ÎCCJ, Decizia nr. 3/2024

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2024

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 23 din data de 25 ianuarie 2021, pronunțată în dosar nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală a dispus următoarele:

I.1. În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 67 din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția de administrator în societăți comerciale), pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

I.2. În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 67 din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția de administrator în societăți comerciale), pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

I.3. În baza art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția.

În baza art. 67 din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

I.4. În baza art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, în formă continuată (7 acte materiale).

I.5. În temeiul art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 1 an și 5 luni (o treime din cuantumul celorlalte pedepse cu închisoarea), inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa principală rezultantă de 8 ani și 5 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția de administrator în societăți comerciale), pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante.

I.6. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru instigare la infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

I.7. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (35 de acte materiale).

I.8. În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale).

II. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B. pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

III. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a achitat pe inculpata C. pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

IV.1. În baza art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a condamnat inculpata D. la 6000 RON amendă penală (corespunzătoare pentru 120 zile-amendă a câte 50 RON pe fiecare zi) pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, în formă continuată (4 acte materiale).

A atras atenția inculpatei D. asupra dispozițiilor art. 63 din C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea.

IV.2. În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpata D. pentru infracțiunea de folosirea funcției pentru favorizarea altor persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 301 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale).

V. În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul E. pentru infracțiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale).

VI. În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, a condamnat pe inculpata S.C. F. S.R.L., pentru infracțiunea de evaziune fiscală, la pedeapsa de 18.000 RON amendă penală (corespunzătoare pentru 180 zile-amendă a câte 100 RON pe fiecare zi) și pedeapsa complementară prevăzută de art. 136 alin. (3) lit. f) cu aplicarea art. 145 din C. pen., constând în afișarea în extras a hotărârii de condamnare la ușa Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava, pe o durată de 3 luni, după rămânerea definitivă a hotărârii.

A fost admisă acțiunea civilă și au fost obligați, în solidar, inculpații A. și S.C. F. S.R.L. la plata către partea civilă Statul român prin Administrația Națională a Finanțelor Publice prin reprezentant Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, a sumei de 5.232 RON cu titlu de despăgubiri civile – daune materiale (3.653 RON – TVA și 1.579 lei– impozit pe venitul microîntreprinderilor), precum și a accesoriilor fiscale aferente prejudiciului reținut, calculate de la data scadenței obligației de plată și până la data achitării efective.

A fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Statul român prin Administrația Națională a Finanțelor Publice prin reprezentant Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, a sumei de 580.341 RON cu titlu de despăgubiri civile – daune materiale (402.323 RON – TVA, 162.062 – impozit pe profit și 15.956 RON – impozit pe venitul microîntreprinderilor), precum și a accesoriilor fiscale aferente prejudiciului reținut, calculate de la data scadenței obligației de plată și până la data achitării efective.

S-a constatat că partea responsabilă civilmente S.C. G. S.R.L. a fost radiată.

A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul român prin Administrația Națională a Finanțelor Publice prin reprezentant Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, având ca obiect cererea de despăgubiri civile în sumă de 458.766 RON, plus accesoriile fiscale.

Au fost respinse, ca nefondate, acțiunile civile formulate de părțile civile Municipiul Suceava - prin primar, Inspectoratul Școlar Județean Suceava, Școala Gimnazială Specială "Sfântul Stelian" Rădăuți și S.C. H. S.R.L..

S-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului, instituită prin ordonanța nr. 117/P/2015 din 29.03.2018 a Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Suceava, asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului A., până la concurența sumei de 585.573 RON.

S-a menținut măsura dispusă prin ordonanța nr. 117/P/2015 din 29.03.2018 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava privind instituirea măsurii asiguratorii a popririi de către Senatul României asupra sumelor de bani datorate sau care urmează a fi datorate în viitor cu titlu de venituri din muncă inculpatului A., până la concurența sumei de 585.573 RON, în limita cotei de 1/3 din aceste venituri și cu respectarea dispozițiilor art. 728 din C. proc. civ.

S-au desființat înscrisurile constând în declarațiile din 07.10.2016, 22.07.2016, 02.08.2017 și 07.08.2017 date de inculpata D., aflate în original, la dosarul de urmărire penală.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Național al Registrului Comerțului pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni.

