ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 decembrie 2024

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 569 din data de 19.12.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Iași a dispus, între altele, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, între alții, față de inculpatul A. sub aspectul infracțiunilor de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup (modalitatea aderării), prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 și complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, fiecare cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior.

În baza art. 25 C. proc. pen., art. 397 C. proc. pen. raportat la 998 și urm. vechiul C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice, în contradictoriu cu inculpații B., C., D., E., A., F., G., H., I. și cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.), și, în consecință:

A fost obligată inculpata B., în solidar, cu inculpații E., D., A., H., G., I., C. și în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.), să îi plătească părții civile suma de 1.716.264 RON (399.015 euro), constând în T.V.A. și impozit pe profit, la care se vor adăuga accesoriile aferente datorate conform art. 173 și urm. din Codul de Procedură Fiscală până la data achitării integrale a debitului;

A fost obligată inculpata B., în solidar, cu partea responsabilă civilmente J. S.R.L. (fostă K.) și în solidar și cu inculpata E. să îi plătească părții civile suma de 1.250.655 RON (290.765 euro), reprezentând T.V.A. și impozit pe profit, la care se vor adăuga accesoriile aferente datorate conform art. 173 și urm. din Codul de Procedură Fiscală până la data achitării integrale a debitului;

A fost obligată inculpata B., în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.) și în solidar și cu inculpatul A. să îi plătească părții civile suma de 1.464.386 RON (340.455 euro) reprezentând T.V.A. și impozit pe profit, la care se vor adăuga accesoriile aferente datorate conform art. 173 și urm. din Codul de Procedură Fiscală până la data achitării integrale a debitului;

A fost obligată inculpata B., în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.) și, în solidar, cu inculpatul D. să plătească părții civile suma de 1.266.455 RON (294.438 euro) reprezentând T.V.A. și impozit pe profit, la care se vor adăuga accesoriile aferente datorate conform art. 173 și următoarele din Codul de procedură fiscală până la data achitării integrale a debitului;

A fost obligată inculpata B., în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.), în solidar cu inculpatul C. și în solidar cu inculpata G. să plătească părții civile suma de 1.366.902 RON (317.791 euro) reprezentând T.V.A. și impozit pe profit, la care se vor adăuga accesoriile aferente datorate conform art. 173 și următoarele din Codul de procedură fiscală până la data achitării integrale a debitului;

A fost obligată inculpata B., în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.), în solidar cu inculpatul C. și în solidar cu inculpata H. să plătească părții civile suma de 1.212.650 RON (281.929 euro) reprezentând T.V.A. și impozit pe profit;

A fost obligată inculpata B., în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.) și în solidar cu inculpatul I. să plătească părții civile suma de 55.586 RON (12.923 euro) reprezentând T.V.A. și impozit pe profit.

A fost respinsă cererea inculpatului A. de constatare a nulității absolute a modalității de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică și a probelor obținute în baza acestora.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, între alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași, inculpatul A., partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K. S.R.L.).

Prin decizia penală nr. 606 din 11.07.2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise, între altele, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Iași, inculpatul A. și partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.) împotriva sentinței penale nr. 569/19.12.2022, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 423 din C. proc. pen., a fost desființată, în parte, pe latură penală și pe latură civilă, sentința apelată și în rejudecare:

Au fost înlăturate din sentința penală apelată dispozițiile privind: încetarea procesului penal cu privire, între alții, la inculpatul A., în raport de încadrările juridice reținute de prima instanță, obligarea inculpaților la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a sumelor de bani constând în TVA și impozit pe profit.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. raportat la Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și la Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a dispus încetarea procesului penal față de:

- inculpatul A. cu privire la infracțiunile de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen., spălare de bani, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 și complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, fiecare cu aplicarea art. 5 C. pen.

A fost obligată inculpata B. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.) la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a sumei de 1.587.717 RON (375.889 euro), constând în TVA și impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente datorate conform art. 173 și urm. din Codul de Procedură Fiscală, până la data achitării integrale a debitului.

