ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2795 din data de 02.12.2016 a Tribunalului București, secția I Penală, printre altele, s-a constatat că în privința inculpaților A., B., C. și S.C. D. este mai favorabilă legea în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor și, în consecință, în baza art. 386 din C. proc. pen. rap. la art. 5 din C. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, în următoarele infracțiuni:

- pentru inculpatul A. în infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (în forma în vigoare la data săvârșirii) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969; evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (în forma în vigoare la data săvârșirii); delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 2151 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969; participație improprie la fals în declarații în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 292 din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969; delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 2151 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969; participație improprie la transmiterea fictivă a părților sociale deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990, toate cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen.

- pentru inculpata B. în infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (în forma în vigoare la data săvârșirii) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969; evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (în forma în vigoare la data săvârșirii); delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. art. 2151 alin. (1) și (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969; participație improprie la fals în declarații în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 292 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969; delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. art. 2151 alin. (1) și (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969; participație improprie la transmiterea fictivă a părților sociale deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990; delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. art. 2151 alin. (1) și (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, toate cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen.

I. În baza art. 7 din Legea din 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în varianta în vigoare la data săvârșirii faptei cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în varianta în vigoare la data săvârșirii faptei cu aplic. art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 2151 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 292 din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals în declarații în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 2151 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990 în varianta în vigoare la data săvârșirii faptei cu aplic. art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la transmiterea fictivă a părților sociale deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia, în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969 a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 88 din C. pen. din 1969 a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la data de 23.10.2013 la data de 05.12.2014.

II. În baza art. 7 din Legea din 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. a condamnat-o pe inculpata B. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în varianta în vigoare la data săvârșirii faptei cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. a condamnat-o pe inculpata B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în varianta în vigoare la data săvârșirii faptei cu aplic. art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. a condamnat-o pe inculpata B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 2151 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. a condamnat-o pe inculpata B. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 292 din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. a condamnat-o pe inculpata B. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals în declarații în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 2151 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. a condamnat-o pe inculpata B. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990 în varianta în vigoare la data săvârșirii faptei cu aplic. art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. a condamnat-o pe inculpata B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la transmiterea fictivă a părților sociale deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia, în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 2151 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. a condamnat-o pe inculpata B. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969 a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a fi asociat, acționar sau administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 88 din C. pen. din 1969 a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la data de 23.10.2013 la data de 05.12.2014.

În baza art. 25 rap. la art. 397 din C. proc. pen. și art. 998-999 și urm. din C. civ. din 1864 a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională De Administrare Fiscală și a obligat în solidar inculpații A., B., C. și S.C. D. la plata sumei de 1.045.032,59 RON, reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat, la care s-au adăugat obligațiile fiscale accesorii, calculate de la data săvârșirii faptelor și până la data plății efective, în condițiile Codului de procedură fiscală.

În baza art. 25 rap. la art. 397 din C. proc. pen. și art. 998-999 și urm. din C. civ. din 1864 a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. D., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență E. și a obligat în solidar inculpații A. și B. la plata sumei de 4.390.098,17 RON, reprezentând prejudiciul produs prin delapidarea patrimoniului acestei societăți.

A respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de partea civilă S.C. D., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență E., privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/09.09.2010 și nr. y/13.09.2010 de BNP F..

În baza art. 25 rap. la art. 397 din C. proc. pen. și art. 998-999 și urm. din C. civ. din 1864 a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. G. S.R.L. și a obligat inculpata B. la plata sumei de 115.408,1 euro, în echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, reprezentând prejudiciul produs prin delapidarea sumelor de bani din patrimoniul acestei societăți, care se va actualiza cu rata dobânzii legale calculate de la data săvârșirii faptei și până la data plății efective.

A respins, ca neîntemeiate, celelalte pretenții civile solicitate de partea civilă S.C. G. S.R.L..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 249 din C. proc. pen. și la art. 11 din Legea nr. 241/2005 a dispus extinderea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. 395/D/P/2013 din data de 19.11.2013 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală asupra următoarelor imobile aflate în proprietatea inculpatei B., până la concurența sumei de 5.435.130,76 RON:

- apartament nr. x situat în mun. Timișoara, str. x, înscris în cartea funciară nr. x;

- apartament nr. x situat în oraș Hațeg, str. x, jud. Hunedoara, înscris în cartea funciară nr. x;

- teren intravilan în suprafață de 637 mp, situat în localitatea Dumbrăvița, jud. Timiș, înscris în cartea funciară nr. x

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 249 din C. proc. pen. și la art. 11 din Legea nr. 241/2005 a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpatului A., până la concurența sumei de 5.435.130,76 RON.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a obligat inculpații la plata de cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează:

- pe inculpații A. și B. la plata sumei de 35.000 RON fiecare;

- pe inculpatul C. la plata sumei de 15.000 RON;

- pe inculpații H. și S.C. D. la plata sumei de 12.500 RON fiecare.

