ÎCCJ, Secția penală, decizia din 12.11.2025 — Deliberând asupra competenței și legalității sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. x/2020 al…

A., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 309 din C. pen. și instigare la fals informatic, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 325 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

B., pentru săvârșirea infracțiunii de fals informatic în formă continuată, prevăzută de art. 325 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale);

C. , pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 309 din C. pen.

D., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 309 din C. pen.

S.C. E. S.R.L (reprezentată legal de numitul F.), pentru săvârșirea de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 309 din C. pen.

G. , pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen.

H. , pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 309 din C. pen.

I. , pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 309 din C. pen. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală la data de 28.02.2023, sub nr. x/2022. Prin rezoluția judecătorului de cameră preliminară din data de 1 martie 2023, în baza art. 344 alin. (2) din C. proc. pen., cu modificările și completările ulterioare s-a dispus comunicarea către inculpați a unei copii certificate a rechizitoriului, precum și încunoștințarea persoanei vătămate cu mențiunea că poate formula cereri și excepții în termen de 50 zile de la data comunicării. S-a dispus efectuarea unei adrese la Baroul București pentru a desemna câte un apărător din oficiu pentru inculpați (dacă nu au avocat ales, situație în care se va încunoștința avocatul ales). A fost îndeplinită procedura de comunicare a rechizitoriului, inculpații depunând cereri și excepții la dosarul cauzei, după cum urmează: - inculpata H., prin apărător ales a depus la 12 aprilie 2023; - inculpații D. și S.C. E., prin apărător ales a depus la 12 aprilie 2023; - inculpata B., prin apărător ales a depus la 24 aprilie 2023; - inculpata A., prin apărător ales a depus la 24 aprilie 2023; - inculpatul G., prin apărător ales a depus la 11 mai 2023 La data de 26 aprilie 2023 respectiv la data de 3 mai 2023 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor asimilate Infracțiunilor de Corupție a formulat răspuns cu privirile cererile și excepțiile formulate de către inculpații D. și S.C. E.. La data de 3 mai 2023 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor asimilate Infracțiunilor de Corupție a formulat răspuns cu privirile cererile și excepțiile formulate de către inculpatele B. și A. . La data de 23 mai 2023 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor asimilate Infracțiunilor de Corupție a formulat răspuns cu privirile cererile și excepțiile formulate de către inculpații H. și G. . La aceeași dată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor asimilate Infracțiunilor de Corupție a formulat răspuns cu privirile cererile și excepțiile formulate de către inculpata H. . La data de 28 septembrie 2023, primul termen de judecată stabilit în faza procesuală a camerei preliminară, cauza s-a amânat, în vederea respectării principiului continuității completului de judecată. La data de 25 octombrie 2023 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor asimilate Infracțiunilor de Corupție a transmis procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale întocmit de procuror la data de 25 octombrie 2023 cu privire la inculpatele B. și S.C. E. . La termenul de judecată din data de 26 octombrie 2023 s-a dispus amânarea judecării cauzei, constatând lipsa apărătorului ales al inculpatelor B. și A.. La data de 17 noiembrie 2023 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor asimilate Infracțiunilor de Corupție a transmis procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale întocmit de procuror cu privire la inculpata A. . La termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2023 s-a dispus amânarea judecării cauzei, în vederea respectării dreptului la apărare s-a încuviințat cererea formulată de apărătorul inculpatei H., de amânarea cauzei în vederea studierii dosarului, și a inculpatului D., de emitere a unei adrese către Direcția Națională Anticorupție pentru a pune la dispoziția instanței a dovezii calității de specialist cu înaltă calificare în domeniile economic, financiar, bancar, informatic sau specialist antifraudă și a specializării pentru domnul J., desemnat de procurorul care a instrumentat dosarul de urmărire penală nr. 184/P/2020 să efectueze raportul de constatare din data de 20 ianuarie 2021, legitimația acestuia și orice alte acte relevante. La termenul de judecată din data de 13 februarie 2024 s-a dispus amânarea judecării cauzei, în vederea efectuării de verificări în sensul de a identifica dacă înregistrările audio video efectuate cu ocazia audierii inculpatei H., în calitate de martor, la data de 2 februarie 2021 și 17 martie 2021 se află la dosarul cauzei, în caz contrar se va efectua adresă către parchet. La termenul de judecată din data de 26 martie 2024 s-a dispus amânarea judecării cauzei, în vederea respectării dreptului la apărare prev. de art. 356 alin. (3) din C. proc. pen., având în vedere data depunerii înregistrărilor audio-video efectuate cu ocazia audierii inculpatei H., în calitate de martor, respectiv 25 martie 2024, pentru a oferi apărătorilor și inculpaților posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul acestora. La termenul de judecată din data de 07 mai 2024 s-a dispus amânarea judecării cauzei, pentru a da posibilitatea procurorului și apărării de a lua la cunoștință de precizările formulate de inculpatele A. și B., precum și de completarea formulată de aceleași inculpate la cereri și excepții . La