A fost obligată inculpata B. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.) și în solidar și cu inculpata E. la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a sumei de 1.228.162 RON (290.765 euro), reprezentând TVA și impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente datorate conform art. 173 și urm. din Codul de Procedură Fiscală, până la data achitării integrale a debitului.

A fost obligată inculpata B. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.) și în solidar și cu inculpatul A. la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a sumei de 1.438.047 RON (340.455 euro) reprezentând TVA și impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente datorate, conform art. 173 și urm. din Codul de Procedură Fiscală, până la data achitării integrale a debitului.

A fost obligată inculpata B. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.) și în solidar cu inculpatul D. la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a sumei de 1.243.676 RON (294.438 euro) reprezentând TVA și impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente datorate conform art. 173 și urm. din Codul de Procedură Fiscală, până la data achitării integrale a debitului.

A fost obligată inculpata B. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.), în solidar cu inculpatul C. și în solidar cu inculpata G. la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași suma de 1.342317 RON (317.791 euro) reprezentând TVA și impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente datorate conform art. 173 și urm. din Codul de Procedură Fiscală, până la data achitării integrale a debitului.

A fost obligată inculpata B. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.), în solidar cu inculpatul C. și în solidar cu inculpata H. la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a sumei de 1.190.839 RON (281.929 euro) reprezentând TVA și impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente datorate conform art. 173 și următoarele din Codul de Procedură Fiscală, până la data achitării integrale a debitului.

A fost obligată inculpata B. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.) și în solidar cu inculpatul I. la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a sumei de 54.585 RON (12.923 euro) reprezentând TVA și impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente datorate conform art. 173 și urm. din Codul de Procedură Fiscală, până la data achitării integrale a debitului.

A fost obligată inculpata B. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L. (fostă K.), în solidar cu inculpatul C. la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a sumei de 97.681 RON (23.126 euro) reprezentând TVA și impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente datorate conform art. 173 și urm. din Codul de Procedură Fiscală, până la data achitării integrale a debitului.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin deciziei instanței de apel.

II. În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul F. și de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței penale nr. 569/19.12.2022 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2017.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 26 iulie 2024, au declarat recurs în casație inculpatul A. și partea responsabilă civilmente S.C. J. S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. prin prisma căruia s-a solicitat achitarea inculpatului A. întrucât faptele pentru care s-a dispus încetarea procesului penal nu sunt prevăzute de legea penală, precum și înlăturarea nelegalității constând în atragerea răspunderii părții responsabile civilmente J. S.R.L., întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens.

Totodată, în baza art. 441 C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea hotărârii instanței de apel.

În argumentare, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., s-a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în modalitatea aderării, întrucât nu există o legătură subiectivă între membrii grupării, în condițiile în care din declarațiile numiților F., L., M., N., O. rezultă că aceștia îl percepeau pe inculpatul A. drept un șofer, fără responsabilități în oricare palier al grupului infracțional organizat; nu s-a dovedit faptul că inculpatul cunoștea despre vreo acțiunea ilicită comisă de societate sau în legătură cu aceasta de către restul inculpaților, acuzația bazându-se doar pe deducție; acuzația împotriva inculpatului gravitează în jurul faptului că acesta îndeplinea sarcinile trasate de soții B. prevăzute de fișa postului; inculpatul nu avea acces la contabilitatea firmei pentru a putea verifica sau observa operațiunile care se înscriu în aceasta.

Referitor la infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, s-a arătat că fapta nu este prevăzută de legea penală, întrucât inculpata B. nu a ascuns bunul sau sursa impozabilă și nu a efectuat vreo acțiune de a se feri, atâta timp cât produsele erau comercializate la vedere, on line.

