ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 09 ianuarie 2024

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 84 din 13 aprilie 2023 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția penală, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, ca inadmisibilă.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și la deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, s-a încetat procesul penal împotriva inculpatei S.C. A. S.R.L., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și la deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022, ale Curții Constituționale, a fost încetat procesul penal împotriva inculpatei S.C. B. S.R.L., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și la deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022, ale Curții Constituționale, a fost încetat procesul penal împotriva inculpatei S.C. C. S.R.L., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și la deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022, ale Curții Constituționale, a fost încetat procesul penal împotriva inculpatei S.C. D. S.R.L., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și la deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022, ale Curții Constituționale, a fost încetat procesul penal împotriva inculpatei S.C. E. S.R.L., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și la deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022, ale Curții Constituționale, a fost încetat procesul penal împotriva inculpatei S.C. F. S.R.L., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și la deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022, ale Curții Constituționale, a fost încetat procesul penal împotriva inculpatei S.C. G. S.R.L., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și la deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022, ale Curții Constituționale, a fost încetat procesul penal împotriva inculpatei S.C. H. S.R.L., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și la deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022, ale Curții Constituționale, a fost încetat procesul penal împotriva inculpatei S.C. I. S.R.L., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a prescripției răspunderii penale.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 și următoarele C. civ. din 1864, a fost obligată inculpata S.C. A. S.R.L., reprezentată de mandatar Cabinet Individual de Insolvență J., la plata către partea civilă a sumei de 12.810.024 de RON, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, precum și la sumele reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 19 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 și următoarele C. civ. din 1864, a fost obligată inculpata S.C. B. S.R.L., reprezentată de mandatar Cabinet Individual de Insolvență J., la plata către partea civilă a sumei de 10.089.435 de RON, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, precum și la sumele reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 și următoarele C. civ. din 1864, a fost obligată inculpata S.C. C. S.R.L., reprezentată de mandatar Cabinet Individual de Insolvență J., la plata către partea civilă a sumei de 7.086.781 de RON, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, precum și la sumele reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 și următoarele C. civ. din 1864, a fost obligată inculpata S.C. D. S.R.L., reprezentată de mandatar Cabinet Individual de Insolvență J., la plata către partea civilă a sumei de 6.420.821 de RON, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, precum și la sumele reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 și următoarele C. civ. din 1864, a fost obligată inculpata S.C. E. S.R.L., reprezentată de mandatar Cabinet Individual de Insolvență J., la plata către partea civilă a sumei de 4.975.805 de RON, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, precum și la sumele reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 și următoarele C. civ. din 1864, a fost obligată inculpata S.C. F. S.R.L., reprezentată de mandatar Cabinet Individual de Insolvență J., la plata către partea civilă a sumei de 4.870.857 de RON, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, precum și la sumele reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 19 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 și următoarele C. civ. din 1864, a fost obligată inculpata S.C. G. S.R.L., reprezentată de mandatar Cabinet Individual de Insolvență J., la plata către partea civilă a sumei de 3.220.094 de RON, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, precum și la sumele reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 19 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 și următoarele C. civ. din 1864, a fost obligată inculpata S.C. H. S.R.L., reprezentată de mandatar Cabinet Individual de Insolvență J., la plata către partea civilă a sumei de 3.124.143 de RON, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, precum și la sumele reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 19 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 și următoarele C. civ. din 1864, a fost obligată inculpata S.C. I., reprezentată de mandatar Cabinet Individual de Insolvență J., la plata către partea civilă a sumei de 3.113.191 de RON, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, precum și la sumele reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită asupra disponibilităților bănești din conturile inculpatei S.C. A. S.R.L., deschise la K., respectiv x, x și y, până la concurența sumei de 12.810.024 de RON, măsură dispusă prin ordonanța nr. 45/P/20111, din 29.04.2022, a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, constatând legalitatea și temeinicia acesteia.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită asupra disponibilităților bănești din conturile inculpatei S.C. B. S.R.L., deschise la K., respectiv x, x și y, până la concurența sumei de 10.089.435 de RON, măsură dispusă prin ordonanța nr. 45/P/20111, din 29.04.2022, a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, constatând legalitatea și temeinicia acesteia.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită asupra disponibilităților bănești din contul inculpatei S.C. D. S.R.L., deschis la L., respectiv x, până la concurența sumei de 6.420.821 de RON, măsură dispusă prin ordonanța nr. 45/P/20111, din 29.04.2022, a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, constatând legalitatea și temeinicia acesteia.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită asupra disponibilităților bănești din conturile inculpatei S.C. E. S.R.L., deschise la K., respectivx, x și y, precum și cele deschise la L., respectiv conturile x, x și y, până la concurența sumei de 4.975.805 de RON, măsură dispusă prin ordonanța nr. 45/P/20111, din 29.04.2022, a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, constatând legalitatea și temeinicia acesteia.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită asupra disponibilităților bănești din contul inculpatei G., deschis la L., respectiv x, până la concurența sumei de 3.220.094 de RON, măsură dispusă prin ordonanța nr. 45/P/20111, din 29.04.2022, a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, constatând legalitatea și temeinicia acesteia.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită asupra disponibilităților bănești din contul inculpatei I., deschis la M., respectiv x, x și y, până la concurența sumei de 3.113.191 de RON, măsură dispusă prin ordonanța nr. 45/P/20111, din 29.04.2022, a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, constatând legalitatea și temeinicia acesteia.