A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 14.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligată inculpata D. la plata sumei de 3.200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligată inculpata S.C. F. S.R.L. la plata sumei de 10.685 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea inculpaților B., E. și C. au rămas în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata S.C. F. S.R.L., în sumă de 3500 RON, a rămas în sarcina statului.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații A., D., B., E. și C., în sumă de câte 2500 RON, au rămas în sarcina statului.

Împotriva sentinței penale nr. 23 din data de 25 ianuarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosar nr. x/2018 în dosarul nr. x/2018, au declarat apel Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, inculpații A., D. și S.C. F. S.R.L. Suceava, precum și părțile civile Municipiul Suceava prin Primar și Statul român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.

Prin decizia penală nr. 63 din data de 12 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, a dispus următoarele:

A. În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpații A., D. și S.C. F. S.R.L. împotriva sentinței penale nr. 23 din data de 25 ianuarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală, în dosarul nr. x/2018.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și în rejudecare:

A.1. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 241/2005 (în forma modificată prin Legea nr. 55/2021), a încetat procesul penal față de inculpatul A. , sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 241/2005 (în forma modificată prin Legea nr. 55/2021), a încetat procesul penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 și art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția prevăzută de art. 12 lit. a)9 teza I din Legea nr. 78/2000, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, conform art. 154 lit. d) din C. pen.

A înlăturat dispozițiile art. 66 și art. 65 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.,a încetat procesul penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, în formă continuată (7 acte materiale) prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, conform art. 154 lit. d) din C. pen.

A.2. În baza art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal față de inculpata D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, în formă continuată (4 acte materiale) prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, conform art. 154 lit. d) din C. pen.

A.3. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 10 alin. (1

1

) și alin. (1

2

) din Legea nr. 241/2005 (în forma modificată prin Legea nr. 55/2021), a încetat procesul penal față de inculpata S.C. F. S.R.L., (CUI x, cu sediul social în Suceava, județul Suceava) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și art. 5 din C. pen.

A înlăturat dispozițiile art. 136 alin. (3) lit. f) raportat la art. 145 din C. pen.

A constatat că au fost achitate debitele principale stabilite ca prejudiciu respectiv 580.341 RON și 5.232 RON, precum și 20% din aceeași bază de calcul, în cuantum total de 702.688 RON, conform ordinului de plată nr. x din 29.04.2022 (suma de 90.000 RON), foii de vărsământ nr. 1 din 28.04.2022 și chitanței nr. x din 28.04.2022 (suma de 240.000 RON) și chitanței nr. x din 29.04.2022 (suma de 372.688 RON) – dosar apel.

A constatat că au fost achitate dobânzile și penalitățile aferente prejudiciului, în cuantum total de 493.520 RON, conform ordinului de plată nr. x din 08.05.2023 (suma de 170.000 RON) – dosar apel și ordinului de plată nr. x din 12.05.2023 (suma de 323.520 RON) – dosar apel.

A ridicat măsura asigurătorie a sechestrului, instituită prin ordonanța nr. 117/P/2015 din 29.03.2018 a Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Suceava, asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatului A., până la concurența sumei de 585.573 RON.

A ridicat măsura dispusă prin ordonanța nr. 117/P/2015 din 29.03.2018 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava privind instituirea măsurii asiguratorii a popririi de către Senatul României asupra sumelor de bani datorate sau care urmează a fi datorate în viitor cu titlu de venituri din muncă inculpatului A., până la concurența sumei de 585.573 RON, în limita cotei de 1/3 din aceste venituri și cu respectarea dispozițiilor art. 728 din C. proc. civ.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale care nu contravin prezentei decizii.

B. a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, de partea civilă Statul român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și de partea civilă Municipiul Suceava, prin primar, împotriva sentinței penale nr. 23 din data de 25 ianuarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală, în dosarul nr. x/2018.

C. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor formulate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, de inculpații A., D. și S.C. F. S.R.L. și partea civilă Statul român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat apelanta parte civilă Municipiul Suceava, prin primar, la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata S.C. F. S.R.L., în cuantum de 1360 RON, a rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații A., D., B., E. și C. până la prezentarea apărătorilor aleși, în cuantum de câte 400 RON, au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanței de apel, cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 435 din C. proc. pen., a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, calea de atac fiind fundamentată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Circumscris cazului de casare prevăzut de art. 437 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. (în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, în esență, a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile enunțate, învederând că, în mod greșit instanța a constatat că pentru infracțiunile de evaziune fiscală există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, iar pentru infracțiunile de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția și infracțiunile de fals în declarații, în formă continuată, a intervenit prescripția și s-a dispus încetarea procesului penal.