De asemenea, s-a arătat că nu sunt îndeplinite elementele de tipicitate nici în ceea ce privește infracțiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 sub aspectul elementului material al laturii obiective și al inexistenței prejudiciului, având în vedere că inculpatul nu cunoștea proveniența sumei de bani, acesta cunoscând că afacerea se desfășoară în legătură cu obiectul de activitate al J. S.R.L., iar, deși, s-a considerat că valoarea imobilului a fost inferioară celei de piață nu s-a ținut cont că imobilul a fost degradat datorită producerii unui incendiu.

În ceea ce privește acțiunea civilă în declararea simulației, s-a subliniat că inculpatul și-a revendicat calitatea de proprietar al imobilului, fiind cel care a achitat contravaloarea acestuia.

Referitor la partea responsabilă civilmente J. S.R.L., s-a solicitat să se constate că, în raport de soluția de achitare ce urmează a se pronunța față de inculpatul A., se impune lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile exercitate de partea civilă, în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen.

De asemenea, s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii J. S.R.L. în procesul penal, întrucât partea responsabilă civilmente a fost obligată să răspundă, în solidar, cu opt dintre inculpați, deși cu șapte dintre aceștia nu a avut vreun raport juridic de prepușenie.

Or, singurul raport juridic existent la data comiterii faptelor era între S.C. J. S.R.L. și inculpata B., inculpata acționând, în desfășurarea activității infracționale, în calitate de persoană fizică, în nume propriu.

Sub acest aspect, s-a arătat că activitatea de ambalare și comercializare a produselor nu s-a efectuat la sediul J. S.R.L., achizițiile efectuate de către partea responsabilă civilmente nu s-au efectuat în vederea realizării activității infracționale, iar, faptele nu au fost comise în interesul societății (comitentului) și nici prin depășirea funcției sau prin exercițiul abuziv al acesteia.

Prin încheierea din 24 octombrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. și S.C J. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 606 din 11 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 6, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac

În ceea ce privește solicitarea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurenți, având în vedere că nu se identifică aspecte care să justifice o asemenea măsură, Înalta Curte a apreciat-o ca fiind nefondată, urmând ca, în baza art. 441 alin. (1) C. proc. pen., să o respingă ca atare.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. și partea responsabilă civilmente S.C J. S.R.L. ca nefiind fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Astfel, în recursul în casație, sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, circumscrise cazurilor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea căii de atac extraordinare, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de către recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârea este supusă casării când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În cauză, se constată că recurentul inculpat A. a invocat acest motiv de casare susținând, în esență, că, în ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat (în modalitatea aderării), prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen. nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii imputate, întrucât nu a existat o legătură subiectivă între membrii grupării, în condițiile în care, potrivit declarațiilor numiților F., L., M., N., O. rezultă că inculpatul A. a fost perceput drept un simplu șofer, fără responsabilități pe vreunul dintre palierele grupului infracțional organizat, nefiind dovedit că acesta ar fi cunoscut despre existența vreunei acțiuni ilicite comisă de partea responsabilă civilmente S.C J. S.R.L. sau în legătură cu aceasta de către restul inculpaților, în condițiile în care nu avea acces la contabilitatea firmei pentru a putea verifica sau observa operațiunile înscrise.

Cu privire la infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, recurentul - inculpat a arătat că fapta imputată nu este prevăzută de legea penală, întrucât transportul mărfurilor, preluarea sumelor de bani, înmânarea acestora și retragerea banilor din conturi nu pot alcătui un act omisiv de complicitate care îi revenea administratorului.

În plus, s-a arătat că, inculpata B. nu a ascuns bunul sau sursa impozabilă și nu a efectuat vreo acțiune de a se feri, atât timp cât produsele erau comercializate la vedere, online.

În ceea ce privește infracțiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 reținută în sarcina sa, recurentul inculpat a arătată că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii imputate, întrucât, nu a cunoscut proveniența sumei de bani, și, deși s-a considerat că valoarea imobilului a fost inferioară celei de piață nu s-a avut în vedere faptul că imobilul fusese degradat datorită producerii unui incendiu.