data de 19 mai 2024 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor asimilate Infracțiunilor de Corupție a formulat răspuns cu privire la cererile și excepțiile formulate de inculpatele A. și B. . La data de 18 iunie 2024 s-a dispus amânarea judecării cauzei, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al inculpatei C. să-și pregătească apărarea, având în vedere că a fost de scurt timp și a formulat și o cerere de copiere a dosarului de urmărire penală, care nu i-a fost înmânată. La data de 15 octombrie 2024, inculpata C., prin apărător ales a formulat cereri și excepții. La data de 22 octombrie 2024 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor asimilate Infracțiunilor de Corupție a formulat răspuns cu privire la cererile și excepțiile formulate de inculpata C. . La data de 22 octombrie 2024, inculpata H., prin apărător ales a depus concluzii scrise . La data de 22 octombrie 2024 s-a dispus amânarea judecării cauzei, având în vedere cererea formulată de apărătorul ales al inculpatelor A. și B., de imposibilitate de a se prezenta la termen deoarece trebuie să fie prezent la o altă instanță într-un alt dosar, dar și de a-și asigura substituirea în cauză, pentru a respecta dreptul la apărare al inculpatelor, asistența juridică a acestora fiind obligatorie. La data de 3 decembrie 2024 inculpata C., prin apărător ales a formulat o cerere prin care a solicitat judecătorului de cameră preliminară să înainteze la dosar înregistrarea video-audio a declarației de martor dată în dosarul nr. x/2020 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție, de către C. în faza de urmărire penală la data de 3 martie 2021, precum și a declarațiilor ulterioare de suspect din data de 12 octombrie 2022 și de inculpată din data de 8 decembrie 2022 . La data de 3 decembrie 2024 s-a dispus amânarea judecării cauzei, în vederea emiterii unei adrese către Direcția Națională Anticorupție pentru a înainta, în termen de 10 zile, înregistrările tuturor declarațiilor date în cauză de inculpați, atât în calitate de martori, suspecți și inculpați, în cursul urmăririi penale. La data de 22 ianuarie 2025 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor asimilate Infracțiunilor de Corupție a formulat răspuns cu privire la cererile și excepțiile formulate de inculpata H.. La data de 27 ianuarie 2025 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor asimilate Infracțiunilor de Corupție a formulat răspuns la notele scrise depuse de inculpata H.. La data de 28 ianuarie 2025 s-a dispus amânarea judecării cauzei, pentru a reveni cu adresă la Camera Deputaților cu solicitarea de a comunica dacă inculpatul D. a dobândit calitatea de deputat în urma alegerilor parlamentare care au avut loc la data de 01 decembrie 2024. La termenul de judecată din 25 februarie 2025, având în vedere conținutul adresei înaintate la data de 24 februarie 2025 la dosarul cauzei din cuprinsul căreia reiese că la data de 21 decembrie 2024 inculpatul D. a dobândit calitatea de deputat, fiind ales în circumscripția electorală nr. 42 București, în baza art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 48 alin. (2) din C. proc. pen. judecătorul de cameră preliminară a invocat din oficiu excepția necompetenței după calitatea persoanei a Tribunalului București și, având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 3 martie 2025 și ulterior la data de 5 martie 2025. Prin încheierea din data de 05.03.2025, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, secția I Penală în dosarul nr. x/2023, s-au dispus următoarele: S-a admis excepția necompetenței după calitatea persoanei a Tribunalului București, invocată din oficiu la termenul din data de 25.02.2025. În baza art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 48 alin. (2) din C. proc. pen. și la art. 40 alin. (1) din C. proc. pen. s-a declinat, în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A., B., C., H., D., E., G. și K.. Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București a reținut că la data de 24.02.2025 la dosarul cauzei, a fost anexată o adresă din cuprinsul căreia reiese că la data de 21.12.2024 inculpatul D. a dobândit calitatea de deputat, fiind ales în circumscripția electorală nr. 42 București, în baza art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 48 alin. (2) din C. proc. pen., la termenul din data de 25.02.2025, motiv pentru care a invocat din oficiu excepția necompetenței după calitatea persoanei a Tribunalului București. Analizând excepția de necompetență după calitatea persoanei a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, invocată din oficiu, s-a constatat că potrivit art. 47 alin. (1) din C. proc. pen., excepția de necompetență (...) după calitatea persoanei a instanței inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii definitive. Astfel cum prevăd dispozițiile art. 48 alin. (2) din C. proc. pen., dobândirea calității după săvârșirea infracțiunii nu determină schimbarea competenței, cu excepția infracțiunilor săvârșite de persoanele prevăzute la art. 40 alin. (1) din C. proc. pen. Conform art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de (...) senatori, deputați și membri din România în Parlamentul European. Prin raportare la dispozițiile legale anterior expuse judecătorul de cameră preliminară a constatat că, întrucât cauza penală îl vizează și pe inculpatul D., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 309 din C. pen., iar raportat la împrejurarea că, astfel cum a reieșit din adresa înaintată de cabinetul Secretarului general al Camerei Deputaților, la data de 24.02.2025, la dosarul cauzei, acesta a dobândit la data de 21.12.2024 calitatea de deputat, fiind ales în circumscripția electorală nr. 42 București, competența de soluționare a prezentei cauze aparține judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Urmare a declinării, cauza având ca obiect rechizitoriul nr. x/2020 din data de 27 februarie 2023 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 martie 2023 sub nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu completului 17 C. pen. (cameră preliminară), ulterior formându-se dosarul asociat nr. x/2025 Prin rezoluția judecătorului de cameră preliminară s-a stabilit termen la data de 09 aprilie 2025, când s-a amânat judecarea cauzei în scopul studierii dosarului de urmărire penală (raportat la împrejurarea că dosarul de urmărire penală nu s-a aflat la dispoziția judecătorului de cameră preliminară anterior termenului de judecată, ci a fost trimis înainte de începerea ședinței de judecată), respectiv pentru a avea posibilitatea de a se pronunța asupra chestiunilor prealabile invocate, și pentru a pune în discuția părților cererea formulată de apărătorul ales al inculpatelor B. și A. (procesul-verbal de îndreptare eroare materială a rechizitoriului), precum și cererile și excepțiile invocate în cauză. În cursul desfășurării ședinței de judecată din data de 09 aprilie 2025 inculpații D. și S.C. E., prin apărător ales au depus completare a cererilor și excepțiilor formulate . La data de 22 aprilie 2025 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor asimilate Infracțiunilor de Corupție a formulat răspuns cu privire la completare a cererilor și excepțiilor formulate de inculpații D. și S.C. E. . La termenul de judecată din data de 23 aprilie 2025 s-a amânat judecarea cauzei pentru ca Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție să înainteze la dosar înregistrările audio-video ale declarațiilor date în calitate de martor de inculpații B., D., A., C., I., H. și G. în dosarul de urmărire penală nr. 184/P/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, înainte de a li se aduce la cunoștință calitatea de suspect, având în vedere că este o cerere deja încuviințată de către judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul București anterior declinării competenței, însă administrată incomplet. La data de 30 aprilie 2025 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, ca urmare a adresei înaintate de către Înalta Curte, a transmis la dosar un răspuns în cadrul căreia s-a învederat că, deși inculpatele B., I. și C. au dat declarații atât în calitate de martor, cât și în calitate de suspect, nu mai dețin memory-cardul camerei video cu care au fost înregistrate depozițiile de martor. La termenul de judecată din data de 07 mai 2025 au fost dezbătute cererile și excepțiile formulate de inculpații A., H., B., S.C. E., C., G. și D.. La data de 10 noiembrie 2025, inculpații D. și S.C. E. S.R.L, prin apărător ales, avocat L., a transmis la dosarul cauzei, jurisprudență în susținerea cererilor și excepțiilor formulate în cauză . Inculpatele B. și A. au formulat cereri și excepții cu privire la necompetența teritorială a Tribunalului București, neregularitatea și nelegalitatea actului de sesizare, nelegalitatea efectuării actelor de urmărire penală, precum și neloialitatea și nelegalitatea administrării probelor, solicitând restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale. Prima excepție invocată a fost cea a necompetenței teritoriale a Tribunalului București, necompetența acestei instanțe fiind argumentată prin aceea că sesizarea din oficiu inițială a Direcției Naționale Anticorupție a privit exclusiv fapte săvârșite pe raza teritorială a Municipiului Slatina, iar singura infracțiune care atrage competența instanțelor din București este fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită de către inculpatul G. pentru care s-a dispus ulterior extinderea urmăririi penale, pentru toți ceilalți șapte inculpați pentru care s-a dispus trimiterea în judecată competența de soluționare a cauzei revenind Tribunalului Olt. Totodată, a fost invocată încălcarea de către Direcția Națională Anticorupție a competenței materiale stabilite de legiuitor prin normele cuprinse în O.U.G. nr. 43/2002, arătându-se că în ceea ce privește infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals informatic, comise de către inculpații G. și B., procurorul ar fi avut obligația legală de a dispune disjungerea și declinarea competenței materiale în favoarea parchetului de pe lângă judecătorie. Referitor la neregularitatea actului de sesizare a instanței s-a arătat că rechizitoriul nu cuprinde datele privitoare la faptele reținute în sarcina inculpaților, fiind inexact, confuz și contradictoriu, întrucât atunci când descrie starea de fapt procurorul face referire la declarațiile de martor, suspect și inculpat ale coinculpatelor C., I. și K., din care nu rezultă însă existența infracțiunii dedusă judecății. S-a mai arătat că rechizitoriul nu cuprinde nici toate elementele obligatorii, întrucât s-a omis să precizeze situația familială și studiile superioare ale celor două inculpate. Inculpatele B. și A. au solicitat, de asemenea, să se constatate, pe lângă neregularitatea actului de sesizare în ceea ce privește descrierea faptelor reținute în sarcina inculpaților, indicarea încadrării juridice, indicarea și analiza mijloacelor de probă, nerespectarea drepturilor procesuale, nerespectarea principiilor administrării probelor, și nulitatea întregii urmăririi penale și să dispună excluderea tuturor probelor administrate, cu consecința trimiterii cauzei la procuror în vederea refacerii întregii urmăriri penale, motivând că procurorul care a efectuat urmărirea penală s-a aflat în cazul de incompatibilitate prev. de art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. În susținerea acestei solicitări s-a făcut referire la considerațiile din cuprinsul rechizitoriului privind relația de rudenie din M. și N., precum și legăturile acestora cu