Astfel, referitor la încetarea procesului penal pentru infracțiunile de evaziune fiscală săvârșite de inculpații A. și S.C. F. S.R.L., prin reținerea existenței unei cauze de nepedepsire prevăzute de lege, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a învederat că prejudiciul cauzat nu a fost acoperit numai de inculpații A. și S.C. F.., ci de alte persoane care nu au contribuit la săvârșirea infracțiunilor, iar această plată trebuia să fie considerată în beneficiul unor obligații fiscale mai vechi, pentru care existau titluri anterioare sentinței penale nr. 23/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În dezvoltarea acestei critici, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a arătat că pentru a opera cauza de nepedepsire prevăzută de lege, aceasta trebuie să survină exclusiv ca urmare a conduitei persoanelor care au săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală (ca autor, complice ori instigator), iar plata să nu provină de la alte persoane care nu sunt obligate civil pentru acel prejudiciu și nici nu trebuie să justifice proveniența banilor, ocolind proceduri fiscale obligatorii pentru inculpați.

De asemenea, a precizat că instanța de apel, în tot intervalul septembrie 2022 - septembrie 2023 (cât a durat ca inculpatul să facă dovada plății accesoriilor -dobânzi și penalități - de 493 520 RON aferente prejudiciul cauzat de el prin firma S.C. G. S.R.L. radiată, dar și prin firma F. S.R.L.), nu a solicitat relații părții civile D.G.R.F.P. Iași, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, pentru a preciza dacă existau obligații fiscale restante mai vechi, anterioare pronunțării hotărârii primei instanțe, atât pentru inculpatul A., cât și pentru S.C. F. S.R.L. și dacă acestea au fost achitate.

În acest context, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a apreciat că plata sumei de 493.520 RON, făcută în două tranșe în 2023, este pentru stingerea altor obligații mai vechi, nu a accesoriilor prejudiciului penal din dosarul nr. x/2021, chiar dacă persoanele care au făcut plățile, neacuzate de evaziune fiscală au indicat dosarul penal la momentul efectuării plății.

Referitor la încetarea procesului penal pentru infracțiunile de fals în declarații, în formă continuată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a învederat că acestea au fost săvârșite într-o perioadă mai lungă de timp, ultimele acte materiale comise datând din 12.06.2017 (pentru fals în declarații -inculpat A.) și 07.08.2017 (pentru fals în declarații -inculpata D.), iar termenul general de prescripție de 5 ani prevăzut de lege s-a împlinit în cazul fiecărei infracțiuni, ulterior pronunțării deciziei Curții Constituționale nr. 358 din 26.05.2022, timp în care art. 155 din C. pen. a fost modificat.

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71 din 30.05.2022 a fost modificat textul art. 155 din C. pen., în sensul "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

De la data de 30.05.2022 și până la împlinirea termenului de 5 ani (la 29.09.2022, la 11.06.2022 și 06.08.2022), prelungit apoi cu durata suspendării judecării cauzei în apel cu încă 2 luni și 16 zile, în cauză au fost îndeplinite acte de procedură ce au fost comunicate inculpaților în apel, fiecare act făcând să înceapă un alt termen de prescripție.

În acest context s-a apreciat că soluția de încetare a procesului penal s-ar putea dispune doar după împlinirea unui termen de 10 ani, după depășirea cu încă o dată a termenului de 5 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., astfel cum prevăd dispozițiile art. 155 alin. (4) și art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., învederând că, începând cu data de 30.05.2022, întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale și prescripția specială au fost redefinite/reconfigurate.

În acest sens, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a invocat hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 decembrie 2021 (a în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19 -Eurobox Promotion și alții) și din 24 iulie 2023 (în cauza C-107/23).

În raport cu criticile formulate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a solicitat admiterea în principiu a recursului în casație, casarea în parte a deciziei penale nr. 63 din 12 septembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul penal nr. x/2021 și rejudecarea apelurilor cu privire la infracțiunile și inculpații vizați de motivele de recurs în casație.