Onorariile avocaților din oficiu pentru inculpatele persoane juridice, în sumă de câte 1807 RON, s-au virat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Ilfov.

În baza art. 491 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 273 alin. (1), (2), (4) și (5) C. proc. pen., s-a stabilit pentru Cabinet Individual de Insolvență J. un onorariu în sumă de câte 400 de RON, pentru fiecare societate reprezentată, în total 3.600 de RON, ce se va vira din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, analizând probatoriul administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale raportat la poziția exprimată în cursul judecății, la termenul din 19 decembrie 2022, de Cabinetul Individual de Insolvență J., prin reprezentant J., desemnat în calitate de mandatar cu putere de reprezentare a inculpatelor, prin ordonanța nr. 45/P/2010 din 21.10.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în sensul că societățile inculpate înțeleg să se prevaleze de dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., că acestea recunosc săvârșirea faptei pentru care au fost trimise în judecată și că sunt de acord ca judecata să aibă loc exclusiv în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunosc și și le însușesc, instanța de fond a apreciat că societățile inculpate se fac vinovate de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, pentru care au fost trimise în judecată.

Astfel, după ce a prezentat, pe larg, situația de fapt rezultată din probatoriul administrat, instanța de fond a reținut, în esență, că atât faptul că, în perioada august 2010 - decembrie 2011, numitul N., în calitate de administrator în fapt al inculpatei A. S.R.L, cu intenție, nu a înregistrat în actele contabile, în întregime, activitatea comercială desfășurată, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 12.810.024 RON, constând în TVA de plată în sumă de 7.874.761 RON și impozit pe profit în valoare de 4.935.263 RON, cât și faptul că, în perioada ianuarie - decembrie 2011, N., administrator al inculpatei S.C. B. S.R.L, nu a înregistrat în actele contabile activitatea comercială desfășurată, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 10.089.435 RON, constând în TVA de plată de 6.050.915 RON și impozit pe profit de 4.038.520 RON, că, în perioada decembrie 2010 - iulie 2012, același N., în calitate de administrator în fapt al inculpatei S.C. C. S.R.L, nu a înregistrat în actele contabile activitatea comercială desfășurată, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 7.086.781 RON, constând în TVA de plată în sumă de 7.086.781 RON, în perioada ianuarie - iunie 2011, în calitate de administrator în fapt al inculpatei S.C. D. S.R.L, numitul N. nu a înregistrat în actele contabile, în întregime, activitatea comercială desfășurată, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 6.420.821 RON, constând în TVA de plată în sumă de 4.000.047 RON și impozit pe profit în valoare de 2.420.774 RON, în perioada iulie 2010 - iunie 2011, numitul N., în calitate de administrator în fapt al inculpatei E. S.R.L, nu a înregistrat în întregime în actele contabile activitatea comercială desfășurată, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 4.975.805 RON, constând în TVA de plată în sumă de 2.877.973 RON și impozit pe profit de 2.097.832 RON, în perioada octombrie 2010 - iunie 2011, aceași persoană, în calitate de administrator în fapt al inculpatei S.C. F. S.R.L, nu a înregistrat în actele contabile activitatea comercială desfășurată, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 4.870.857 RON, constând în TVA de plată în sumă de 2.922.833 RON și impozit pe profit de 1.948.024 RON, în perioada noiembrie 2010 - iunie 2011, tot numitul N., în calitate de administrator în fapt al inculpatei S.C. G. S.R.L, nu a înregistrat în întregime în actele contabile activitatea comercială desfășurată, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 3.220.094 RON, constând în TVA de plată în sumă de 1.935.794 RON și impozit pe profit de 1.284.300 RON, în perioada decembrie 2010 - martie 2011, numitul N., în calitate de administrator în fapt al inculpatei S.C. H. S.R.L, nu a înregistrat în actele contabile, în întregime, activitatea comercială desfășurată, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 3.124.143 RON, constând în TVA de plată în sumă de 1.860.976 RON și impozit pe profit în sumă de 1.263.167 RON; iar în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2011, tot numitul N., în calitate de administrator în fapt al inculpatei S.C. I. S.R.L, nu a înregistrat în actele contabile activitatea comercială desfășurată, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 3.113.191 RON, constând în TVA de plată, au fost probate și întrunesc, atât din punct de vedere al laturii obiective și a urmării imediate, cât și în ceea ce privește latura subiectivă, elementele constitutive ale câte unei infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, în cazul fiecăreia dintre societățile comerciale inculpate menționate anterior.