O., zis "O.", P., fostul subprefect de Olt și Q., apreciindu-se că aceste persoane nu au nici un fel de legătură cu dosarul cauzei și că prezentarea legăturilor mai sus indicate reprezintă o dovadă a imparțialității procurorului de caz, nefiind susținute de dovezi. S-a solicitat restituirea rechizitoriului la procuror pentru excluderea din cuprinsul actului a mențiunilor inserate la fila x privindu-1 pe actualul primar al Slatinei, M., precum și despre legăturile furnizorilor inculpatului D. cu persoane care au fost cercetate penal și cu funcționari publici locali, mențiuni care nu au legătură cu cauza și care ar constitui un motiv de incompatibilitate a procurorului de caz care ar fi trebuit să se abțină. S-a mai solicitat excluderea, în temeiul art. 118 C. proc. pen.. din ansamblul probator a declarațiilor de martor ale coinculpatelor I., C. și K., întrucât acestea au fost audiate în calitate de martor, suspect și inculpat, iar declarațiile lor au fost folosite și invocate nelegal ca probe împotriva inculpatelor B. și A.. În cuprinsul cererilor și excepțiilor formulate de cele două inculpate s-a formulat și criticat conform căreia la prezentarea mijloacelor de probă au fost incluse acte care nu reprezintă mijloace de probă, în sensul art. 97 alin. (2) C. proc. pen.., respectiv contracte de vânzare-cumpărare, adrese, facturi, note de recepție, avize de însoțire a mărfii, documente electronice de import, acte normative atașate "in extenso" (Decretul 95/2020), certificate constatatoare de la ONRC, documente care nu sunt apte de a susține acuzația. S-a mai invocat și maniera vădit defectuoasă în care a fost redactat rechizitoriul cu privire la faptele pentru care inculpații au fost cercetați și existența faptelor cu privire la care nu sunt indicate mijloacelor de probă, iar prejudiciul nu există, întrucât a fost stabilit artificial prin mijloace de probă nelegale, cu încălcarea prevederilor art. 172 alin. (12) C. proc. pen.., nu a fost valorificat un document important, raportul de control al Curții de Conturi Olt și a fost respinsă cererea inculpatelor de efectuare a unei expertize de specialitate. În cererile și excepțiile formulate, inculpatele B. și A. au criticat și faptul că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea prezumției de nevinovăție, întrucât procurorul a administrat exclusiv probe în defavoarea celor două inculpate. Inculpatele A. și B. au solicitat și constatarea nulității absolute și excluderea fizică din dosarul cauzei a procesului-verbal datat 25.10.2023 al Direcției Naționale Anticorupție, pentru faptul că a fost depus între termenele de judecată, fără a fi dezbătut în contradictoriu și fără a fi încuviințat de către judecătorul de cameră preliminară. De asemenea, s-a invocat faptul că procurorul a interpretat eronat dispozițiile art. 278 alin. (1) și (3) din C. proc. pen., apreciind că ar avea dreptul de a îndrepta erorile materiale din rechizitoriu în orice fază a procesului penal, chiar și după desesizarea organului de urmărire penală și învestirea judecătorului de cameră preliminară, în opinia apărătorului inculpatelor procurorul care s-a desesizat putând formula eventual o cerere de îndreptare a erorii materiale. Inculpata C., prin cererile și excepțiile formulate, a solicitat să se constate: neregularitatea actului de sesizare a instanței de judecată ce derivă din încălcarea dispozițiilor art. 328 alin. (1) teza I din C. proc. pen. nulitatea actelor de urmărire penală efectuate în perioada 15.06.2020 - 27.05.2021, întrucât au fost efectuate cu nerespectarea dreptului de a fi informată cu privire la acuzația penală cu consecința încălcării dreptului la apărare; nulitatea Ordonanței nr. 184/P/2020 din 23.09.2020 și a Raportului de constatare nr. 184/P/2020 din data de 21.01.2021; nulitatea declarațiilor de martor care au fost obținute cu încălcarea art. 305 C. proc. pen.., și, pe cale de consecință, să procedeze la: -restituirea cauzei la parchet, în temeiul art. 346 alin. (3) din C. proc. pen. -nulitatea actelor de urmărire efectuate și excluderea probelor administrate în perioada 15.06.2020 - 27.05.2021 precum și eliminarea fizică din dosar a acestora și a oricăror urme ale acestora, întrucât au fost administrate cu încălcarea dreptului de a fi informată cu privire la acuzația penală cu consecința încălcării dreptului la apărare; -excluderea Raportului de constatare nr. 184/P/2020 din data de 21.01.2021 și eliminarea fizică a acestuia din dosar, întrucât reprezintă probă obținută cu nerespectarea dispozițiilor legale, precum și excluderea și eliminarea fizică a tuturor probelor și desființarea tuturor actelor de procedură în care se face referire la acesta sau se parafrazează ori se citează argumente și/sau concluzii din conținutul acestuia, întrucât sunt derivate dintr-o probă obținută în mod nelegal; - excluderea tuturor declarațiilor de martor date în cauză de persoanele care erau vizate deja de acuzația în materie penală la momentul obținerii acestor declarații, precum și a tuturor referirilor la ele pe care le regăsim în dosar, începând cu ordonanța de efectuare a urmăririi penale față de suspecți, continuând cu ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale dar și în rechizitoriu. În motivarea solicitării privind restituirea rechizitoriului la parchet, după expunerea pe larg a unor considerente teoretice expuse în doctrina juridică referitoare modul în care trebuie formulată acuzația în materie penală, inculpata, prin apărătorul ales, a invocat lipsa descrierii corespunzătoare a faptei în cuprinsul rechizitoriului, aducând ca argument faptul că acuzația ce a fost reținută în sarcina sa depășește cadrul procesual stabilit prin ordonanța din începere a urmăririi penale in rem din data de 15.06.2020, precum și prin ordonanța de extindere a urmării