Înalta Curte de Casație și Justiție – judecătorul de filtru, constatând că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 63 din data de 12 septembrie 2023, pronunțată Înalta Curte - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2021 este introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., dar și pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 din C. proc. pen., prin încheierea din 12 decembrie 2023, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la Completul de 5 Judecători – Penal P2 – 2023.

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 63 din data de 12 septembrie 2023, pronunțată Înalta Curte - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate nici remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și nici cenzurarea integrală a tuturor aspectelor de legalitate ale hotărârii definitive. Instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, atât Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar și cu regulile de drept aplicabile la data soluționării definitive a cauzei, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., fiind constatată intervenirea prescripției răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție, precum și cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 241/2005 (în forma modificată prin Legea nr. 55/2021) fiind constatată existența unei cauze de nepedepsire.

Cu privire la recursul în casație formulat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție privind încetarea procesului penal față de inculpații A. și D. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații, precum și cu privire la infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare incompatibile cu funcția, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că acesta este nefondat.

În concret, instanța de apel a reținut că, urmare a reconfigurării conținutului dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., în baza Deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale și, subsecvent, a interpretării obligatorii regăsite în Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, norma de drept penal analizată nu a mai prevăzut, în intervalul 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, vreun act susceptibil de întrerupere a prescripției. Această particularitate imprimă C. pen. în vigoare în intervalul de timp anterior menționat, caracterul unei legi penale care asigură o situație mai favorabilă pentru inculpat și care este aplicabilă în cauză conform art. 5 din C. pen.

În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a analizat termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de fals în declarații în formă continuată prin raportare la durata acestui termen, astfel cum este reglementată prin dispozițiile art. 154 alin. (1) din C. pen., precum și la perioada în care acesta a curs în cauză și a constatat că acesta a început să curgă din 12 iunie 2017, împlinindu-se în data de 11 iunie 2022 (pentru inculpatul A.), respectiv de la data de 7 august 2017, împlinindu-se la data de 6 august 2022 (pentru inculpata D.), astfel încât a constatat că a devenit incidentă o cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. ce impune o soluție de încetare a procesului penal.

În același sens a procedat și cu privire la infracțiunea de efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 reținută în sarcina inculpatului A., constatându-se că termenul general de prescripție s-a împlinit la data de 16 decembrie 2022 astfel încât împlinirea termenului general de prescripție a răspunderii penale atrage incidența cauzei de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. și impune soluția de încetare a procesului penal.

Preliminar efectuării examenului de legalitate a deciziei recurate, Completul de 5 Judecători apreciază că se impun scurte considerații cu privire la sfera de aplicabilitate a Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, (cauza C-107/23 din 24.07.2023).

Sfera de aplicare a deciziilor Curții de Justiție a Uniunii Europene invocate de recurenta DNA atât în scris, cât și pe parcursul dezbaterilor în completare, se limitează la domeniul infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, aspect ce rezultă cu evidență atât din cuprinsul tratatelor și a altor documente ale Uniunii, (art. 19 alin. (1) TUE; art. 325 alin. (1) TFUE; art. 2 alin. (1) din Convenția PIF 1995), precum și din cuprinsul hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza C-107/23 din 24.07.2023.

Potrivit art. 325 alin. (1) din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene "Uniunea și statele membre combat frauda și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii...".

Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților [Uniunii] Europene (PIF) definește frauda ce aduce atingere intereselor financiare ale acestora prin art. 1 și 2, texte al căror conținut a fost transpus în legislația internă în cadrul art. 18

1

- art. 18

5

din noua secțiune denumită "Infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene" introdusă în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în anul 2003, prin Legea nr. 161/2003 (Cartea a II-a, Titlul I din Legea nr. 161/2003). În expunerea de motive a legii ce transpune prevederile Convenției și incriminează infracțiunile împotriva intereselor financiare ale UE, se detaliază domeniul de aplicare și sfera subiecților vizați de noua reglementare.

Astfel cum rezultă din cuprinsul hotărârii CJUE antereferită, Curtea de la Luxemburg furnizează elemente de interpretare circumscrise respectării dreptului Uniunii în cazul "infracțiunilor de fraudă gravă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene", având drept coordonate datele furnizate de către instanța de trimitere din litigiul de bază, ce a avut ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) și (3) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (paragrafele 1, 79, 97, 98, 99, 116, 121, 124, 125 din Hotărâre).

