ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 martie 2025

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 152/S/26.06.2024 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2023, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., întrucât nu există probe că acest inculpat a săvărșit infracțiunea.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți, prev. de art. 263 alin. (1) și (2) lit. a) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale) cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen., întrucât nu există probe că inculpatul indicat a săvârșit infracțiunea.

S-a constatat că inculpatul A. a fost reținut o zi la 9.03.2019.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispus prin ordonanța din 12.03.2019 din dosarul nr. x/2018 al D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Brașov asupra sumelor de 9850 de euro, 20 de lire și 15 USD aparținând inculpatului A..

Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată, instanța de fond a reținut că, analizând coroborat susținerile martorilor B., C. și D. rezultă neconcordanțe privând numărul transporturilor de migranți la care a participat inculpatul A., acest număr fiind neclar și echivoc, de la 2 transporturi cum o arată martorul D. la 15 transporturi, cum o arată martorul C., datele acestor transporturi la care a participat inculpatul, și acestea fiind situate fie " în anul 2016, începutul lui 2017" cum o arată martorul C., fie la date neprecizate, cum o arată toți martorii indicați, precum și că inculpatul A. nu a participat la transportul din 14.07.2018 ce a dus la inițierea prezentului proces penal.

S-a mai reținut și că martorii E., F. și G. - cetățeni srilankezi, identificați în apropiere de Nădlac în 14.07.2018, în compartimentul special creat din autoturismul, încercând să treacă granița Romăniei nu au făcut nici o referire la eventuala participație penală a inculpatului A..

Față de aspectele sus indicate tribunalul a dispus achitarea inculpatului.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov.

Prin decizia penală nr. 827/AP din 21 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2023, a fost admis apelul formulat de DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov împotriva sentinței penale nr. 152/S/26.06.2024 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. x/2023, care a fost desființată în integralitate.

Rejudecând cauza:

În baza art. 263 alin. (1) și (2) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. a) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirii infracțiunii de trafic de migranți în formă continuată (5 acte materiale).

În temeiul art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatului i s-a impus să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) din C. pen. s-a impus condamnatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile și s-a stabilit că instituțiile din comunitate în care inculpatul poate presta muncă sunt: Primăria sector 2 București și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a fost dispusă încetarea procesului penal față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore în data de 09.03.2019.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. au fost confiscate de la inculpat sumele de 9.850 euro, 20 de lire și 15 USD reprezentând bunuri dobândite prin săvârșirea infracțiunii.

A fost menținut sechestrul asigurător dispus prin ordonanța din data de 12.03.2019 în dosarul nr. x/2018 asupra sumelor de 9850 euro, 20 de lire și 15 USD.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.500 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de stat la urmărire penală și judecata în primă instanță.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei penale nr. 827/AP din data de 21 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2023, inculpatul A., prin apărător ales cu împuternicire avocațială la dosar, a declarat recurs în casație.

A invocat cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. pen., solicitând admiterea prezentei căi de atac, casarea hotărârii atacate, iar pe cale de consecință, înlăturarea greșitei aplicări a legii și achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

A arătat că instanța de apel a constatat intervenirea prescripției pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., dar în mod greșit a analizat vinovăția aferentă acestei fapte.

A mai menționat că instanța de apel a constatat, în mod greșit îndeplinirea elementelor de tipicitate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți prev. de art. 263 alin. (1) și (2) lit. a) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale) cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen.

A mai susținut că prin hotărârea atacată a stabilit corespondența dintre fapta și configurarea penală a traficului de migranți, analizând în mod greșit, fără a avea această posibilitate, infracțiunea de grup infracțional organizat - în absența analizei vinovăției infracțiunii de grup infracțional organizat, corelația între faptă și incriminarea traficului de migranți ar fi fost imposibilă.

Conform hotărârii Berger împotriva Franței (2008), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că o instanță care constată prescripția unei infracțiuni nu are dreptul de a analiza vinovăția inculpatului sau de a face referire la eventuale fapte presupus a fi săvârșite.

Acest principiu este menit să protejeze dreptul inculpatului la prezumția de nevinovăție, garantat de art. 6§1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Orice formulare care sugerează vinovăția inculpatului în absența unui verdict definitiv pronunțat pe fondul cauzei, încalcă acest principiu fundamental.