În baza art. 276 alin. (2) din C. proc. pen. a obligat inculpata B. la plata sumei de 8087,28 euro, în echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă S.C. G. S.R.L..

Împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism și inculpații B., A., H. și C..

Prin decizia penală nr. 1623/A din data de 29 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, printre altele, s-a constatat că prin încheierea de ședință din data de 28.09.2021 în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care inculpații B. și A. au fost trimiși în judecată, astfel:

- din două infracțiuni de delapidare cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată într-o singură infracțiune de delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 2151 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969

- din două infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege și art. 35 alin. (1) din C. pen. și respectiv, art. 9 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen., într-o singură infracțiune de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969

- din infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, în infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (pentru B.).

S-a constatat că în privința inculpaților A., B., C., H. și S.C. D. este mai favorabila legea penală în vigoare la data judecării cauzei (noul C. pen., Legea nr. 241/2005 și Legea nr. 31/1990).

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism împotriva sentinței penale nr. 2795/02.12.2016 pronunțate de Tribunalul București, secția I Penală, în dosarul x/2014

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de inculpații B., A., H. și, împotriva sentinței penale nr. 2795/02.12.2016 pronunțate de Tribunalul București, secția I Penală, în dosarul x/2014

S-a desființat sentința atacată și, rejudecând:

I. S-a descontopit pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 5 din C. pen. cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 67/25.10.2022, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (corespondent art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.) cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. și art. 5 din C. pen. cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 67/25.10.2022, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1) din C. pen. (corespondent în art. 295 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 308 din C. pen.) cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen. ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 67/25.10.2022, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunea de transmiterea fictivă a părților sociale deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990 (corespondent art. 52 alin. (3) din C. pen. p rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990) cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. rap la art. 292 din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (corespondent art. .52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 326 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.) cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (corespondent art. 367 alin. (1), (2), (3) și 6 din C. pen.) cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen.

II. S-a descontopit pedeapsa 5 ani închisoare aplicata inculpatei B. în pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 67/25.10.2022, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (corespondent art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.) cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 67/25.10.2022, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1) din C. pen. (corespondent în art. 295 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 308 din C. pen.) cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 67/25.10.2022, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunii de transmiterea fictivă a părților sociale deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990 (corespondent art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990) cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 67/25.10.2022, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (cu corespondent în art. 238 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.) cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. pen., a fost achitată inculpata pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. rap la art. 292 din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (corespondent art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 326 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.) cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. pen., a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (corespondent art. 367 alin. (1), (2), (3) și 6 din C. pen.) cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 25 din C. proc. pen. rap. la art. 397 din C. proc. pen. și art. 998-999 și urm. din C. civ. din 1864, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională De Administrare Fiscală și a obligat în solidar inculpaților A., B., C. și S.C. D. la plata sumei de 192.000 RON, reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii, calculate de la data săvârșirii faptei și până la data plății efective, în condițiile Codului de procedură fiscală.

În baza art. 25 din C. proc. pen. rap. la art. 397 din C. proc. pen. și art. 998-999 și urm. din C. civ. din 1864, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. D., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență E. și a obligat în solidar inculpații A. și B. la plata sumei de 1.140.000 RON, reprezentând prejudiciul produs prin delapidarea patrimoniului acestei societăți, care se va actualiza cu rata dobânzii legale calculate de la data săvârșirii faptei și până la data plății efective.

În baza art. 25 rap. la art. 397 din C. proc. pen. și art. 998-999 și urm. din C. civ. din 1864, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. G. S.R.L. și a obligat inculpata B. la plata sumei de 106.151 euro, în echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, reprezentând prejudiciul produs prin însușirea sumei de bani din patrimoniul acestei societăți, care se va actualiza cu rata dobânzii legale calculate de la data săvârșirii faptei și până la data plății efective.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei.

Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs în casație inculpații B. și A., invocând cazurile de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. pen.

În argumentare, recurenții inculpați, prin avocați, au susținut că soluția pronunțată cu Curtea de Apel București este neconformă din perspectiva încălcării normelor de drept aplicabile, impunându-se casarea acesteia, în scopul de a asigura respectarea legii.