Infracțiunile de corupție intră sub incidența dreptului Uniunii numai în cazul în care comportamentul fraudulos aduce atingere intereselor financiare ale UE sau se află în legătură strânsă cu astfel de fapte (pct. 185-186 din Hotărârea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion și alții, C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19, EU:C:2021:1034).

De altfel, noțiunile de "corupție activă" și "corupție pasivă" sunt definite de art. 2, 3 din Convenția PIF, art. 4 lit. a), b) din Directiva 1371 și sunt circumscrise acțiunilor funcționarilor neconforme cu legea care prejudiciază sau sunt susceptible să prejudicieze interesele financiare ale Uniunii Europene.

Ulterior, prin Directiva 1371 din 2017 (transpusă prin Legea nr. 283/2020, respectiv Legea nr. 234/2022) infracțiunile împotriva intereselor financiare ale UE sunt extinse și la fraudele împotriva sistemului comun privind TVA.

Aplicând aceste coordonate speței de față, raportându-se la obiectul litigiului principal, la cadrul juridic intern și al dreptului Uninii, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că infracțiunile ce fac obiectul prezentului recurs în casație (infracțiuni de fals în declarații și efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția) ies de sub incidența Hotărârii CJUE anterior menționată, atât în baza interpretării acesteia, cât și a jurisprudenței anterioare a Curții de Justiție.

Infracțiunea de efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția pentru care a fost formulat prezentul recurs în casație și în raport de care s-a reținut cauza de încetare a procesului penal este prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, text de lege cuprins, în secțiunea privitoare la infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție (Secțiunea 3), fără nicio legătură cu interesele financiare ale Uniuninii Europene.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține că este o infracțiune de fals, fiind prevăzută de art. 326 C. pen., ce face parte din Titlul VI- Capitolul III "Falsuri în înscrisuri".

Așadar, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători apreciază că schimbarea domeniului de interpretare și aplicare a sintagmei "infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene" și extinderea lui la infracțiunile de corupție care nu sunt generate de un comportament fraudulos ce prejudiciază sau ar putea prejudicia interesele financiare ale Uniunii, ar fi în mod vădit lipsită de precizia necesară pentru a evita arbitrariul și, astfel, ar fi incompatibilă cu standardele unui stat de drept.

A admite susținerile recurentei DNA și a extinde domeniul de interpretare și aplicare al Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza C-107/23 din 24.07.2023) la toate celelalte infracțiuni de corupție sau infracțiuni de fals, ar echivala cu încălcarea de către instanța supremă a ordinii juridice, lucru nepermis de lege.

În acest context, în raport de argumentele reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că litigiul de față nu intră, ratione materiae, în sfera celor la care se referă Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza C-107/23 din 24.07.2023).

În acest sens, instanța de recurs va analiza termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile care fac obiectul prezentului recurs în casație.

Infracțiunea de efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar termenul general de prescripție este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.

Cu privire la fapta de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, s-a reținut că inculpatul A., în perioada 29.01.2013 – 22.06.2016, când a deținut funcția de vicepreședinte al Consiliul Județean Suceava, a efectuat operațiuni financiare ca acte de comerț, constând în încheierea de contracte de concesiune a locurilor de înhumare, contracte de prestări servicii privind activități de efectuarea a lucrărilor funerare și încasare a sumelor de bani rezultate din aceste activități desfășurate la Extinderea cimitirului I. realizate în numele S.C. G. S.R.L., pe care inculpatul o administra în fapt, și respectiv, în perioada 21.12.2016 – 30.09.2017, când a deținut funcția de senator în Senatul României, a efectuat operațiuni financiare ca acte de comerț, constând în încheierea de contracte de concesiune a locurilor de înhumare, contracte de prestări servicii privind activități de efectuarea a lucrărilor funerare și încasare a sumelor de bani rezultate din aceste activități desfășurate la Extinderea cimitirului I., realizate în numele S.C. G. S.R.L. și S.C. F. S.R.L. pe care inculpatul le administra în fapt, realizând în cele două perioade temporale un folos necuvenit în cuantum total de 2.104.206 RON.

Potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., termenele de prescripție ale răspunderii penale încep să curgă de la momentul săvârșirii infracțiunii, în speță de la terminarea activități infracționale, respectiv 30.09.2017.