Reținerea unor aprecieri cu privire la vinovăția inculpatului în contextul constatării prescripției a condus indirect, la o soluție ce contravine principiului legalității procesului penal. Analiza vinovăției după constatarea prescripției reprezintă o aplicare greșită a normelor procesuale, astfel cum este subliniat și în jurisprudența Berger împotriva Franței.

Astfel, a arătat că instanța a reținut aspecte de fapt care au fost interpretate in defavoarea inculpatului, fără a avea un suport probator ferm și fără a respecta interdicția analizării vinovăției în acest content. Aceasta reprezintă o încălcare gravă a dreptului la apărare și a prezumției de nevinovăție, generând o hotărâre nelegală.

A mai arătat că, în practica națională, instanțele sunt obligate să respecte strict limitele trasate de lege cu privire la prescripție. Orice depășire a acestora, prin interpretări sau aprecieri de fond, creează premisele unei încălcări ale normelor naționale și internaționale.

Jurisprudența națională arată că instanțele superioare sunt chemate să cenzureze astfel de derapaje, asigurând protecția drepturilor fundamentale ale persoanei vizate.

Alte critici de nelegalitate:

- Contradicțiile majore în declarațiile martorilor-cheie. Așa cum rezultă din documentele analizate (declarațiile martorilor D., C. și B.), există grave neconcordanțe cu privire la numărul transporturilor de migranți efectuate și perioadele în care acestea au avut loc.

- Lipsa probei directe: Din declarațiile martorilor și din alte probe depuse la dosar nu rezultă in mod direct participarea inculpatului la actul material imputat (transportul din 14.07.2018);

- Nerespectarea principiului "in dubio pro reo": Instanța de apel a ignorat principiul fundamental conform căruia orice dubiu rezonabil trebuie interpretat în favoarea inculpatului.

- Aprecierea eronată a rolului inculpatului în grupul infracțional organizat:

Faptul că martorul C. era cel care stabilea traseele, plătea participanții și organiza logistic transporturile contrazice reținerea rolului de lider pentru inculpat.

Reținerea agravantelor pentru comiterea faptei de către cel puțin trei persoane, coroborată cu reținerea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, conduce la o sancțiune dublă, ceea ce contravine principiilor de drept penal.

În continuare a făcut referire la jurisprudență relevantă a CEDO, respectiv:

"Orice dubiu rezonabil trebuie interpretat in favoarea inculpatului".

În concluzie, a arătat că, instanța de apel și-a fundamentat condamnarea exclusiv pe declarațiile martorilor, iar coroborarea cu extrase din interceptările existente la dosar este nelegală. Interceptările se referă la o perioadă ulterioară celei infracționale.

De aceea s-a solicitat rejudecarea cauzei conform principiilor enunțate, mai sus și respectarea jurisprudenței CEDO.

Prin încheierea din 26.02.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2023 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 827/AP din data de 21 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2023, în limitele indicate.

În ceea ce privește criticile recurentului privitoare la probele administrate în cauză (lipsă/interpretare), fiind astfel încălcat principiul in dubio pro reo, Înalta Curte a reținut că acestea vizează temeinicia soluției de condamnare și intră în atributul exclusiv al instanței de fond/apel, nepuând fi cenzurate, prin urmare, în cadrul prezentului demers judiciar.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 26.02.2025, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reține că în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul inculpat ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. vizează, în esență, lipsa tipicității obiective a infracțiunii de trafic de migranți prev. de art. 263 alin. (1) și (2) lit. a) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale) cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen., apreciind că instanța de apel a stabilit corespondența dintre fapta și configurarea penală a traficului de migranți, analizând în mod greșit, fără a avea această posibilitate, infracțiunea de grup infracțional organizat. Astfel că, în absența analizei vinovăției infracțiunii de grup infracțional organizat, corelația între faptă și incriminarea traficului de migranți ar fi fost imposibilă.

În analiza conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, precum și de la încadrarea juridică reținută de aceeași instanță, respectiv art. 263 alin. (1) și (2) lit. a) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale) cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen.

Fapta de care este acuzat inculpatul este reglementată de art. 263 alin. (1) și (2) lit. a) din C. pen.