La termenul din 19.12.2022, instanța de fond a pus, din oficiu, în discuția părților, problema prescripției răspunderii penale a inculpatelor, față de data faptelor ce fac obiectul acuzației, acestea fiind săvârșite în intervalul iulie 2010- iulie 2012, având în vedere decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale raportată la decizia x/26.05.2022 a Curții Constituționale și la O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea C. pen.

S-a arătat că, pentru infracțiunile de care sunt acuzate societățile inculpate, date fiind limitele de pedeapsă prevăzute de lege, termenul prescripției generale a răspunderii penale este de 10 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., și curge de la data săvârșirii infracțiunii, potrivit art. 154 alin. (2) teza I C. pen., adică, în cauză, de la momentul epuizării acesteia, din luna iulie 2012, în cazul inculpatei S.C. C. S.R.L., respectiv din luna decembrie 2011, în cazul inculpatelor S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., din luna iunie 2011, în cazul inculpatelor S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L. și S.C. G. S.R.L., din luna martie 2011, în cazul inculpatei S.C. H. S.R.L., și din luna ianuarie 2011, în privința inculpatei S.C. I. S.R.L..

Având în vedere aspectele statuate prin deciziile nr. 358/2022 și nr. 297/2022 ale Curții Constituționale raportat la decizia nr. 265 din 26 mai 2014 a Curții Constituționale, la decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, dar și la modificarea legislativă intervenită prin O.U.G. nr. 71/2022, instanța de fond a reținut că, în prezenta cauză, legea penală mai favorabilă evaluată în mod global este cea cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 297/2018) și data de 30 mai 2022 (data intrării în vigoare a dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2022).

Astfel, instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen., ce nu includeau vreo cauză de întrerupere a cursului termenului de prescripție, reprezintă lege penală mai favorabilă în cauză, iar prescripția specială nu va opera, prescripția răspunderii penale urmând a fi evaluată prin raportare la termenele prevăzute de art. 154 C. pen. Ipotezele de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale în condițiile O.U.G. nr. 71/2022 se vor aplica numai cu privire la faptele comise începând cu data de 30 mai 2022, acestea neputând fi aplicate retroactiv în cauzele pendinte, neavând natura unei legi penale mai favorabile, ci dimpotrivă.

S-a mai arătat că, potrivit art. 153 alin. (1) C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală. Conform art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică.

Instanța de fond a reținut că prescripția este o cauză ce înlătură răspunderea penală ca urmare a trecerii unei perioade de timp prevăzute de lege, fiind, pe de o parte, sancționată astfel neglijența, pasivitatea ori inerția subiectului activ al acțiunii penale în desfășurarea procedurilor ori în activitățile investigative, iar, pe de altă parte, asigurată securitatea juridică și termenul rezonabil al procesului penal.

S-a subliniat că, în cauză, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, de care sunt acuzate inculpatele, pedeapsa este închisoarea de la 2 ani la 11 ani.