De asemenea, în cauză a operat și suspendarea cursului prescripției răspunderii penale în intervalul 12 septembrie 2022 – 27 noiembrie 2022, pe o perioadă de 2 luni și 16 zile, determinată conform art. 186 alin. (1) din C. pen., având în vedere că prin încheierea din data de 12 septembrie 2022, instanța de apel, în temeiul art. 476 alin. (4) din C. proc. pen., a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea sesizării ce face obiectul dosarului nr. x/2022 aflat de rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În ceea ce privește suspendarea termenului de prescripție a răspunderii penale ca urmare a decretelor prezidențiale privind instituirea, respectiv prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, emise de președintele României, în mod corect a reținut instanța de apel că nu sunt incidente temeiurile de suspendare de drept ale judecății având în vedere că în dosar, încă din faza de urmărire penală, există un martor față de care s-au dispus măsuri de protecție.

În consecință, termenul de prescripție a răspunderii penale de 5 ani a curs, inițial, în intervalul 30.09.2017 – 11 septembrie 2022 (ziua anterioară suspendării) pe o perioadă de 4 ani, 11 luni și 11 de zile și și-a reluat cursul la data de 28 noiembrie 2022, împlinindu-se după trecerea unui interval de 19 zile, respectiv la data de 16 decembrie 2022.

Infracțiunea de fals în declarații în formă continuată se pedepsește, conform art. 326 din C. pen., cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar termenul general de prescripție este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.

Cu privire la fapta de fals în declarații în formă continuată prevăzută de art. 326 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., s-a reținut că inculpatul A. în calitatea sa de vicepreședinte al Consiliului Județean Suceava, în perioada 29.01.2013–22.06.2016 și senator în Parlamentul României, în perioada 21.12.2016–30.09.2017 a omis, cu intenție, în declarațiile de avere din 28.04.2014, 08.06.2015, 20.05.2016, 30.06.2016, 12.10.2016, 16.01.2017 și 12.06.2017 înregistrate la Agenția Națională de Integritate, să declare veniturile obținute pentru sine din activitatea desfășurată, în anii 2013-2016, de S.C. G. S.R.L. și, în anul 2016, de S.C. F. S.R.L. la obiectivul Extinderea cimitirului I., în sumă totală de 1.690.716 RON.

Conform art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, în speță de la data de 12 iunie 2017.

În consecință, termeul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit în data de 11 iunie 2022.

Având în vedere că instanța de apel, în temeiul art. 476 alin. (4) din C. proc. pen., a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea sesizării ce face obiectul dosarului nr. x/2022 aflat de rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin încheierea din data de 12 septembrie 2022, se constată că la acel moment era deja împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de fals în declarații în formă continuată reținută în sarcina inculpatului A. astfel încât nu a operat suspendarea cursului prescripției răspunderii penale.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații în formă continuată reținută în sarcina inculpatei D., s-a constatat că aceasta, la datele de 07.10.2016, 22.07.2016, 02.08.2017 și 07.08.2017, având calitatea de director al Grădiniței cu program prelungit "1-2-3" Suceava, a consemnat în fals în declarațiile date în calitate de președinte al comisiei de evaluare a ofertelor, că nu are nici un interes de natură să afecteze imparțialitatea pe parcursul procesului de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor, în condițiile în care cunoștea că soțul său, inculpatul A., era administratorul de fapt al S.C. F. S.R.L. și S.C. J. S.R.L., societăți comerciale care au participat la procedurile de achiziție publică derulate de instituția publică și care, în final, au adjudecat lucrările contractate.

Conform art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, în speță de la data de 07 august 2017.

În consecință, termeul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit în data de 06 august 2022.

De asemena, având în vedere că instanța de apel, în temeiul art. 476 alin. (4) din C. proc. pen., a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea sesizării ce face obiectul dosarului nr. x/2022 aflat de rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin încheierea din data de 12 septembrie 2022, se constată că la acel moment era deja împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de fals în declarații în formă continuată reținută în sarcina inculpatulei D. astfel încât nu a operat suspendarea cursului prescripției răspunderii penale.