penale in rem din data de 09.04.2021. Inculpata C. a mai criticat și faptul că fapta nu este descrisă corespunzător sub aspectul laturii obiective, întrucât procurorul a descris în actul de sesizare a instanței o conduită profesională firească pe care inculpata a avut-o la locul de muncă (a întocmit și a semnat documente), fapta nu este descrisă nici sub aspectul laturii subiective și nici nu se face vreo mențiune specifică la cerința esențială obținerii unui folos necuvenit pentru funcționarul implicat sau pentru o altă persoană. În ceea ce privește actele de urmărire din perioada 15.06.2020 - 27.05.2021, inculpata arată că au fost efectuate cu nerespectarea dreptului de a fi informată cu privire la acuzația penală, cu consecința încălcării dreptului la apărare, întrucât se cunoștea încă de la data emiterii ordonanței de începere a urmăririi penale in rem că angajați ai Primăriei Slatina care au semnat documentele din cadrul procedurii de achiziție ar fi comis fapta, iar inculpata C. era una dintre angajate. Cu toate acestea, procurorul, în loc să efectueze de la început efectuarea în continuare a urmăririi penale față de funcționarii care erau evident vizați de acuzația în materie penală care era cercetată în cauză, a preferat să audieze aceste persoane ca martori, încălcându-le în mod flagrant dreptul la apărare, (una dintre persoanele care au devenit ulterior suspecți și inculpați fiind audiată chiar de două ori ca martor), să audieze și alte persoane în calitate de martor, dar să si întocmească un raport de constatare tehnico-științifică fără să respecte dreptul la apărare al persoanelor vizate de ancheta penală. Se arată că inculpata C. a fost audiată la 23.03.2021 ca martor, imediat după acest moment (la 09.04.2021) fiind emisă o ordonanță prin care se extinde urmărirea penală in rem cu privire la faptele pentru care s-a dispus mai târziu trimiterea sa în judecată (este adevărat, într-o descriere mult mai sumară decât regăsim în Ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și ulterior în rechizitoriu). în acest fel, declarația de martor dată de C. este folosită împotriva ei, în ordonanța prin care s-a dispus efectuarea în continuarea urmăririi penale față de C. (27.05.2021) fiind preluate pasaje importante din declarația dată de către aceasta. Aceste pasaje reprezintă în realitate paginile 9-11 din această ordonanță, fiind evident că efectuarea în continuare a urmăririi penale s-a făcut pe baza declarației de martor față de C.. Or, se arată în cererile și excepțiile formulate de inculpata C., potrivit dispozițiilor art. 305 alin. (3) din C. proc. pen., atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumita persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penala și nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin, (1), organul de urmărire penala dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de aceasta, care dobândește calitatea de suspect. Momentul precizat de art. 305 alin, (2) în speță a apărut încă din data de 15.06.2020, când organele de urmărire penală aveau probe din care se născuse suspiciunea concretizata ulterior în actele de acuzare. Astfel, raportat la aceste argumente, organele de urmărire penală aveau obligația de a da eficiență dispozițiilor art. 305 alin. (2) și de a o informa pe doamna C. despre cercetările care se efectuau cu privire la fapte pretins săvârșite de aceasta. Se mai arată că aceleași dispoziții au fost încălcate și în cazul inculpatelor B., I., B., K. și H., fiind audiate ca martori, deși se aflau în situația de a fi subiectul unei acuzații penale, astfel că aceste probe administrate nelegal și neloial trebuie înlăturate din dosarul cauzei, invocându-se în sprijinul acestei solicitări și decizia nr. 206/2020 a CCR, precum și dispozițiile actuale ale art. 118 C. pen. (modificat prin Legea 201/2023). În plus, se arată că afirmații din declarațiile martorilor sunt invocate în ordonanțele prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de acești martori, dar și ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și în rechizitoriu. Cu titlul exemplificativ, inculpata C. menționează paginile 9-11 din ordonanța nr. 184/P/2020 din data de 27.05.2021, din care rezultă că efectuarea în continuare a urmăririi penale a fost determinată de aspecte relatate de aceasta în declarația de martor. A susținut inculpata C. că procedura în ansamblul său nu a fost echitabilă, fiind încălcat dreptul său la apărare, indicând cu titlu de exemplu câteva drepturi prevăzute de art. 78 raportat la art. 83 din C. proc. pen. de care nu a beneficiat în perioada 15.06.2020 - 27.05.2021: dreptul de a consulta dosarul în condițiile legii; dreptul de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a ridica excepții și de a pune concluzii; dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale și civile a cauzei. Cu privire la nulitatea ordonanței nr. 184/P/2020 din 23.09.2020 și a raportului de constatare nr. 184/P/2020 din data de 21.01.2021, s-a invocat faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru efectuarea unui asemenea raport, prevăzute de dispozițiile art. 172 alin. (9) C. proc. pen. Inculpata H. a formulat cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală care au instrumental dosarul de urmărire penală nr. 184/P/2020 al Direcției Naționale Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, și a solicitat: i.