Potrivit art. 263 alin. (1) și (2) lit. a) din C. pen., infracțiunea de trafic de migranți constă în racolarea, îndrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau adăpostirea unei persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României săvârșită în următoarea împrejurare a) în scopul de a obține, direct sau indirect, un folos patrimonial și se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Instanța de apel a reținut cu autoritate de lucru judecat că în cursul anului 2017, C. l-a cunoscut pe "H.", zis "Doctorul", cetățean de origine srilankeză, identificat ulterior în persoana inculpatului A.. Acesta i-a propus lui C. să efectueze transportul unor cetățeni de origine srilankeză din România în Italia. C. a acceptat oferta acestuia, sens în care a achiziționat fără forme legale un autoturism, pe care l-a modificat, creând un compartiment în podea, unde puteau fi ascunse trei persoane. În același scop, C. l-a contactat pe B., aflat la muncă în Germania, căruia i-a propus să se întoarcă în țară, întrucât cunoaște pe cineva care i-ar putea ajuta să câștige bani din transportul unor cetățeni srilankezi fără documente din România în Italia. Acesta din urmă a acceptat la rândul său oferta, revenind pe teritoriul României.

După întoarcerea în țară a lui B., în toamna anului 2017, C. i-a prezentat mașina achiziționată și modificată, solicitându-i totodată să găsească un șofer. B. l-a contactat pe D., acesta acceptând la rândul său oferta de a transporta clandestin migrați srilankezi din România în Italia împreună cu B., C. și A..

În perioada octombrie 2017 - iulie 2018, B., C. și D. au efectuat patru transporturi ale unor cetățeni srilankezi din România spre Italia, sub coordonarea inculpatului A.. Migranții erau aduși de inculpatul A. cu autoturisme închiriate în apropierea orașului Arad, la o benzinărie I., unde se deplasau și C. cu mașina personală, B. și D. cu autoturismul. În incinta benzinăriei, migranții erau transferați din autoturismul cu care fuseseră aduși în compartimentul special amenajat al autoutilitarei. A. și C. treceau frontiera, fiecare cu un alt autoturism, iar la semnalul acestora erau urmați de B. și D., aceștia călătorind împreună cu migranții. Odată ajunși pe teritoriul Ungariei, inculpații se întâlneau din nou în incinta unei benzinării, transfugii fiind preluați de C. în autoturismul său. Cu această ocazie, C. le plătea lui B. și D. câte 300 euro, bani ce proveneau de la A..

Cel de-al cincilea transport a fost efectuat în luna iulie a anului 2018. La data de 13 iulie 2018, C. l-a apelat pe B., cerându-i să se deplaseze împreună cu D. cu autoturismul în parcarea magazinului J. din Sibiu. La rândul său, B. l-a contactat telefonic pe D., cei doi deplasându-se la data de 14 iulie 2018 în locul indicat. În parcare, B. a identificat trei persoane care corespundeau semnalmentelor indicate de C. (persoane brunete, scunde, având bagaj asupra lor), pe care le-a abordat, precizându-le că le contactează din partea lui C.. Acestea, identificate ulterior ca fiind E., F. și G., cetățeni srilankezi, au urcat în autoturism și, în apropiere de Nădlac, au intrat în compartimentul special creat din autoturismul. În imediata apropiere a frontierei, inculpații au fost opriți de către poliție, cetățenii srilankezi fiind găsiți în compartimentul special.

Astfel, instanța de apel a reținut, în esență, în fapt și în drept, că fapta inculpatului A. care, în perioada octombrie 2017 - iulie 2018, împreună cu alți membri ai grupării, a efectuat cinci transporturi de migranți din România în Italia, în schimbul unor sume de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de migranți, prev. de art. 263 alin. (1) și (2) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (cinci acte materiale) și art. 77 lit. a) din C. pen.

