași condiție trebuie îndeplinită și în ceea ce privește fapta prevăzută în art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție - infracțiune asimilată faptelor de corupție - care, prin modul în care a fost incriminată, reprezintă o formă specială a infracțiunii de abuz în serviciu, iar din perspectiva clasificării normelor juridice, este o normă de trimitere, care se completează cu dispozițiile din legea penală generală. Astfel, potrivit art. 5 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.: "atunci când o normă penală face trimitere la o altă normă determinată, de la care împrumută unul sau mai multe elemente, modificarea normei completatoare atrage și modificarea normei incomplete".

Analizând materialul de urmărire penală, în aceste limite, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți nu identifică asemenea acte de conduită cu aparente conotații ilicite care să poată fi circumscrise unor fapte prevăzute de legea penală, în condițiile în care, așa cum a reținut și procurorul de caz, atribuțiile concrete ale Ministerului Justiției sunt prevăzute în acte normative de rang secundar (H.G. nr. 652/2009 și R.O.F. al Ministerului Justiției) și nu de prevederile art. 1 alin. (4) și ale art. 124 alin. (3) din Constituția României așa cum în mod greșit susține petenta, situație în care, aspectele invocate în cuprinsul plângerii penale formulate, ce vizează, în principal, modalitatea de emitere și conținutul adresei nr. x/23.02.2023 precum și a actelor subsecvente acesteia, în sensul îndeplinirii defectuoase a unei atribuții de serviciu, de către funcționari din cadrul Ministerului Justiției, se situează în afara ilicitului penal.

De asemenea, în ceea ce privește argumentele petentei cu privire la existența unor aspecte de nelegalitatea a hotărârii nr. 97, adoptată la 28 august 2023 de Consiliul local al Orașului Borșa, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți reține faptul că, procurorul de caz a apreciat în mod judicios faptul că, acestea nu pot fi supuse unei verificări din partea organelor de urmărire penală, având un caracter civil, putând fi, astfel, supuse unui eventual control exercitat de instanțele judecătorești, în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. De astfel, așa cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală, acestă procedură a și fost parcursă de petenta A., care a solicitat suspendarea Hotărârii Consiliului Local Borșa nr. 97/2023, iar la data de 11.12.2023, Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 1390/2023 a admis recursul declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 1052/2023 pronunțată de Tribunalul Maramureș și a dispus suspendarea acestei hotărâri.

B. Sub aspectul verificării legalității și temeiniciei soluției de clasare dispusă în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. (fapta nu există) privind infracțiunile de luare de mită, și dare de mită, judecătorul de cameră preliminară din cadul Înaltei Curți precizează că declanșarea cercetărilor față de o persoană pentru săvârșirea unei infracțiuni presupune ca din datele existente să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la bănuiala rezonabilă a săvârșirii unei fapte penale, ipoteză care nu s-a realizat în cauză.

Or, din cuprinsul plângerii formulate de petent, nu rezultă, iar organul de urmărire penală nu a putut decela argumentele factuale care ar justifica reținerea în sarcina persoanelor indicate a infracțiunilor indicate anterior. Așadar se constată că în sprijinul acuzațiilor formulate, nu este indicată nicio probă care să confirme existența faptelor în materialitatea acestora, în afara prevederilor C. pen., acuzațiile bazându-se exclusiv pe supozițiile petentei, aspect ce fundamentează concluzia că soluția de clasare pe considerentul inexistenței faptei este corectă, chiar în absența administrării de probe suplimentare față de înscrisurile aflate la dosar.

Sub aspectul susținerilor petentei privind ambele soluții de clasare dipsuse în cauză, în sensul că procurorul învestit cu soluționarea plângerii sale penale nu a administrat probe suficiente pentru a imprima un caracter efectiv anchetei sale, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, reține că, potrivit art. 100 și art. 103 alin. (1) C. proc. pen.., sarcina administrării probelor, aprecierea și interpretarea acestora sunt prerogative recunoscute exclusiv organelor judiciare, acestea din urmă fiind singurele în măsură a aprecia concludența și utilitatea unor mijloace de probă determinate.

Caracterul efectiv al anchetei penale depinde, însă, de particularitățile cauzei, întinderea sau varietatea probatoriului pe care se grefează soluția de clasare diferențiindu-se în raport cu faptele cercetate.

În continuare, judecătorul de cameră preliminară preciează că dispozițiile art. 294 alin. (3) și art. 305 alin. (1) și (3) C. proc. pen.. recunosc organelor de urmărire penală competența de a evalua, încă din faza inițială a anchetei, atât măsura în care faptele reclamate corespund, formal, tiparului legal de incriminare, cât și eventuala incidență a unui alt caz de împiedicare a exercitării acțiunii penale, prevăzut de art. 16 C. proc. pen.., concluzia acestei evaluări urmând a se reflecta în soluțiile dispuse (fie de efectuare a urmăririi penale in personam - atunci când sunt îndeplinite exigențele art. 305 alin. (3) C. proc. pen.. - fie de clasare).

În cauza de față, dat fiind conținutul concret al faptelor descrise în plângerea penală, concluzia procurorului de caz se grefează pe examinarea în drept a actelor/omisiunilor reclamate și a înscrisurilor existente la dosar, fiind administrate probe suficiente pentru a se concluziona asupra soluțiilor dispuse.

Raportat, pe de o parte, la aspectele sesizate de către petentă și, pe de altă parte, la verificările efectuate și înscrisurile existente la dosar, judecătorul de cameră preliminară reține că, în cauză, nu se identifică minime elemente din care să rezulte, distinct de acuzațiile de încălcare a legii aduse persoanelor menționate în plângere, în ce ar fi constat pretinsele activități de natură penală și să justifice, pe cale de consecință, aserțiunile petentei referitoare la netemeinicia soluției dispuse.

Cu alte cuvinte, în absența oricăror elemente factuale care să confere un suport rezonabil suspiciunilor petentei cu privire la aspectele sesizate, respectiv la incidența unor fapte penale, dispunerea soluțiilor de clasare întemeiate pe prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., respectiv art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. sunt legale și temeinice. O atare soluție are un suport probator suficient în înscrisurile existente la dosar, care permit stabilirea activităților imputate și evaluarea semnificației juridice a susținerilor petentei.

Pentru aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței nr. 343/2/P/2023 din data de 07 iunie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, menținută prin ordonanța nr. 221/II-2/2024 din data de 29 iulie 2024 a procurorului șef al secției de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga petenta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței nr. 343/2/P/2023 din data de 07 iunie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, menținută prin ordonanța nr. 221/II-2/2024 din data de 29 iulie 2024 a procurorului șef al secției de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

Obligă petenta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din camera de consiliu, astăzi, 26 februarie 2025.