în principal, să se constate nulitatea întregii activități de urmărire penală întrucât actele de urmărire penală au fost efectuate cu încălcarea dispozițiilor art. 10 C. proc. pen.., coroborate cu art. 6 par. 3 lit. c) din Convenția Europeana a Drepturilor Omului; respectiv cu încălcarea dreptului la apărare a subsemnatei și a dreptului la un proces echitabil și, în consecință, să de dispună restituirea cauzei la parchet în temeiul art. 346 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen.. în vederea refacerii urmăririi penale: ii.să se constate nulitatea tuturor mijloacelor de probă administrate cu încălcarea legii, printre care raportul de constatare din data de 21 ianuarie 2021 și declarațiile de martor ale acesteia din 2 februarie 2021 și 17 martie 2021 (utilizate ulterior cu încălcarea art. 8 C. proc. pen.) și să se dispună în baza art. 345 alin. (3) din C. proc. pen.. excluderea acestora din materialul probator, cu consecința constatării nulității tuturor actelor subsecvente actelor nule și refacerea tuturor actelor procesuale care fac trimitere la conținutul declarațiilor oferite de inculpată în calitate de martor sau la concluziile raportului de constatare. iii. în baza art. 102 alin. (2) C. proc. pen.., să se constate nelegalitatea tuturor actelor efectuate înainte de aducerea la cunoștința a calității de suspect și să se dispună in baza art. 345 alin. (3) din C. proc. pen.. excluderea acestora din materialul probator; iv. să se constate neregularitatea rechizitoriului și sa se dispună remedierea acestuia în termenul stabilit în art. 345 alin. (3) C. proc. pen. v. să se constate nelegalitatea Ordonanței din data de 28 decembrie 2022 prin care a fost dispusă măsura asiguratorie. În ceea ce privește efectuarea urmăririi penale cu încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil, inculpata H. a arătat că deși avea calitatea de persoană acuzată, în sensul Convenției europene a drepturilor omului și a jurisprudenței CEDO, încă de la momentul începerii urmăririi penale in rem și a efectuării percheziției domiciliare la data de 23.02.2021, totuși aceasta a fost audiată în calitate de martor, la datele de 2.02.2021 și 17.03.2021, în legătură cu procedura de atribuire a contractului privind furnizarea echipamentelor de protecție, în cadrul programului "Noi protejăm Slatina", sub prestare de jurământ și fără să i se aducă la cunoștință că are dreptul la un avocat, fiindu-i adresate întrebări în mod particular cu privire la activitățile întreprinse de aceasta, strâns legate de atribuțiile sale și de activitățile investigate de organele de urmărire penală. Prin această manieră de efectuare a activității de urmărire penală, inculpata H. a arătat că s-a încălcat principiul loialității și i-au fost afectate efectivitatea dreptului la tăcere și la dreptul de a nu se autoincrimina. Inculpata a arătat și faptul că în cazul altor martori (R., S., T., U.) organul de urmărire penală a înțeles să le aducă la cunoștință dreptul de a fi asistați de un avocat, însă în cazul ei, procurorul nu a i-a adus la cunoștință acest drept. Inculpata H. a arătat și faptul că declarațiile sale de martor au fost redate pe larg în cuprinsul actelor de dispoziție ale organului de urmărire penală și chiar în cuprinsul rechizitoriului. Tot în legătură cu audierea sa în calitate de martor la datele de 02.02.2021 și 17.03.2021, inculpata H. a făcut referire la înregistrările audio-video efectuate de parchet la momentul administrării acestor probe, din conținutul cărora rezultă că deși organele de urmărire penală aveau date din care rezultă suspiciunea implicării acestei inculpate în activitatea infracțională investigată, totuși au audiat-o în calitate de martor, aducându-i la cunoștință că are obligația de a da declarații conforme cu realitatea, că mărturia mincinoasă se pedepsește cu închisoarea, dar că totuși are dreptul de a refuza să răspundă la acele întrebări despre care consideră că ar putea-o incrimina. Ulterior, declarațiile acesteia date în calitate de martor au constituit fundamentul acuzației, astfel cum rezultă din ordonanțele de extindere a urmăririi penale in personam din 20.10.2022 și de punere în mișcare a acțiunii penale. Or, o componentă a dreptului de a nu se autoincrimina o constituie dreptul de a fi asistată de un avocat în cursul audierii ca martor, drept care nu i-a fost adus la cunoștință, în timp ce altor persoane audiate ca martor în dosar le-a fost adus la cunoștință acest drept. Totodată, inculpata H. a invocat vădita discrepanță dintre conținutul scris al declarației de martor și conținutul înregistrării audio-video cu privire la aspectul întocmirii și/sau redactării declarațiilor de incompatibilitate la sediul D.A.P. S-a mai susținut în motivarea cererilor și excepțiilor formulate că au fost încălcate dispozițiile art. 305 alin. (1) C. proc. pen., întrucât întreg materialul probator a fost efectuat în etapa urmăririi penale in rem, încălcându-se astfel garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil și a invocat în sprijinul acestei susțineri decizia nr. 236/2016 a Curții Constituționale. Cu privire la nelegalitatea raportului de constatare tehnico-științifică, din data de 21.01.2021, inculpata H. a arătat că administrarea acestei probe s-a dispus de către procuror cu încălcarea dispozițiilor art. 172 alin. (9) C. proc. pen., nefiind îndeplinită condiția urgenței, mijloacele de probă nefiind în pericol de dispariție. Cu privirea la neregularitatea rechizitoriului, inculpata H. a arătat că faptele care i se impută nu au fost descrise complet cu privire la latura obiectivă și latura subiectivă și nici din perspectiva analizării condițiilor privind participația penală. Inculpații D. și E. au solicitat judecătorului de cameră preliminară restituirea cauzei la procuror în temeiul art. 346 alin. (3) C. proc. pen.., invocând: 1) în temeiul art. 280, coroborat cu art. 282 C. proc. pen.. necompetența teritorială a Tribunalului București, competența revenind Tribunalului Olt; 2) în temeiul art. 280, coroborat cu art. 282 C. proc. pen.., nelegalitatea raportului de constatare tehnico științifică din 20.01.2021 și a ordonanței prin care a fost dispus; 3) în temeiul art. 280, coroborat cu art. 282 C. proc. pen.., nelegalitatea. audierii celor 31 de martori anterior aducerii la cunoștința inculpatului D. a calității procesuale de suspect și solicitând excluderea probelor derivate din mijloacele de probă existente la dosar; 4) nelegalitatea sesizării instanței ca urmare a nulității rechizitoriului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție nr. 184/P/2020, acesta fiind neregulamentar întocmit, neregularitatea atrăgând imposibilitatea stabilirii obiectului și limitelor judecății. 