Conform art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale pentru această infracțiune este de 10 ani. Întrucât acest termen a început să curgă de la data epuizării faptelor, date situate în ianuarie 2011, martie 2011, iunie 2011, decembrie 2011 și iulie 2012, s-a împlinit în ianuarie 2021, martie 2021, iunie 2021, decembrie 2021 și iulie 2022, s-a concluzionat că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru această infracțiune, în privința tuturor celor nouă societăți comerciale inculpate.

Pe latură civilă, s-a reținut că Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București s-a constituit parte civilă cu suma de 70.573.253 de RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum și la plata sumelor reprezentând obligații fiscale accesorii.

Instanța de fond a apreciat că acțiunea civilă este întemeiată, în parte, în limita sumei de 55.711.151 RON, ce reprezintă totalul prejudiciilor produse de către cele nouă inculpate, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale ale tuturor inculpatelor, prejudiciul invocat de către partea civilă fiind cert, atât sub aspectul întinderii, cât și al existenței, așa cum rezultă din raportul de constatare din data de 17.10.2013, întocmit de către Serviciul Specialiști din cadrul Direcției Naționale Anticorupție în cursul urmăririi penale și necontestat de către inculpate. S-a arătat că împrejurarea că acest prejudiciu a fost cauzat de faptele ilicite ale inculpatelor, constând în neînregistrarea, cu intenție, în actele contabile, în întregime, a activităților comerciale desfășurate, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale prejudiciind astfel bugetul general al statului cu suma totală de 55.711.151 de RON, reprezentând fie TVA neachitată, fie impozit pe profit, rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză și prezentat în cadrul analizei laturii penale.

S-a arătat că faptul că nu poate fi atrasă răspunderea penală a inculpatelor întrucât există un impediment pentru exercitarea în continuare a acțiunii penale, constând în prescripția răspunderii penale, nu are nici o consecință asupra atragerii răspunderii civile a acestora pentru prejudiciul provocat prin comiterea faptei, aceasta fiind incidentă câtă vreme, așa cum s-a menționat anterior, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.

S-a mai menționat, sub aspectul laturii civile, că diferența de prejudiciu, invocată de către partea civilă, până la 70.573.253 de RON, este reprezentată de prejudiciile ce ar fi fost produse prin activitatea S.C. O. S.R.L. și S.C. P. S.R.L., societăți care, însă, nu au fost trimise în judecată în prezenta cauză, astfel încât pretențiile formulate față de acestea nu pot fi soluționate în acest cadru procesual, cât timp, în procesul penal, acțiunea civilă este subsecventă acțiunii penale, aceasta nevizând și cele două societăți comerciale menționate anterior.

Tot în ceea ce privește latura civilă, s-a constatat că, în cursul urmăririi penale, față de societățile inculpate s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asigurător asupra conturilor deținute în diferite bănci, prin ordonanța nr. 45/P/20111 din 29.04.2022 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, măsură pe care instanța a apreciat că se impune a fi menținută, constatând legalitatea și temeinicia ei, câtă vreme inculpatele au fost obligate la plata către partea civilă a prejudiciilor produse prin infracțiune.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, criticând-o sub aspectul greșitei încetări a procesului penal.

Prin decizia penală nr. 1236/A din 06 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 421 alin (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție Anticorupție, împotriva sentinței penale nr. 84 din 13 aprilie 2023 a Tribunalului Ilfov dată în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare suportate de stat în apelul Ministerului Public au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru toate societățile inculpate și al mandatarului Cabinet Insolvență "J.", în cuantum de câte 1360 RON, au fost avansate din fondurile MJ și au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie, analizând cauza prin prisma criticilor formulate de parchet cu privire la nelegalitatea soluției de încetare a procesului penal, Curtea a reținut, în esență, că prima instanță a aplicat în mod corect deciziile Curții Constituționale a României, în ceea ce privește prescripția faptelor penale, efectele acestora având caracter obligatoriu.

În acest sens, Curtea a constatat că, potrivit art. 154 alin. (2) C. pen., termenele de prescripție încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, iar, în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

S-a mai arătat că decizia nr. 358/26.05.2022 pronunțată de Curtea Constituțională are drept efect direct lipsirea de forță juridică a prescripției speciale, cu consecința revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 C. pen., care nu poate fi prelungit, însă poate fi afectat de cauze de suspendare.

