ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 269/2025

Ședința publică din data de 15 aprilie 2025

Asupra contestației la executare de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11.03.2025 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, sub nr. x/2025, judecător delegat la Compartimentul Executări Penale din cadrul Tribunalului Gorj, secția Penală, a formulat contestație la executare, solicitând în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. să se constate imposibilitatea punerii în executate a sentinței penale nr. 85/2023 din 19.06.2023, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2017, în ceea ce privește dispoziția din sentință referitoare la desființarea înscrisurilor.

În motivare, au fost expuse soluțiile pronunțate în cauza de față în fond, apel și recurs în casație și s-a arătat că, la data de 03.12.2024, judecătorul delegat cu punerea în executare a sentințelor penale din cadrul Compartimentului Executări Penale al secției Penale a Tribunalului Gorj a dispus emiterea formelor de executare, atât în ceea ce privește latura penală, cât și în ceea ce privește latura civilă a sentinței penale nr. 85/2023 din 19.06.2023 pronuntată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2017.

S-a menționat că, procedând la punerea în executare a sentinței penale în ceea ce privește latura civilă, s-a apreciat că există o nelămurire cu privire la modalitatea de punere în executare a dispozițiilor referitoare la desființarea înscrisurilor menționate în dispozitivul sentinței penale nr. 85/2023 din 19.06.2023 a Tribunalului Gorj, dispoziții care au fost menținute expres, conform art. 397 și art. 25 alin. (3) C. proc. pen., prin decizia penală nr. 533 din 22.04.2024 a Curții de Apel Craiova.

S-a apreciat că, această nelămurire cu privire la punerea în executare a dispozițiilor privind desființarea înscrisurilor este generată de faptul că, în considerentele deciziei penale nr. 769/RC din 03 decembrie 2024, pronuntată de Î.C.C.J. în dosarul nr. x/2017, prin care s-a dispus achitarea inculpaților, s-a stabilit faptul că inculpații nu au folosit la A.P.I.A. documente false, inexacte sau incomplete în vederea obținerii pe nedrept a sprijinului financiar pentru suprafețele de teren arendate (a se vedea dosar x/2017 Î.C.C.J).

A susținut contestatorul că, întrucât în dispozitivul deciziei penale precitate nu au fost efectuate mențiuni exprese cu privire la dispozițiile din sentința penală a Tribunalului Gorj referitoare la desființarea înscrisurilor, s-a apreciat că este necesar a se lămuri dacă aceste dispoziții se mențin sau nu, în raport de considerentele avute în vedere de instanța supremă la pronunțarea soluției de achitare a inculpaților.

Astfel, s-a menționat prin contestația la executare că o asemenea lămurire este benefică cu atât mai mult cu cât, referitor la anumiți inculpați există concomitent soluția de încetare a procesului penal pentru săvârșirea infracțiunilor de fals sau uz de fals, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În cauză, s-a stabilit termen pentru soluționare pentru data de 15.04.2025, pentru când s-a dispus citarea părților și totodată a fost atașat dosarul Înaltei Curți în care s-a pronunțat decizia contestată, împreună cu dosarele componente.

Cu prilejul dezbaterilor de la acest termen, s-au luat concluziile părților și ale reprezentantului Parchetului asupra contestației la executare, acestea fiind redate în partea introductivă a prezentei decizii.

*******

Examinând contestația la executare formulată Compartimentul Executări Penale din cadrul secției Penală a Tribunalului Gorj, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Prealabil analizării motivelor de contestație la executare formulate în cauză, Înalta Curte reamintește următoarele:

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat, întrucât aceasta nu are natura unei căi de atac.

Totodată, contestația la executare este o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor corelative la executarea pedepsei, respectiv a incidentelor ivite ulterior rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a soluționat fondul cauzei.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., invocat în cauză, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.

Regimul juridic al contestației la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.

Așadar, prin contestația la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.

Prin intermediul contestației la executare nu pot fi invocate și rezolvate aspecte ce țin de fondul cauzei ce au fost soluționate prin hotărârea pusă în executare, deoarece soluția dispusă prin hotărârea contestată se bucură de autoritate de lucru judecat, neputând fi modificată/schimbată pe cale contestației la executare. În acest sens, se reține că prin decizia nr. 160 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 723 din 11 august 2020, Curtea Constituțională a statuat că "în cadrul contestației la executare nu se pot pune în discuție chestiuni ce antamează fondul cauzei în legătură cu care a fost pronunțată hotărârea judecătorească."