Totodată, a subliniat că, în ceea ce privește acțiunea civilă în declararea simulației inculpatul și-a revendicat calitatea de proprietar al imobilului, fiind cel care a achitat contravaloarea acesteia.

Partea responsabilă civilmente J. S.R.L., a solicitat să se constate că, în raport de soluția de achitare ce urmează a se pronunța față de inculpatul A., se impune lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile exercitate de partea civilă, în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen.

De asemenea, s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii J. S.R.L. în procesul penal, întrucât partea responsabilă civilmente a fost obligată să răspundă, în solidar, cu opt dintre inculpați, deși cu șapte dintre aceștia nu a avut vreun raport juridic de prepușenie.

Or, singurul raport juridic existent la data comiterii faptelor era între S.C. J. S.R.L. și inculpata B., inculpata acționând, în desfășurarea activității infracționale, în calitate de persoană fizică, în nume propriu.

Sub acest aspect, s-a arătat că activitatea de ambalare și comercializare a produselor nu s-a efectuat la sediul J. S.R.L., achizițiile efectuate de către partea responsabilă civilmente nu s-au efectuat în vederea realizării activității infracționale, iar, faptele nu au fost comise în interesul societății (comitentului) și nici prin depășirea funcției sau prin exercițiul abuziv al acesteia.

Examinând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, sub aspectul situației de fapt, instanțele de fond și apel au reținut în sarcina inculpatului A. că, în luna mai 2010, a aderat la grupul infracțional organizat constituit de către P. și inculpații B., E. și D. în scopul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prin ascunderea sursei impozabile, la care au aderat alți inculpați (C., F.) și care a fost sprijinit de alți inculpați (H., G., I.) și a acționat în cadrul acestuia până în luna aprilie 2011, având drept atribuții principale: de a primi pe numele său și de a transporta coletele venite de la furnizorii de produse de la sediul societăților de curierat la sediul S.C. K. S.R.L., respectiv de la sediul S.C. K. S.R.L. către firmele de curierat, atunci când era vorba despre colete cu produse care au fost deja ambalate; la solicitarea soților Bischof a deschis pe numele său conturi bancare, prin care au fost rulate sumele de bani rezultate din activitatea de comercializare a produselor (1.067.416,93 Euro, conform raportului de expertiză și raportului de constatare) și a pus la dispoziția inculpatului P. instrumentele bancare; a retras sume de bani în numerar din conturi, provenite din încasări, pe care le-a predat lui P. și inculpatei B. (194.856,78 Euro, conform raportului de constatare); a acceptat solicitarea ca pe numele său să fie deschise societățile de tip offshore Q. (Sheychelles), R. (Emiratele Arabe Unite) și S. (Emiratele Arabe Unite), din care de pe Q. (Sheychelles) a efectuat plăți către furnizorii din Asia, a colectat sumele de bani retrase în numerar de către ceilalți membrii ai grupului, pentru a le transmite, mai departe, numiților P. și B.;

- în perioada mai 2010 - aprilie 2011, cu intenție, a ajutat-o pe inculpata B. (administrator al K. S.R.L.) pentru a ascunde sursa impozabilă reprezentată de activitatea de comercializare a produselor din categoria stimulentelor erotice și a celor pentru diminuarea greutății corporale prin intermediul unui mecanism complex de disimulare, în care a desfășurat următoarele activități: deschiderea de conturi bancare în calitate de titular-persoană fizică și punerea la dispoziția membrilor grupului a instrumentelor bancare, în scopul ascunderii veniturilor obținute din activitatea comercială, cunoscând faptul că sumele de bani rulate prin conturile sale reprezintă încasările din vânzarea online a produselor; deschiderea de societăți offshore: Q. (Sheychelles), R. (Emiratele Arabe Unite) și S. (Emiratele Arabe Unite), din care de pe Q. (Sheychelles) a efectuat plăți către furnizorii din Asia, pentru a ascunde activitatea comercială și legătura cu S.C. K. S.R.L.; ridicarea în numerar a sumei de 194.856,78 Euro provenind din comercializarea produselor și predarea acesteia numiților P. și B., iar prin sustragerea de la plata taxelor legale (T.V.A. și impozit pe profit) a veniturilor astfel rezultate a participat la crearea unui prejudiciu total în cuantum de 1.937.316 Euro (contribuția sa directă la crearea prejudiciului, stabilită prin raportare la veniturile în cuantum de 1.067.416,93 euro încasate prin conturile sale, fiind de 340.455 Euro (1.464.386 RON), reprezentat de impozit pe profit și TVA);