5) nulitatea relativă a urmăririi penale efectuată în dosarul nr. x/2020 având în vedere că D.N.A. - S.Centrală București nu avea competența teritorială necesară de a efectua acte de urmărire penală pentru o faptă săvârșită în municipiul Slatina, jud. Olt, ci exclusiv D.N.A. - S.T. Craiova; 6) nulitatea relativă (parțială) a ordonanței de efectuare în continuare a urmăririi penale nr. 184/P/2020 din 27 mai 2021 (în ceea ce îl privește pe inculpatul D. și S.C. E.) întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 2, art. 8, art. 305 alin. (1) si (3), art. 311 alin. (1) din C. proc. pen. 7) nulitatea relativă (parțială) a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale nr. 184/P/2020 din 07.12.2022 (în ceea ce privește inculpatul D. și S.C. E.) întrucât încalcă dispozițiile art. 2, 8, 305 alin. (1) și (3). art. 311 alin. (1) C. proc. pen. În ceea ce privește necompetența materială a Tribunalului Olt s-a susținut că presupusele infracțiuni care fac obiectul prezentului dosar nu au fost săvârșite pe teritoriul municipiului București nici măcar în parte și nici nu s-a produs urmarea acestora în municipiul București, de asemenea nici una dintre părți nu are domiciliul/sediul în municipiul București, ci în județul Olt, iar părțile au domiciliul în Olt și Ilfov, astfel că Tribunalului Olt îi aparține competența de soluționare a cauzei. Chiar dacă prin ordonanța nr. 184/P/2020 din data de 27.05.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție de efectuare în continuare a urmăririi penale s-a extins urmărirea penala in rem cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale in personam și față de G., pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privata, acesta din urmă locuiește fără forme legale în București. Inculpații au susținut că această infracțiune este de competența judecătoriei, fiind comisă ulterior faptelor care ce atrag competența instanței, scopul încheierii înscrisului pentru care s-a început urmărirea penală fiind acela de a acoperi activitatea infracțională. În ceea ce privește nelegalitatea raportului de constatare tehnico-științifică din data de 20.01.2021, s-a arătat că dispunerea întocmirii raportului de către specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a avut loc cu încălcarea dispozițiilor art. 172 C. proc. pen.., nefiind îndeplinit criteriul urgenței fundamentat de pericolul dispariției unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situații de fapt, ori de lămurire urgență a unor fapte sau împrejurări ale cauzei. Referitor la încălcarea dreptului la apărare și a principiului egalității armelor, inculpații D. și E. au arătat că de la momentul începerii urmăririi penale in rem, 15.06.2020 și până la momentul aducerii la cunoștință a învinuirii, respectiv 02.06.2021 au fost audiați toți cei 31 de martori, printre care și C., B., I., K. și H., care au dobândit ulterior, calitatea de suspect, apoi de inculpat în cauză. Procedând în această modalitate, inculpații susțin că parchetul a golit de conținut dreptul la apărare, amânând momentul continuării urmăririi penale in personam până aproape de finalizarea urmăririi penale. Se arată că se impune excluderea declarațiilor date de aceste persoane în calitate de martor, din materialul probator, întrucât mijlocul de probă a fost obținut nelegal, prin încălcarea art. 118 C. proc. pen. În ceea ce privește nulitatea rechizitoriului, după expunerea amplă a unor aspecte de natură teoretică referitoare la conținutul pe care ar trebui să îl aibă actul de sesizare a instanței și modalitatea în care trebuie descrisă acuzația, s-a arătat că rechizitoriul nu cuprinde descrierea faptei care îi privește pe inculpați cu indicarea în concret a actelor care au încălcat legislația de ordin primar, precum și a momentului consumării infracțiunii, criticându-se faptul că procurorul de caz s-a limitat la preluarea dispozițiilor legale indicate în cuprinsul raportului de constatare de către specialistul Direcției Naționale Anticorupție care oricum nu are competență în constatare infracțiunilor. Cu privire la nulitatea relativă (parțială) a ordonanței de efectuare în continuare a urmăririi penale nr. 184/P/2020 din 27 mai 2021 s-a arătat că prin aceasta s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul D. și față de suspecta S.C. E. cu privire la fapta de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu deși, în prealabil nu a fost începută și nici nu a fost extinsă urmărirea penală in rem în raport de această infracțiune. Totodată, s-a menționat că în ordonanța de începere a urmăririi penale in rem s-a făcut referire la infracțiunea de abuz în serviciu, nu la infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu, care este o infracțiune diferită, iar dispozițiile art. 305 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că urmărirea penală se efectuează în continuare față de o persoană numai atunci când există probe din care sa rezulte bănuiala rezonabilă că o acea persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, deci sub condiția ca urmărirea penală să fi fost deja începută cu privire la respectiva fapta pentru care se dispune ulterior continuarea. Tot în legătură cu nulitatea ordonanței nr. 184/P/2020 din 27.05.2021 inculpații D. și S.C. E. au arătat că este lovită de nulitate relativă întrucât