În același timp, instanța de contencios constituțional a menționat că "procedura contestației la executare este calificată ca un mijloc procesual de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Procedura contestației la executare este o modalitate de rezolvare a cererilor sau a plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Prin contestația la executare nu se reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii (Decizia nr. 819 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 11 februarie 2016, paragraful 15; Decizia nr. 155 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 5 martie 2009; Decizia nr. 77 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 23 februarie 2005; Decizia nr. 329 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2007)."

În coordonatele de principiu anterior menționate, Înalta Curte analizând motivul de contestație la executare întemeiat de contestatorul Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Gorj, secția Penală pe cazul prevăzut de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., relativ la împrejurarea că s-a ivit o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, apreciind contestatorul, prin prezentul demers juridic, că s-ar impune a se lămuri dacă dispoziliile din sentința penală a Tribunalul Gorj referitoare la desființarea înscrisurilor se mențin sau nu, se constată că, în raport cu dispoziția expresă cuprinsă în dispozitivul deciziei de recurs în casație contestată în cauză, de menținere a celorlalte dispoziții ale deciziei penale atacate, care nu contravin prezentei deciziei din recurs (pct. V din dispozitivul deciziei) și având în vedere considerentele deciziei de recurs în casație a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în cauză, nr. 769/RC din data de 03 decembrie 2024, prin care s-a dispus achitarea inculpaților, stabilindu-se faptul că inculpații nu au folosit la A.P.I.A. documente false, inexacte și incorecte în vederea obținerii pe nedrept a sprijinului financiar pentru suprafatele de teren arendate, nu este incident cazul de contestație la executare indicat în cauză, situația invocată de contestator neputând fi circumscrisă vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, în înțelesul dat acestei sintagme prin dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

Astfel, în concret, în prezenta cauză, nu există o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, referitoare la dispoziția de desființare a înscrisurilor dispusă prin sentința de fond a Tribunalului Gorj, așa cum susține contestatorul, având în vedere dispoziția cuprinsă în dispozitivul deciziei de recurs în casație prin care, la punctul V al deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, se precizează în mod expres că:

"V. Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate, care nu contravin prezentei decizii" și deopotrivă, în raport de argumentele legale, juridice expuse de instanța supremă în cuprinsul deciziei de casare, pentru care s-a adoptat soluția dispusă în cauză.

Astfel, în speță, se reține că, prin decizia penală nr. 769/RC din data de 03 decembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2017, a cărei lămurire se solicită, Înalta Curte a admis, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 din C. proc. pen., recursurile în casație declarate de inculpații A., B., C., D., E. și F. împotriva deciziei penale nr. 533 din data de 22 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 443 alin. (1) din C. proc. pen., a extins efectele recursurilor în casație declarate de inculpați și în ceea ce o privește pe inculpata G..

A dispus casarea în parte a deciziei penale recurată și în înlăturarea greșitei aplicări a legii:

I. În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpații D., C., E., B. și G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. și pe inculpații A. și F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen.

II. S-au înlăturat dispozițiile din decizia recurată, privind obligarea inculpaților mai sus menționați la plata despăgubirilor, la care se adaugă dobânda legală, către partea civilă, și în baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură București.

III. În baza art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., s-au menținut măsurile asigurătorii instituite și respectiv, menținute, prin decizia recurată asupra bunurilor inculpaților A., B., C., D., E. și F. și G., măsuri care vor înceta de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei decizii.

IV. S-a înlăturat dispoziția privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat privind pe inculpații G., A., B., C., D., E. și F. dispusă prin sentința penală nr. 85 din 19.06.2023 a Tribunalului Gorj și prin decizia penală recurată.

V. S-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate, care nu contravin prezentei decizii.

În cauză, pentru considerentele expuse în cuprinsul deciziei penale nr. 769/RC din 03 decembrie 2024, pronuntată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, ce face obiectul prezentei contestații la executare, s-a reținut în concret că, raportat la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv de instanța de apel, Înalta Curte reține că faptele inculpaților, așa cum au fost descrise în materialitatea lor, nu întrunesc cerințele de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, prin care s-au obținut pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, prevăzute de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000. (pag. 32 a decizie de recurs/fila x verso dosar ÎCCJ).

De asemenea, s-a precizat în considerentele deciziei de achitare anterior menționată, faptul că, Înalta Curte a reținut că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit legea la situația de fapt reținută cu titlu definitiv, apreciind greșit că inculpații arendași ar fi prezentat documente false în vederea obținerii subvențiilor aferente suprafețelor de teren luate în arendă, și astfel, că ar fi realizat acțiunea tipică ce constituie elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000. (pag. 34 din decizia de recurs/fila x verso dosar ÎCCJ)

Ca urmare, prin decizia pronunțată, Înalta Curte a constatat că inculpații D., E., C., B. și G. nu au depus și nu au folosit la APIA documente false, inexacte în vederea obținerii pe nedrept a sprijinului financiar pentru suprafețele de teren arendate, neexistând cerința atașată acțiunii pe care textul de lege al art. 18

1

din Legea 78/2000 o incriminează drept verbum regens al infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, prin care s-au obținut pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, aceea ca documentele depuse să fie false, incomplete, inexacte, concluzionând instanța supremă că, faptele inculpaților mai sus menționați nu sunt tipice, iar soluția care se impune în raport cu lipsa tipicității faptelor este aceea a achitării inculpaților în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. (pag. 39 a deciziei de recurs/dosar ÎCCJ).