În plus, s-a avut în vedere că, prin decizia nr. 67/2022 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a admis sesizările formulate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarele nr. x/2022 (pct. I.1), nr. x/2022 (pct. IV.1.1), nr. x/2022 (pct. IV.2.1), nr. x/2022 (pct. IV.3.1), nr. x/2022 (pct. IV.4) și nr. x/2022 (pct. IV.10.2), respectiv Curtea de Apel Brașov, secția penală în Dosarul nr. x/2022 (pct. IV.7.1), și a stabilit că:

"Normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, și art. 5 din C. pen..".

Raportându-se la aspectele reținute prin această din urmă decizie de către Înalta Curte de Casație și Justiție cu referire la natura juridică a normelor ce reglementează întreruperea cursului prescripției, de norme de drept penal material (substanțial), Curtea a constatat că, în mod legal, prima instanță a dispus încetarea procesului penal, reținând că, în cauză, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, de care sunt acuzate inculpatele, pedeapsa este închisoarea de la 2 ani la 11 ani, iar, potrivit art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale pentru această infracțiune este de 10 ani.

S-a arătat că acest termen a început să curgă de la data epuizării faptelor, date situate în ianuarie 2011, martie 2011, iunie 2011, decembrie 2011 și iulie 2012, s-a împlinit în ianuarie 2021, martie 2021, iunie 2021, decembrie 2021 și iulie 2022, considerent în raport cu care s-a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru această infracțiune în privința tuturor societăților comerciale inculpate.

Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. și susținând că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpate pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen., reținându-se că s-a împlinit termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru faptele comise în perioada iulie 2010 - iulie 2012.

În susținerea cererii, după ce au fost expuse faptele pentru care inculpatele persoane juridice au fost trimise în judecată, s-a făcut un istoric al reglementării instituției prescripției răspunderii penale atât în vechea reglementare (în care se prevedea, printre altele, că întreruperea cursului termenului general de prescripție se face prin îndelinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuia comunicat învinuitului sau inculpatului), în vigoare la data comiterii faptelor (perioada iulie 2010 - iulie 2012), cât și în noua reglementare (conform căreia, printre altele, cursul termenului general de prescripție se întrerupea prin îndeplinirea oricărui act de procedură), insistându-se asupra aspectelor statuate de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României la 25 iunie 2018, și nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României la 09 iunie 2022, cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen. și subliniindu-se că, în considerentele celei din urmă decizii (paragraful 73), instanța de contencios constituțional a stabilit că "în condițiile stabilirii naturii juridice a deciziei nr. 297/2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației penale nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale".

S-a mai arătat că, înainte de publicarea deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022 în Monitorul Oficial al României nr. 565 din 09 iunie 2022, prin O.U.G. nr. 71/2022, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 531 din 30 mai 2022, textul art. 155 alin. (1) C. pen. a fost modificat în sensul că termenul de prescripție a răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului, adică chiar în sensul art. 124 C. pen. (1969), al celor statuate de Curtea Constituțională prin decizia nr. 297/2018 și conform interpretării constante și unanime date de instanța supremă timp de aproape patru ani (pornind de la momentul publicării deciziei nr. 297/2018). S-a subliniat, astfel, că intervenția legiuitorului a intervenit anterior publicării deciziei nr. 358/2022, respectiv înainte ca această decizie să poată produce efecte.

Ulterior, prin decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a decis, printre altele, că "normele referitoare la înreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, și art. 5 din C. pen.."

S-a învederat, în acest context, că instanța de fond a dispus încetarea procesului penal, reținând, în mod greșit, că a intervenit prescripția răspunderii penale prin raportare la deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și la dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, soluție care a fost menținută în apel.

În opinia parchetului, instanțele au apreciat, în mod greșit, ca fiind obligatorie aplicarea în cauză a interpretării date în considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022 prevederilor privind prescripția răspunderii penale, ca lege mai favorabilă, fără a avea în vedere principiul supremației dreptului Uniunii Europene care impune instanței naționale să asigure efectul deplin al cerințelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională, chiar și ulterioară, care este contrară unei dispoziții de drept a Uniunii. S-a arătat că, pentru respectarea acestui principiu, având în vedere că infracțiunea ce face obiectul cauzei este una din cele care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, instanța trebuie să asigure efectul deplin al dispozițiilor dreptului Uniunii, în speță art. 325 alin. (1) TFUE și art. 2 alin. (1) PIF.