dispunerea efectuării în continuare a urmăririi penale față de suspect constituie o obligație procedurală pozitivă imediată a organului de urmărire penală, iar nu o facultate a acestuia, aceasta fiind reglementată în scopul asigurării unei garanții efective a dreptului la apărare al persoanelor acuzate în cadrul procedurilor penale, invocând în acest sens jurisprudența CEDO, decizia nr. 99/2018 a CCR și jurisprudența instanțelor naționale. Or, aproape întreg materialul probator, cu excepția a 4 declarații de suspect, a fost administrat în faza de urmărire penală in rem, în timp ce de la momentul la care s-a pus în mișcare acțiunea penală și până la emiterea rechizitoriului a trecut un interval de doar 2 luni și 20 de zile, aspect care încalcă art. 6 CEDO, art. 8, 10, 83 C. proc. pen.., art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituția României. În ceea ce privește nulitatea relativă a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpații D. și E., se arată că acuzația din cuprinsul ordonanței din 07.12.2022 este diferită de cea din ordonanța de efectuare în continuare a urmăririi penale din 27.05.2021, prevederile legale presupus a fi fost încălcate de inculpați fiind menționate pentru prima dată în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale. Totodată, inculpații au arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 309 C. pen., astfel că acțiunea penală nu poate fi exercitată pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală. S-a arătat în acest sens că nu este îndeplinită condiția obținerii unui folos prin comiterea infracțiunii imputate, ce trebuie întrunită exclusiv în persoana autorilor și/sau a coautorilor, iar nu și a complicelui. Inculpatul G. a solicitat prin cererile și excepțiile formulate să se dispună: 1. Admiterea excepției necompetenței teritoriale a judecătorului de cameră preliminară a Tribunalului București în soluționarea dosarului, iar pe cale de consecință să procedeze la declinarea acestuia în favoarea judecătorului de cameră preliminară a Tribunului Olt; 2. Constatarea nulității relative (parțiale) a Ordonanței nr. 184/P/2020 din 27.05.2021 prin care s-a efectuat în continuare urmărirea penală față de suspectul G.; 3. Constatarea nulității relative (parțiale) a Ordonanței nr. 184/P/2020 din 07.12.2022 prin care a fost pusă în mișcare a acțiunea penală față de inculpatul G., derivată din nulitatrea ordonanței din data de 27.05.2021; 4. Constatarea nulității relative și a neregularității rechizitoriului, având în vedere că acesta nu conține o descriere suficientă a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și că încălcă normele privind desfășurarea legală a procesului penal prevăzute de art. 327, 305, 309, 311 C. proc. pen. 5. Restituirea cauzei la parchet datorită imposibilității stabilirii obiectului și limitelor judecății, conform art. 343 alin. (3) lit. a) C. proc. pen..; 6. Constatarea nulității relative a declarațiilor martorilor V. (din data de 04.09.2020) și W. (din data de 31.08.2020), întrucât au fost administrate în etapa in rem, aspect care a dus la încălcarea dispozițiilor art. 305 alin. (1) și (3) C. proc. pen.., art. 21 alin. (3) și art. 20 alin. (2) din Constituția României și a art. 6 parag. 1 și 3 lit. d) din Convenția europeană a Drepturilor Omului (temei art. 280 alin. (1) rap. la art. 282 C. proc. pen..). Cu privire la necompetența Tribunalului București, inculpatul G. a formulat aceleași critici ca și ceilalți inculpați. Cu privire la nulitatea relativă a ordonanței de efectuare în continuare a urmăririi penale nr. 184/P/2020 din 27.05.2021 inculpatul G. a arătat că prin aceasta s-a dispus atât extinderea urmăririi penale in rem pentru fapta de fals în înscrisuri sub semnătura privată (echivalând cu o începere a urmăririi penale cu privire la aceasta faptă), cât și efectuarea în continuare urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 322 (1) C. proc. pen., încălcându-se principiul legalității procesului penal, prevăzut de art. 2 C. proc. pen. și cel al dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 8 C. proc. pen. Totodată, inculpatul G. a arătat că întreg probatoriul a fost administrat în faza de urmărire penală in rem, fiindu-i încălcat dreptul la apărare și principiul egalității armelor, componentă a dreptului la un proces echitabil. În acest sens, inculpatul a invocat decizia nr. 99 din 2018 a Curții Constituționale. Referitor la neregularitatea rechizitoriului, inculpatul G. a invocat insuficienta descriere a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., acuzația fiind prezentată vag, general și contradictoriu. S-a arătat că nu se înțelege în ce constă infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, care este efectiv elementul material. Potrivit art. 322 (1) C. pen., falsul în înscrisuri sub semnătură privată înseamnă falsificarea unui înscris prin vreunul din modurile prev. în art. 320 sau 321 din C. pen.. Ori, art. 320 din C. pen. vorbește despre falsificarea materială a unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod (deci o falsificare fizică/materială), iar art. 321 C. pen. vorbește despre o falsificare a conținutului unui înscris prin atestarea unor fapte/împrejurări necorespunzătoare adevărului sau prin omisiunea de a insera unele date/împrejurări, în speță nespecificându-se în care situație a fost falsificat înscrisul. Mai mult, sunt aspecte contradictorii: pe de-o parte, se menționează că este antedatat contractul (deci a fost falsificată data) iar, pe de altă parte, ca nu a fost recunoscut contractul de către reprezentanții X. și că între societatea inculpatului și societatea X. nu a fost încheiată o convenție scrisă - ceea ce înseamnă că practic acest contract a fost plăsmuit în integralitate de inculpat. Cu toate acestea, în continuare, acuza