Astfel, a solicitat să se constate că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpații B. și A., întrucât faptele pentru care s-a constatat intervenită prescripția răspunderii penale nu sunt fapte prevăzute de legea penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina acestora.

În speța dată, deși instanța de apel a reținut că, pentru unele acte materiale ale infracțiunilor de evaziune fiscală și delapidare, starea de fapt se circumscrie cazului prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a pronunțat hotărârea în raport de incidența prescripției cu privire la toate infracțiunile reținute în sarcina subsemnaților.

În raport de această împrejurare, a apreciat că este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., impunându-se pronunțarea unei hotărâri de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., în privința tuturor actelor materiale ce intră în componența infracțiunii de evaziune fiscală, a infracțiunii de delapidare și a infracțiunii de abuz de încredere.

Așadar, chiar dacă nu există o hotărâre de condamnare, ci una de încetare a procesului penal, apărarea a considerat că este incident acest caz de casare, având în vedere că soluția instanței de apel cuprinde o eroare de drept.

În caz contrar s-ar crea o discriminare nejustificată în raport de o persoană care a fost condamnată și alta pentru care a intervenit un caz de încetare, respectiv prescripția răspunderii penale.

Cu privire la acest aspect, în doctrină s-a arătat că ar putea fi discutată și ipoteza în care, la momentul încetării nelegale a procesului penal, existau deja probe care justificau pronunțarea unei soluții de achitare (fapta pentru care s-a dispus încetarea procesului penal).

Într-o asemenea ipoteză, recursul în casație trebuie întemeiat și pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., alături de punctul 8 al aceluiași articol, urmând a fi criticată soluția de încetare a procesului penal (care ar fi presupus, pentru a fi legală, lipsa de obiect a acțiunii penale), soluție care nu putea fi pronunțată câtă vreme acțiunea penală a rămas fără temei, context legal în care ar fi impus soluția de achitare.

Chiar dacă dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. se referă la soluția de condamnare, nu și la cea de încetare a procesului penal, având în vedere că atât nelegalitatea soluției de condamnare, cât și a celei de încetare a procesului penal sunt determinate de aceeași cauză (fapta nu este prevăzută de legea penală, ceea ce însemnă, așa cum s-a arătat, lipsa de temei a acțiunii penale), în virtutea principiului ubi eadem ratio, ibi eadem solutio/idem jus esse debet, acest caz de casare este incident și în ipoteza în discuție.

Pe cale de consecință, apărarea a menționat faptul că prezenta cale de atac nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, ci se solicită verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, s-a arătat că, analizând starea de fapt astfel cum a fost reținută de către instanța de apel, aceasta nu este prevăzută de legea penală, fiind vădit un caz de încălcare a legii penale, prin soluționarea inversă a cauzei atunci când se constată existența infracțiunii pentru o faptă care, nefiind prevăzută de legea penală, constituie eventual, doar o faptă civilă, o contravenție.

În speța de față, fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare de la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Tipicitatea obiectivă a infracțiunii este formată din elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate, cazul de casare reprezentând, în esență, o critică la adresa instanțelor de apel cu privire la nereținerea cauzei de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Astfel, din perspectiva laturii obiective, analizând textul de incriminare apărarea a constatat că pentru a fi în prezența infracțiunii de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 este nevoie identificarea unei inacțiuni constând în omisiunea înregistrării în evidențele contabile sau în documentele legale a operațiunilor comerciale efectuate. Cu alte cuvinte, ulterior efectuării unei operațiuni comerciale sau a realizării unui venit, contribuabilul personal sau prin presupusul contabil nu își va îndeplini obligația de a evidenția operațiunea efectuată sau venitul realizat.

În doctrină s-a reținut că "neevidențierea se raportează, în sensul legii penale, la "actele contabile sau alte documente legale". Formula utilizată de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 a fost criticată de literatura de specialitate, prin prisma faptului că "toate documentele prevăzute de legea contabilității și de reglementările elaborate pentru punerea în aplicare a acesteia sunt documente legale. Doctrina juridică propune utilizarea unitară a noțiunii de "documente legale" sau de "documente contabile oficiale", desemnând atât actele contabile, cât și orice alte documente legale. Apreciem că această soluție este I., întrucât reglementarea de la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privește toate documentele legale întocmite în activitatea de ținere a evidenței contabile și fiscale."