În acest sens, s-a făcut trimitere la aspectele statuate prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 24 iulie 2023 pronunțată în cauza C-107/23 (punctele 90, 91, 92, 94, 98, 99, 103, 108, 109, 110, 124).

Prin încheierea din 07 noiembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, împotriva deciziei penale nr. 1236/A din 06 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 7, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, ca nefiind fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanța verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Înalta Curte reține, totodată, că, prin prisma cazului de recurs în casație reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situații în care, în raport cu actele și lucrările dosarului, s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen. (respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se încetarea procesului penal.

În vederea stabilirii incidenței acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanței asupra existenței/inexistenței cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situația concretă și datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate, atât sub aspect factual, cât și legislativ.

În speță, se constată că, prin cererea de recurs în casație formulată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, a invocat motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., susținând, în esență, că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal față de cele nouă inculpate persoane juridice sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen., reținându-se că s-a împlinit termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru faptele comise în perioada iulie 2010 - iulie 2012. În acest sens, s-a arătat că, în mod eronat, în urma evaluării deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și a deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a fost avut în vedere doar termenul general de prescripție a răspunderii penale, fără a se ține seama de dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen., privind întreruperea cursului prescripției prin acte de procedură care trebuie comunicate inculpatului, și de principiul supremației dreptului Uniunii Europene care impune instanței naționale să asigure efectul deplin al cerințelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională, chiar și ulterioară, care este contrară unei dispoziții de drept a Uniunii. În acest sens, s-a făcut trimitere la aspectele statuate prin hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 24 iulie 2023 pronunțată în cauza C-107/23 (punctele 90, 91, 92, 94, 98, 99, 103, 108, 109, 110, 124).

Premergător analizării criticilor formulate de parchet, Înalta Curte subliniază că, în calea extraordinară de atac a recursului în casație, nu se analizează corectitudinea reținerii, prin hotărârea recurată, a legii penale mai favorabile. În acest sens, este și jurisprudența constantă a instanței supreme (cu titlu exemplificativ: deciziile nr. 289/RC din 30 octombrie 2014, nr. 193/RC din 23 septembrie 2014, nr. 55/RC din 10 februarie 2015, nr. 202/RC din 02 iunie 2016, nr. 381/RC din 05 octombrie 2017, nr. 98/RC din 23 martie 2018, nr. 140/RC din 18 aprilie 2019, nr. 188/RC din 22 mai 2019, încheierea din 11 octombrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020, încheierea din 25 octombrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 și altele), în care s-a statuat că stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite cu soluționarea unei căi extraordinare de atac, respectiv recursul în casație, întrucât o asemenea chestiune nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., se analizează doar dacă a fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale la momentul pronunțării deciziei de către instanța de apel, prin raportare la legea reținută prin hotărârea definitivă recurată.

Verificând, prin raportare la aceste considerații teoretice, hotărârea atacată, Înalta Curte constată că, în speță, prin sentința penală nr. 84 din 13 aprilie 2023 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția penală, în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1236/A din 06 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, printre altele, s-a dispus, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și la deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022, ale Curții Constituționale, încetarea procesului penal pornit față de inculpatele S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