Elementul material al infracțiunii de trafic de migranți constă în comiterea oricăreia dintre acțiunile indicate expres de norma de incriminare din art. 263 alin. (1) din C. pen.. "Racolarea" presupune a recruta persoane interesate de trecerea ilegală a frontierei de stat prin promisiuni sau presiuni. "Îndrumarea" constă în indicarea amănunțită a modului în care trebuie să se procedeze pentru traversarea frontierelor naționale. "Călăuzirea" reprezintă însoțirea migranților, conducerea acestora astfel încât tranzitarea frontierei să le fie facilitată. "Transportarea" constă în deplasarea migranților cu ajutorul unui mijloc de transport. "Transferarea" presupune mutarea în orice mod a migranților dintr-o locație în alta. "Adăpostirea" înseamnă punerea la dispoziție a persoanelor interesate a unor spații în care să locuiască pentru scurte perioade, până la realizarea transferului.

Raportat la situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, Înalta Curte constată că elementul material al infracțiunii s-a realizat în varianta transportului.

Totodată, constată că sunt îndeplinite și cerințele esențiale prevăzute de textul de lege, în sensul că faptele sunt îndreptate asupra unor persoane ce se află în situația de a fi migranți, adică de a se deplasa din țara lor spre o altă țară, în vederea stabilirii reședinței în această țară, iar faptele au fost comise în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României.

Pe de altă parte s-a reținut varianta agravată a infracțiunii, întrucât a fost comisă în scopul de a se obține un folos patrimonial.

Urmarea imediată principală în cazul infracțiunii de trafic de migranți este producerea unei stări de pericol pentru autoritatea statului, în ceea ce privește respectarea regimului frontierei de stat.

Fiind o infracțiune de pericol, raportul de cauzalitate rezultă din simpla comitere a faptei de traficare a migranților.

Raportat la baza factuală reținută de instanța de apel, Înalta Curte constată că recurentul inculpat A. a evocat, în argumentarea cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., chestiuni ce antamează conținutul constitutiv al infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa, respectiv al infracțiunii de trafic de migranți, care însă contravin situației de fapt reținute, cu caracter definitiv, de instanța de apel, susținând, în esență, că dacă nu s-ar fi realizat o analiză a vinovăției în cazul infracțiunii de grup infracțional organizat, atunci nu s-ar fi reținut în sarcina sa infracțiunea de trafic de migranți.

În aceste condiții, văzând situația de fapt reținută de instanța de apel, anterior expusă, nu se poate considera că lipsesc elementele de tipicitate ale infracțiunii de trafic de migranți pentru care recurentul inculpat a fost condamnat.

În această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la modificarea situației de fapt, instanța de apel stabilind cu autoritate de lucru judecat că inculpatul A. a efectuat cinci transporturi de migranți din România în Italia, în schimbul unor sume de bani, împreună cu alți membrii ai grupării.

Instanța de recurs, constată corespondența între fapta comisă și tiparul de incriminare corespunzător infracțiunii de trafic de migranți reținută în sarcina recurentului inculpat.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., acesta vizează situația în care în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, și a fost invocat cu privire la infracțiunea de grup infracțional organizat.

În susținerea acestui caz de casare, apărarea a arătat că instanța de apel a constatat intervenirea prescripției răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., dar în mod greșit a analizat vinovăția aferentă acestei fapte, fiindu-i încălcate astfel inculpatului dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

Or, Înalta Curte constată că argumentele prezentate excedează cazurilor de casare invocate prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. pen., în cadrul cărora se analizează dacă în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, respectiv dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, și nu orice încălcări ale prevederilor legale.

Recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, așadar ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală, și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției inculpatului.

Or, Înalta Curte constată că instanța de apel a dispus încetarea procesului penal în ceea ce privește infracțiunea de grup infracțional organizat ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, făcând aplicarea deciziilor Curții Constituționale.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că inculpatul a solicitat achitarea pentru ambele infracțiuni în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., respectiv nu există probe că fapta a fost săvârșită, or pe calea recursului în casație nu poate fi analizat materialul probator din cauză, verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile făcându-se pe baza situației de fapt stabilite cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel.

În ceea ce privește criticile recurentului privitoare la probele administrate în cauză (lipsă/interpretare), fiind astfel încălcat principiul in dubio pro reo, Înalta Curte încă din faza admiterii în principiu a reținut că acestea vizează temeinicia soluției de condamnare și intră în atributul exclusiv al instanței de fond/apel, neputând fi cenzurate, prin urmare, în cadrul prezentului demers judiciar.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 827/AP din data de 21 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 827/AP din data de 21 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2025.