În acest context, se impune a se preciza faptul că evidențierea unei operațiuni efectuate presupune mai multe etape: întocmirea documentului justificativ, înregistrarea documentului justificativ, sintetizarea operațiunilor efectuate și completarea declarațiilor fiscale. Evidențierea pentru orice operațiune sau venit este rezultatul unor consemnări succesive în acte de natură diferită, ansamblul înregistrărilor cu privire la acea operațiune sau acel venit realizând conținutul obligației de evidențiere. În raport de aceste patru etape se va aprecia elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea omisiunii evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale realizate. Deși practica judiciară se raportează la ultima etapă a depunerii declarațiilor fiscale, din acest document de sinteză este imposibil de determinat evidențierea operațiunii fără a corobora cu alte aspecte ale conducerii contabilității.

Omisiunea de înregistrare nu subzistă în ipoteza înregistrării operațiunii în alt registru contabil decât cel indicat de lege, dacă la încheierea situației contabile și fiscale, operațiunea sau venitul înregistrate greșit vor produce consecințe juridice normale, organul fiscal având contextul pentru a verifica situația de fapt și a restabili natura juridică reală a situației contribuabilului.

În speța dată, nu ne aflăm în prezența omisiunii de evidențiere în contabilitate sau în alte documente legale a operațiunilor de vânzare a activelor societății D.. Omisiunea evidențierii în actele contabile a unei operațiuni echivalează cu lipsa oricărei mențiuni cu privire la realizarea operațiunii comerciale în actele contabile sau în documentele legale cu unicul scop de a eluda dispozițiile legale privind plata taxelor și impozitelor aferente acelei tranzacții.

Astfel cum a reținut instanța de apel, operațiunile de vânzare-cumpărare a celor două active D. au fost evidențiate în cele două contracte de vânzare-cumpărare autentificate de către BNP F. și în facturile fiscale emise pe baza contractelor de vânzare-cumpărare. Subsecvent perfectării contractelor, cele două operațiuni au fost evidențiate în balanța contabilă întocmită de D. la 30.09.2010. Din cuprinsul acestei balanțe a rezultat că în luna septembrie 2010 s-au înregistrat venituri din vânzare de active în sumă totală de 1.940.000 RON, din care 1.140.000 RON aferente vânzării imobilului situat în localitatea Simeria Veche și 800.000 RON aferente vânzării imobilului J.. Suma figurează în balanța contabilă ca venit, fiind înregistrată în contul contabil 758 "Alte venituri din exploatare".

Raportat la considerentele expuse în scris, apărarea a precizat că nu poate fi reținută în sarcina inculpaților infracțiunea de evaziune fiscală, întrucât operațiunea de vânzare a fost evidențiată în documentele legale, respectiv în balanța contabilă aferentă lunii septembrie 2010, aspect ce atestă nu doar neîndeplinirea elementelor laturii obiective, dar și lipsa oricărei intenții în săvârșirea acestei infracțiuni în scopul eludării obligațiilor fiscale.

Existența obligației de plată a taxei pe valoarea adăugată se impune a fi analizată și din perspectiva incidenței cazului de scutire prevăzut de art. 141 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003.

În ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată, analiza s-a axat pe două argumente importante. Pe de o parte, s-a avut în vedere vechimea clădirii, iar pe de altă parte, s-a avut în vedere valoarea conformă cu documentele contabile a construcției și a terenului, întrucât valorile menționate în cuprinsul facturii nu corespund valorilor din contabilitate. Așadar, nu se poate considera că vânzarea acestui complex poate fi o tranzacție purtătoare de TVA, fiind o clădire nouă, întrucât acest aspect ar contrazice în mod flagrant realitatea faptică reținută de către instanța de apel, Complexul J. fiind o fabrică de conserve dezafectată, nicidecum o clădire nouă, a cărei tranzacționare să fie purtătoare de TVA.

De asemenea, nu se poate considera că tranzacția este purtătoare de TVA nici din perspectiva valorii terenului, întrucât trebuie avute în vedere valorile înscrise în evidențele contabile. În acest context, obligația de plată a taxei pe valoarea adăugată nu ar exista nici măcar în situația în care s-ar reține existența unei eventuale încălcări a obligației de evidențiere a operațiunilor realizate, întrucât această tranzacție nu este purtătoare de TVA.

În legătură cu infracțiunea de delapidare, s-a arătat că starea de fapt reținută de instanța de apel nu întrunește elementele laturii obiective ale infracțiunii de delapidare, întrucât din modalitatea de descriere a faptei nu se desprind elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpaților. Mai mult, considerentele deciziei recurate sunt contradictorii. Astfel, în ceea ce privește actul material constând în vânzarea Complexului J., Curtea a reținut că fapta de delapidare prin vânzarea activului imobiliar nu există, iar în ceea ce privește vânzarea stației de carburanți această infracțiune există.

