ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursurilor în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 55 din 05.03.2021 a Tribunalului Brașov pronunțată în Dosarul nr. x/2019, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 16 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților:

- A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- B., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de cumpărare de influență prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a dispus ridicarea măsurii popririi asiguratorii asupra conturilor bancare aparținând numitului A. în vederea confiscării speciale, dispusă prin ordonanța procurorului din data de 31.10.2019.

S-a dispus ridicarea măsurilor instituite prin ordonanțele din data de 29.11.2019 prin care s-a dispus instituirea unor măsuri asiguratorii în vederea confiscării extinse, după cum urmează:

- sechestru asigurător și poprire asupra sumelor de bani existente în conturile curente/de economisire/depozite etc. și asupra tuturor instrumentelor de plată aparținând inculpatului A., deschise la SC C. SA;

- sechestru asigurator asupra autoturismului, serie șasiu x, înmatriculat sub nr. x la data de 21.08.2018, an fabricație 2011, înmatriculat pe numele D.;

- sechestru asigurător asupra sumelor de bani existente în conturile curente/de economisire/depozite etc. și asupra tuturor instrumentelor de plată aparținând numitului E., deschise la SC F. SA și SC C. SA;

- sechestru asigurător asupra sumelor de bani existente în conturile curente/de economisire/depozite etc. și asupra tuturor instrumentelor de plată aparținând numitei G., deschise la SC H. SA,

- sechestru asigurător asupra imobilului tip teren cu suprafața de 477 mp, înscris în Cartea Funciară nr. x a orașului Măgurele, nr. cadastral x și asupra imobilului tip casă, neintabulat, cu suprafața de 282 mp, cu anexă de 16,32 mp, construită pe terenul cu suprafața de 477 mp, înscris în Cartea Funciară nr. x a orașului Măgurele, nr. cadastral x, situat în or. Măgurele, str. x, recepționat în baza procesului-verbal nr. x din 25.07.2016, deținute de G.

S-a constatat că prin ordonanța procurorului din data de 24.10.2019 s-a dispus reținerea numitului A., iar, că, prin ordonanța procurorului din data de 24.10.2019, s-a dispus reținerea numitului B.

(...)

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și inculpații A. și B.

Prin Decizia penală nr. 108/AP din 11 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, împotriva Sentinței penale nr. 55 din 05.03.2021, pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosar nr. x/2019, care a fost desființată în totalitate, și, în rejudecare, în fond:

I. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență.

(...)

În baza art. 291 alin. (2) C. pen., a fost confiscată de la inculpatul A. suma de 1100 RON, reprezentând contravaloarea folosului material primit de la inculpatul B.

II. În baza art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de cumpărare de influență.

(...)

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de dare de mită.

(...)

Împotriva hotărârii instanței de apel, inculpații B. și A. au declarat recurs în casație, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma căruia au arătat că au fost condamnați pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală.

Astfel, în argumentare, inculpatul A. a arătat, în esență că, fapta de trafic de influență pentru care a fost condamnat de către instanța de apel, nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Sub acest aspect, a menționat că instanța de apel nu a determinat cu exactitate care este elementul material al infracțiunii de trafic de influență, respectiv: pretinderea, primirea sau acceptarea de foloase necuvenite, motivarea instanței fiind una ambiguă, în considerente făcându-se pe de o parte trimitere la primire, iar, pe de altă parte, la acceptarea de foloase necuvenite.

Totodată, s-a arătat că probatoriul administrat în cauză exclude de plano o acțiune de determinare a agentului de poliție în sensul îndeplinirii de către acesta a unui act contrar atribuțiilor de serviciu.

Așadar, făcând trimitere la situația de fapt reținută de către instanța de apel, apărarea a arătat că, într-adevăr inculpatul A. l-a însoțit pe inculpatul B. la sediul poliției, însă, acțiunile acestuia se circumscriu numai unor explicații teoretice asupra cazului, cu prezentarea unui punct de vedere personal asupra modalității de investigare a acestuia.

De asemenea, s-a arătat că, în mod greșit, instanța de apel a reținut că nu a existat o provocare din partea organelor de cercetare penală motivat de faptul că fapta era deja consumată la data de 19.10.2019.

La rândul său, inculpatul B., subsumat aceluiași motiv de casare, a arătat că, nu sunt întrunite condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât inculpatul A. nu a promis că îl va determina pe agentul de poliție să îndeplinească un act contrar atribuțiilor sale de serviciu, iar, el nu a oferit și nici nu a plătit suma de 1.100 RON cu titlu de contraprestație pentru pretinsa traficare a influenței.

Referitor la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a arătat că, situația de fapt astfel cum a fost reținută de către instanța de apel nu relevă o condiționare a oferirii foloaselor de o anumită conduită a funcționarului public, discuția privind plimbarea cu autoturismului survenind în contextul unei conversații mai ample despre autoturism, în cadrul căreia, agentul de poliție I. a părut interesat de caracteristicile tehnice ale acestuia, fără nicio legătură cu atribuțiile sale de serviciu, iar, în ceea ce privește invitația făcută pentru ziua următoare, s-a menționat că, aceasta denotă caracterul prietenos al inculpatului, și nu intenția de a corupe funcționarul public.

Prin încheierea din 26 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-au admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 108/Ap din 11 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

Analizând recursurile în casație formulate de inculpații A. și B., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței investită cu judecarea recursului în casație.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanțiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, așadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului." (Decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

De asemenea, s-a statuat că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permit o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și stabilirea unei situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel. (...) Verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă și în ceea ce privește latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. și care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.)" (Decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Prin urmare, pe calea recursului în casație nu se poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată în hotărârea atacată.