Totodată, se constată că, analizând situația juridică și a celorlalți inculpați F. și A., trimiși în judecată și condamnați în cauză pentru complicitate la aceeași infracțiune de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea sau în numele ei, Înalta Curte a constatat lipsa tipicității faptelor și în ceea ce-i privește pe acești inculpații, menționând în considerentele deciziei pronunțate următoarele:

"Înalta Curte a statuat deja cu privire la legalitatea contractelor de arendă încheiate de D., E., C., B. și G. precum și cu privire la faptul că aceștia nu au depus și nu au folosit la APIA documente false sau inexacte în vederea obținerii pe nedrept a sprijinului financiar pentru suprafețele de teren arendate, neexistând cerința atașată acțiunii pe care textul de lege al art. 18

1

din Legea 78/2000 o incriminează drept verbum regens al infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, prin care s-au obținut pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, aceea ca documentele depuse să fie false, incomplete, inexacte. Pe cale de consecință, nici faptele inculpaților A. și F. de a elibera și semna adeverințe din care rezulta că inculpații arendași erau înscriși în registrul agricol și că dețineau în arendă/comodat anumite suprafețe de teren pe care le utilizau, nu sunt prevăzute de legea penală, atâta vreme cât aceștia din urmă au avut încheiate astfel de contracte, valabil încheiate și au exploatat suprafețele de teren arendate.

Ca urmare, și față de aceștia se impune pronunțarea unei soluții de achitare deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală, atâta vreme cât acțiunile lor de eliberare și semnare a adeverințelor nu se constituie într-un ajutor la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, conform dispozițiilor art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.." (pag. 41 a deciziei de recurs/dosar ÎCCJ).

Revenind la contestația la executare de față, se constată în raport de cele anterior reținute, faptul că nu există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, în condițiile în care, prin decizia penală de recurs în casație, nr. 769/RC din data de 03 decembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2017, s-a precizat în mod expres că sunt menținute numai acele dispoziții care nu contravin prezentei decizii de recurs în casație, iar în cauză, față de cele reținute, dispoziția de anulare a înscrisurilor contravine în mod evident deciziei de recurs în casație în raport de considerentele instanței supreme avute în vedere la pronunțarea soluției de achitare relativ la infracțiunea ce a format obiectul recursului în casație (art. 18

1

din Legea nr. 78/2000).

Prin urmare, față de dispoziția de menținere a prevederilor care nu contravin deciziei pronunțate, nu este necesară lămurirea hotărârii, astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., neexistând în cauză o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, din considerentele și dispozitivul deciziei de recurs în casație rezultând evident că dispoziția de desființare înscrisuri contravine deciziei de recurs în casație, prin urmare implicit această dispoziție nu putea fi menținută, având în vedere statuările instanței supreme relativ la legalitatea contractelor de arendă ce au făcut obiectul infracțiunii reținute, așa cum s-a arătat, prin decizia de casare nr. 769/RC/03.12.2024 pronunțată de instanța supremă reținându-se că inculpații nu au depus și nu au folosit la APIA documente false sau inexacte în vederea obținerii pe nedrept a sprijinului financiar pentru suprafețele de teren arendate, neexistând cerința atașată acțiunii pe care textul de lege al art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 o incriminează drept verbum regens al infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, prin care s-au obținut pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, aceea ca documentele depuse să fie false, incomplete, inexacte.

Înalta Curte reține în consecință că motivele invocate de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Gorj, secția Penală prin cererea de față nu se subsumează situațiilor care potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pot constitui motive de contestație la executare, în raport cu cele menționate, nefiind în cauză relevate nelămuriri cu privire la hotărârea contestată, motiv pentru care se va respinge, ca nefondată, prezenta contestație la executare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Gorj, secția Penală împotriva deciziei penale nr. 769/RC din data de 03 decembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2017.

Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației la executare, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Gorj, secția Penală împotriva deciziei penale nr. 769/RC din data de 03 decembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2017.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației la executare formulate de Biroul Executări Penale-Tribunalul Gorj rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2025.