- a ascuns adevărata proveniență a sumei de 85.000 RON, cunoscând că aceasta provine din săvârșirea de infracțiuni, prin intermediul unui mecanism desfășurat în perioada septembrie 2010 - ianuarie 2012 (respectiv a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/3.09.2010 o cotă indiviză de 1/2 din bunul imobil compus din: teren în suprafață măsurată de 722 m.p., situat în intravilanul orașului Hârlău, jud. Iași, str. x, pe care se afla amplasată o construcție cu o suprafață de 147 m.p., înscris în cartea funciară nr. x a localității Hârlău, jud. Iași, pentru un preț de 85.000 RON, sumă de bani care, anterior, a fost retrasă de inculpata E. din contul x sub forma a 20.000 Euro, după care a dobândit de la inculpata E. cealaltă cotă de 1/2 din imobil, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.09.2011 la un preț inferior valorii de piață a imobilului și a vândut întregul imobil părinților săi A. și T., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.01.2012, la un preț inferior valorii de piață a imobilului, mecanism prin care a fost spălată suma de 85.000 RON provenind din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

Instanțele de fond și apel au apreciat că faptele expuse anterior există și se circumscriu conținutului constitutiv al infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat (modalitatea aderării), prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 și spălare a banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, în cauză, fiind dispusă față de recurentul - inculpat o soluție de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Procedând, conform art. 447 C. proc. pen., la verificarea corespondenței dintre împrejurările faptice reținute și configurarea legală a infracțiunii de luare de mită incriminată în legea specială, Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentului, că faptele ce îi sunt imputate, așa cum a fost stabilite cu titlu definitiv de către instanțele de fond și apel în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunesc toate elementele de conținut prevăzute de normele de incriminare.

Astfel, contrar apărării inculpatului, în sensul că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, faptul că acesta a fost angajat, în mod legal, în calitate de șofer în cadrul S.C J. S.R.L. nu exclude calitatea și rolul acestuia în cadrul grupului infracțional, neprezentând relevanță, sub același aspect, nici percepția celorlalte persoane angajate în cadrul firmei cu privire la postul pe care acesta îl ocupa.

De asemenea, apărarea inculpatului în sensul că fapta de complicitate la evaziune fiscală reținută în sarcina sa nu este prevăzută de legea penală, întrucât, nu ar fi cunoscut caracterul ilegal al comercializării produselor și că ar fi crezut că activitatea de vânzare era realizată prin firmă, nu poate fi primită, în condițiile în care, în cuprinsul declarațiilor sale constante, inculpatul a recunoscut că avea cunoștință de proveniența sumelor de bani intrate în contul deschis pe numele său: "din punctul meu de vedere, toate persoanele care aveau deschise conturi și scoteau sume de bani în numerar cunoșteau faptul că acestea proveneau din vânzarea medicamentelor de către S.C. K. SRL" .

De asemenea, acesta a mai declarat: "eu știam foarte clar că banii retrași în numerar provin din vânzarea online a medicamentelor. B. mi-a spus acest aspect, de față cu ceilalți angajați de la Hârlău".