Este de necontestat că stația de distribuție a carburanților și motelul din localitatea Simeria Veche sunt bunuri imobile, care la rândul lor, raportat la raționamentul instanței de apel, nu pot fi obiect al infracțiunii de delapidare. Iar în ipoteza în care s-ar admite că prețul nu a fost încasat, în accepțiunea Curții de Apel București, neîncasarea ipotetică a prețului nu reprezintă o acțiune de însușire, traficare și folosire.

Din această perspectivă este evident că, raportat la starea de fapt reținută în baza probelor administrate, soluția de constatare a existenței infracțiunii de delapidare prin vânzarea stației de distribuție a carburanților și a motelului din localitatea Simeria Veche este nelegală, deoarece fapta reținută nu corespunde normei de incriminare, neexistând o suprapunere perfectă între elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare și fapta în materialitatea ei.

În acest sens, se impune a preciza că plata prețului pentru vânzarea stației de distribuție a carburanților și a motelului din Simeria Veche s-a realizat prin emiterea unui număr de 9 bilete la ordin de către societatea K. S.R.L., până la concurența sumei de 1.037.574 RON, bilete ce au fost semnate la rubrica semnătura emitentului de către B.. Diferența de 102.426 RON a fost plătită de către K. S.R.L. la data de 7.09.2010, la Primăria Hațeg, în contul unor taxe și impozite locale datorate de către D. (aspect explicabil în condițiile în care bunurile imobile nu puteau fi înstrăinate fără stingerea datoriilor la bugetul local, certificatul de atestare fiscală solicitat de notar fiind eliberat doar dacă nu existau datorii).

În ceea ce privește existența sau inexistența documentelor justificative care ar putea atesta creanțele și datoriile implicate în procesul de compensare sau de girare a instrumentelor de plată, deși nu a avut relații comerciale cu societatea I. S.R.L., în baza relației comerciale cu societatea L., inculpatul a fost de acord să emită bilete la ordin în favoarea primei societăți în vederea stingerii creanțelor dintre acestea. În acest context, nu mai poate fi vorba de vreo delapidare a patrimoniului societății D..

Totodată, se impune a se preciza faptul că în măsura în care inculpatul ar fi avut nevoie de lichidați, nu ar fi fost necesar să recurgă la delapidarea patrimoniului societății pe care o administra, întrucât la data respectivă în contul contabil 455, "Sume datorate acționarilor/asociaților" figura suma de 800.000 RON cu titlul de avans asociat, pe care o putea retrage, aspect pe care l-a menționat în declarația din data de 30.09.2021 și care atestă lipsa oricărei intenții în săvârșirea acestei infracțiuni de delapidare. În situația în care ar fi retras această sumă, s-ar fi declanșat însă insolvența societății, aspect pe care inculpatul a preferat să-l evite.

Cu privire la infracțiunea de abuz de încredere, apărarea a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive raportat la starea de fapt desprinsă din probele administrate și reținută, de altfel de instanța de apel.

În opinia apărării, este total greșită reținerea în sarcina inculpatei a infracțiunii de abuz de încredere în condițiile în care aceasta a procedat în modul pe care l-a considerat cel mai convenabil, chiar dacă unele acte de administrare ar putea fi interpretate ca fiind păgubitoare pentru societate.

Referitor la faptul că o parte din sumele de bani depuse în contul G. au intrat în patrimoniul societății J. S.R.L., astfel cum rezultă din considerentele deciziei atacate, aceste acte s-au realizat pe baza unor transferuri bancare justificate de facturi, care dovedesc caracterul licit al acestor tranzacții.

Așadar, apărarea a apreciat că nu poate fi admisă acțiunea civilă exercitată în cauză de societatea G.. De altfel, pe întreg parcursul procesului penal, reprezentantul societății nu a administrat niciun fel de dovezi în sensul că societatea pe care o reprezintă ar fi suferit prejudicii materiale ca urmare a acțiunilor desfășurate de inculpată, limitându-se la precizarea sumelor care ar constitui prejudiciu.

În continuare, analizând hotărârea instanței de apel în privința laturii civile a cauzei și având în vedere motivele de recurs în casație invocate, a solicitat să se constate că, în mod nelegal, prin raportare la soluțiile de încetare a procesului penal, s-a procedat la soluționarea acțiunilor civile și consecutiv, la admiterea acestor acțiuni civile formulate de către Statul Român prin ANAF, societatea D. și societatea G..

Raportat la circumstanțele de fapt și de drept din prezenta speță, a considerat că instanța de apel trebuia să lase nesoluționată acțiunea civilă, prin raportare la