Totodată, instanța supremă notează că aprecierea asupra laturii subiective este, de asemenea, atributul exclusiv al instanțelor de fond și nu poate fi cenzurată în calea de atac extraordinară a recursului în casație, presupunând în mod necesar reevaluarea probatoriului.

Pornind de la aspectele teoretice expuse, în limitele criticilor formulate prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivele invocate de recurenții inculpați A. și B. vizează, în esență, temeinicia deciziei penale recurate și nu chestiuni de legalitate.

Se reține, astfel, că susținerile recurenților inculpați nu se circumscriu unor aspecte de nelegalitate din perspectiva neprevederii faptei în legea penală, ci, practic, se solicită o rejudecare a cauzei în parametrii unei căi ordinare de atac. Mai exact, criticile în sensul că motivarea instanței de apel este ambiguă și total insuficientă, aceasta referindu-se când la primirea, când la acceptarea de foloase necuvenite (inculpatul A.), respectiv că nu a existat vreo corupere și nici vreo primire de foloase necuvenite, întrucât inculpatul A. s-a oferit să îl însoțească la organele de poliție pentru a-i explica situația juridică a acestuia și că achitarea tarifului unei camere de hotel nu s-ar încadra în noțiunea de folos material (inculpatul B.), constituie, în realitate, o solicitare de rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința dispunerii unei soluții favorabile inculpaților.

Deși recursul în casație este întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în ansamblul lor, motivele tind la reanalizarea împrejurărilor de fapt, în opinia recurenților inculpați, soluția de condamnare pronunțată de instanța de apel fiind urmarea administrării unor probe incorect valorificate, insuficiente și a raționamentului judecătorului, care nu este descris suficient de detaliat; în concret, nemulțumirea inculpaților este legată de interpretarea materialului probator, solicitându-se de fapt reanalizarea probelor și înlăturarea raționamentului care a condus la soluția de condamnare.

Însă, reevaluarea situației de fapt reținută în cauză, cu titlu definitiv, de către instanța de apel și concordanța cu probele administrate, precum și interpretarea dată acesteia prin hotărârea definitivă, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în actuala procedură a recursului în casație. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Concluzionând, în raport de considerentele anterioare, sub aspectul situației de fapt, Înalta Curte constată că, în esență, instanța de apel a reținut că, inculpatul A., în calitate de ofițer de poliție, cu grad de subcomisar în cadrul Poliției Municipiului București - Brigada Rutieră și de șef al Biroului de Organizare și Sistematizare în cadrul Serviciului Siguranță Rutieră, la cererea cumpărătorului de influență, inculpatul B., a promis că își va folosi influența dată de funcția deținută pentru a-i determina pe lucrătorii din cadrul Poliției Stațiunii Poiana Brașov care efectuau cercetarea penală pentru o infracțiunea rutieră în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov privindu-l pe cumpărătorul de influență, să acționeze în scopul propunerii unei soluții favorabile cu privire la această faptă, ulterior, în data de 18.10.2019 dând curs promisiunii, acceptând în schimbul intervenției sale un sejur plătit de inculpatul B. la hotelul J. din Poiana Brașov în valoare de aproximativ 1100 RON.

Instanța de apel a avut în vedere că elementul material al laturii obiective al infracțiunii de trafic de influență s-a realizat prin promisiunea inculpatului că va interveni în favoarea inculpatului B. față de organele de poliție din cadrul Poliției Stațiunii Poiana Brașov care instrumentau dosarul penal nr. x/2019, în schimbul folosului material constând în contravaloarea cazării la hotel.

Cu privire la fapta inculpatului B., instanța de apel a reținut că, la începutul lunii octombrie 2019, aflând că este cercetat în calitate de suspect pentru săvârșirea unei infracțiuni rutiere de către poliția Stațiunii Poiana Brașov în cauza nr. x/P/2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, după ce a fost citat pentru aducerea la cunoștință a învinuirii, în scopul obținerii unei soluții de clasare, i-a oferit și ulterior i-a plătit inculpatului A. un sejur la hotelul J. din Poiana Brașov, în valoare de 1100 RON, solicitându-i ca, în schimb, acesta să își folosească influența dată de gradul și funcția deținută asupra organelor de cercetare penală care instrumentau cauza, pentru obținerea soluției dorite, ofițerul acceptând solicitarea, și dând ulterior curs promisiunii făcute.

Instanța de apel a avut în vedere că elementul material al laturii obiective al infracțiunii de cumpărare de influență s-a realizat prin oferirea și apoi plata contravalorii sejurului inculpatului Vezeteu la hotelul J. din Poiana Brașov, în schimbul intervenției acestuia în fața organelor de cercetare penală din cadrul Poliției Stațiunii Poiana Brașov, în vederea obținerii unei soluții de clasare.

Totodată, instanța de apel a reținut că inculpatul B., în data de 18.10.2019, având convingerea că martorul I. urma să acționeze potrivit dorinței sale și intervenției exercitate în prealabil de inculpatul A., și în scopul de a-i întări acestuia hotărârea și de a-l recompensa pentru comportamentul prietenos, i-a oferit mașina sa pentru o plimbare și o masă la un restaurant din Poiana Brașov, ce urma să aibă loc a doua zi.

Față de situația de fapt reținută în cauză și pe baza probatoriului administrat, instanța de apel a stabilit că, în drept, fapta inculpatului A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, respectiv faptele inculpatului B. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de cumpărare de influență prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În aceste coordonate, având în vedere baza factuală reținută în cauză de instanța de apel, Înalta Curte constată că fapta inculpatului A. se circumscrie elementelor de tipicitate a infracțiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, respectiv faptele inculpatului B. se circumscriu elementelor de tipicitate a infracțiunilor prevăzute de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din legea nr. 78/2000.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 108/Ap din 11 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 108/Ap din 11 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 iunie 2022.

GGC - ED