Sub aspectul situației de fapt, s-a reținut, în esență, că, în perioada august 2010 - decembrie 2011, numitul N., în calitate de administrator în fapt al inculpatei A. S.R.L, cu intenție, nu a înregistrat în actele contabile, în întregime, activitatea comercială desfășurată, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 12.810.024 RON, constând în TVA de plată în sumă de 7.874.761 RON și impozit pe profit în valoare de 4.935.263 RON; în perioada ianuarie - decembrie 2011, N., administrator al inculpatei S.C. B. S.R.L, nu a înregistrat în actele contabile activitatea comercială desfășurată, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 10.089.435 RON, constând în TVA de plată de 6.050.915 RON și impozit pe profit de 4.038.520 RON; în perioada decembrie 2010 - iulie 2012, același N., în calitate de administrator în fapt al inculpatei S.C. C. S.R.L, nu a înregistrat în actele contabile activitatea comercială desfășurată, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 7.086.781 RON, constând în TVA de plată în sumă de 7.086.781 RON; în perioada ianuarie - iunie 2011, în calitate de administrator în fapt al inculpatei S.C. D. S.R.L, numitul N. nu a înregistrat în actele contabile, în întregime, activitatea comercială desfășurată, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 6.420.821 RON, constând în TVA de plată în sumă de 4.000.047 RON și impozit pe profit în valoare de 2.420.774 RON; în perioada iulie 2010 - iunie 2011, numitul N., în calitate de administrator în fapt al inculpatei E. S.R.L, nu a înregistrat în întregime în actele contabile activitatea comercială desfășurată, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 4.975.805 RON, constând în TVA de plată în sumă de 2.877.973 RON și impozit pe profit de 2.097.832 RON; în perioada octombrie 2010 - iunie 2011, aceași persoană, în calitate de administrator în fapt al inculpatei S.C. F. S.R.L, nu a înregistrat în actele contabile activitatea comercială desfășurată, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 4.870.857 RON, constând în TVA de plată în sumă de 2.922.833 RON și impozit pe profit de 1.948.024 RON; în perioada noiembrie 2010 - iunie 2011, tot numitul N., în calitate de administrator în fapt al inculpatei S.C. G. S.R.L, nu a înregistrat în întregime în actele contabile activitatea comercială desfășurată, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 3.220.094 RON, constând în TVA de plată în sumă de 1.935.794 RON și impozit pe profit de 1.284.300 RON; în perioada decembrie 2010 - martie 2011, numitul N., în calitate de administrator în fapt al inculpatei S.C. H. S.R.L, nu a înregistrat în actele contabile, în întregime, activitatea comercială desfășurată, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 3.124.143 RON, constând în TVA de plată în sumă de 1.860.976 RON și impozit pe profit în sumă de 1.263.167 RON; iar în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2011, tot numitul N., în calitate de administrator în fapt al inculpatei S.C. I. S.R.L, nu a înregistrat în actele contabile activitatea comercială desfășurată, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 3.113.191 RON, constând în TVA de plată.

Așa cum rezultă din cele două hotărâri, instanțele ordinare au reținut că legea penală mai favorabilă inculpatelor persoane juridice este C. pen. în vigoare în perioada cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 297/2018) și data de 30 mai 2022 (data intrării în vigoare a dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2022).

Înalta Curte reține că, în ceea ce privește condițiile de tragere la răspundere penală, C. pen., în forma intrată în vigoare la 01 februarie 2014, prevedea în art. 155 alin. (1) C. pen., a cărui incidență în cauză o susține parchetul, "cursul termenului de prescripție se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură".

Prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018, s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituțională. În considerentele acestei decizii s-a reținut că respectivele dispoziții sunt lipsite de previzibilitate și, totodată, contrare principiului legalității incriminării, întrucât sintagma "oricărui act de procedură" din cuprinsul acestora are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale (paragraful 31). Curtea a constatat, de asemenea, că soluția legislativă anterioară, prevăzută la art. 123 alin. (1) din C. pen. din 1969, îndeplinea condițiile de previzibilitate impuse prin dispozițiile constituționale analizate în cauză, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripției răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat (paragraful 34).

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022), s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt neconstituționale, în considerentele acestei hotărâri subliniindu-se că, "deși în anumite cazuri o decizie a Curții Constituționale poate fi aplicată la speța dedusă judecății într-un mod conform considerentelor sale, demers pe deplin posibil independent de intervenția legiuitorului, aceasta nu presupune o înlăturare a obligației acestuia din urmă de a interveni legislativ inclusiv în cazul deciziilor interpretative/cu rezervă de interpretare." (paragraful 52). Totodată, s-a reținut că:

"... în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (paragraful 73).

Până la momentul publicării acestei decizii, la data de 09 iunie 2022, în Monitorul Oficial, legiuitorul a adoptat O.U.G. nr. 71 din 30 mai 2022, prin care a pus în acord dispozițiile care reglementează cursul prescripției răspunderii penale cu normele constituționale, sens în care a reglementat că la articolul 155 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările și completările ulterioare, alin. (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

"cursul termenului de prescripție a răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, care potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".

Pe de altă parte, se reține că, subsecvent deciziilor anterior menționate și modificărilor legislative intervenite în materia întreruperii cursului răspunderii penale