Față de toate acestea, Completul de 5 Judecători reține că, în mod corect, instanța de apel a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale cu privire la infracțiunile de efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția și fals în declarații în formă continuată reținute în sarcina inculpaților A. și D. astfel încât soluția de încetare a procesului penal este una temeinică și legală.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs în casație prin care se susține greșita încetare a procesului penal pentru infracțiunile de evaziune fiscală săvârșite de inculpații A. și S.C. F. S.R.L., prin reținerea existenței unei cauze de nepedepsire prevăzute de lege, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a învederat că prejudiciul cauzat nu a fost acoperit numai de inculpații A. și S.C. F.., ci de alte persoane care nu au contribuit la săvârșirea infracțiunilor, iar această plată trebuia să fie considerată în beneficiul unor obligații fiscale mai vechi, pentru care existau titluri anterioare sentinței penale nr. 23/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În dezvoltarea acestei critici, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a arătat că pentru a opera cauza de nepedepsire prevăzută de lege, aceasta trebuie să survină exclusiv ca urmare a conduitei persoanelor care au săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală (ca autor, complice ori instigator), iar plata să nu provină de la alte persoane care nu sunt obligate civil pentru acel prejudiciu și nici nu trebuie să justifice proveniența banilor, ocolind proceduri fiscale obligatorii pentru inculpați.

Analizând criticile recurentei, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că acestea sunt nefondate.

Potrivit articolului articolul unic din Legea nr. 55/2021 privind modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 01 aprilie 2021, la pct. 4, s-a dispus că:

"La articolul 10, după alin. (1) se introduc două noi alineate, alin. (1

1

) și (1

2

), cu următorul cuprins:

(1

1

) În cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepsește, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările și completările ulterioare.

(1

2

) Dispozițiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaților chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) și (1

1

).

De asemenea, prin prin O.U.G. nr. 130/17.12.2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1202 din 18 decembrie 2021, prin art. XXIX, au fost modificate alin. (1), (1

1

) și (2) ale articolul 10, astfel:

(1) În cazul săvârșirii unei infracțiuni prevăzute la art. 6

1

, 8 sau 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depășește 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică pedeapsa cu amenda.

(1

1

) În cazul în care prejudiciul produs prin comiterea faptelor de la art. 6

1

, 8 sau 9 nu depășește valoarea de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, iar în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, acesta, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, fapta nu se pedepsește, aplicându-se dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările și completările ulterioare".

Completul de 5 Judecători constată că în cauză, raportat la textele legale incidente, anterior menționate, este incidentă o cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale și, pe cale de consecință, în mod corect instanța de apel a dispus încetarea procesului penal.

Astfel, critica parchetului privind nelegalitatea reținerii cauzei de nepedepsire ca urmare a efectuării plății prejudiciului de către o altă persoană decât inculpatul este nefondată având în vedere că dispozițiile legale nu prevăd în mod expres că prejudiciul trebuie achitat de o anumită persoană, ci instituie o cauză de nepedepsire pentru inculpat atunci când se acoperă integral prejudiciul, precum și o majorare de 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, fără a fi menționată persoana care trebuie să achite prejudiciul.

În aceste condiții, Completul de 5 Judecători reține că, întrucât dispozițiile legale incidente nu se referă expres la o anumită categorie de persoane care trebuie să acopere prejudiciul, nu s-ar putea reține că acesta trebuie acoperit exclusiv de către inculpat, iar nu și de alte persoane, fiind aplicabil principiul de interpretare potrivit căruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă - "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".

Mai mult decât atât, a raționa în sensul reținerii criticilor parchetului ar conduce la imposibilitatea aplicării dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (1

1

) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale în cazul inculpaților față de care s-a dispus luarea măsurilor asiguratorii întrucât bunurile mobile și imobile care aparțin inculpaților sunt indisponibilizate ca urmare a instituirii sechestrului asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune.

Or, textul legal trebuie interpretat în sensul în care acesta produce efecte juridice în considerarea și aplicarea principiului reprezentat de actus interpretandus este potius ut valeat quam ut pereat (actul trebuie interpretat in intelesul in care el poate produce efecte, nu in a-l lasa fara niciun efect).

În consecință, având în vedere că s-a făcut dovada achitării prejudiciului, a 20% din baza de calcul, precum și a obligațiilor fiscale accesorii, aferente prejudiciului, Completul de 5 Judecători constată că este incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 241/2005, în forma în care a fost introdus prin Legea nr. 55/2021.

În concret, s-a reținut că prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 de care a fost acuzat inculpatul A. (în legătură cu activitatea S.C. G. SRL) depășește valoarea de 100.000 eur