Recurentul - inculpat a mai arătat, în cuprinsul declarațiilor sale, că s-a întâlnit cu persoane care retrăseseră sume de bani în numerar din conturi bancare înființate pe numele lor la cererea inculpatei B., că a preluat sumele de bani de la aceștia și apoi le-a predat liderilor grupării, aspect confirmat și de inculpata G.. A arătat inculpatul că "am scos personal din conturile S.C. Q. cam de câte 1-2 ori pe lună câte 5000-20.000 euro pe care i-am înmânat lui P., iar din conturile personale timp de 10 luni de câte 4-5 ori pe săptămână câte 5000-10.000 euro pe care îi înmânam tot lui P.. Pentru aceste servicii primeam cadouri...".

Așadar, inculpatul avea reprezentarea că banii intrați în conturile deschise pe numele său, ridicați în numerar și predați celor din conducerea societății era prețul încasat pe bunurile comercializate.

În ceea ce privește susținerile apărării privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, întrucât nu a cunoscut proveniența ilicită a sumei de bani, Înalta Curte raportat la împrejurările de fapt reținute cu titlu definitiv de către instanța de apel, care nu mai pot fi reevaluate prin intermediul recursului în casație, constată că este îndeplinită cerința esențială prevăzută de norma de incriminare, în sensul că scopul tranzacțiilor a fost acela de a da o aparență de legalitate asupra titlului de proprietate al imobilului și de a se identifica, cu greutate proveniența ilicită a sumei inițiale cu care s-a dobândit imobilul, astfel încât, există concordanță între situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat și latura obiectivă a infracțiunii de spălare a banilor pentru care s-a constatat vinovăția recurentului inculpat.

De altfel, chiar inculpatul A. a recunoscut că achiziționarea imobilului s-a făcut în beneficiul inculpatei B., însă, prin folosirea sa și a inculpatei E. ca persoane interpuse.

Prin urmare, se observă că susținerile inculpatului A. cu privire la lipsa elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor pentru care a fost constatată vinovăția sa, critici circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se tinde la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecința stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reținute de instanțele inferioare, încercând să se dovedească că recurentul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casație, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar la anumite chestiuni de drept, expres și limitativ prevăzute de lege.

În ceea ce privește susținerile părții responsabile civilmente S.C. J. S.R.L., circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale a S.C. J. S.R.L. în procesul penal, Înalta Curte constată că, potrivit probatoriului administrat la dosar cu titlu definitiv de către instanțele de fond și apel, activitatea infracțională de evaziune fiscală s-a derulat prin implicarea inculpaților B. și P., în calitate de administratori ai societății, iar, nu ca simple persoane fizice și prin implicarea resurselor societății S.C. J. S.R.L. (fostă K.), astfel încât, acestei societăți îi revenea obligația, în calitate de contribuabil, de a înregistra, declara și supune taxării veniturile.

Așadar, constatând îndeplinite condițiile necesare antrenării răspunderii civile delictuale a inculpaților și părții responsabile civilmente, în mod corect, instanțele de fond și apel au dispus obligarea inculpaților la repararea prejudiciului, în solidar, cu partea responsabilă civilmente, nefiind necesară existența unui raport de prepușenie al părții responsabile civilmente cu fiecare dintre membrii grupului infracțional organizat sau cu fiecare dintre persoanele în conturile cărora au fost încasate sumele de bani, fiind suficientă existența unui raport de prepușenie cu inculpata B., care a avut alături de P., potrivit probatoriului administrat la dosar, atât calitatea de administratori ai S.C. J. S.R.L., cât și aceea de lideri ai grupului infracțional, persoane la dispoziția cărora complicii la evaziune fiscală au deschis conturi bancare, în calitate de titulari - persoane fizice, acțiunile fiind coordonate de către cei doi lideri anterior menționați.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat A. întrunesc toate elementele de tipicitate prevăzute de lege, iar, răspunderea civilă delictuală a părții responsabile civilmente S.C J. S.R.L. a fost, în mod, corect stabilită, motiv pentru care, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. și partea responsabilă civilmente S.C J. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 606 din 11 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017.

Totodată, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. și partea responsabilă civilmente S.C J. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 606 din 11 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 decembrie 2024.