ÎCCJ, decizie (scj.ro #232890)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Cauza de agravare a răspunderii penale prevăzută de art. 62 C. pen.

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata.

Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Drept penal. Partea generală. Pedepsele principale

Indice alfabetic:

- drept procesual penal

- recurs în casație

- drept penal

- pedepsele principale

- trafic de migranți

C. proc. pen.

, art. 438 alin. (1) pct. 12

C. pen.

, art. 62, art. 263 alin. (1) și (2)

Cauza de agravare a răspunderii penale prevăzută de dispozițiile art. 62 C. pen. nu se aplică în condițiile în care scopul urmăririi unui folos patrimonial este incriminat distinct în conținutul constitutiv al unei infracțiuni, ca variantă agravată, întrucât s-ar atribui un dublu efect sancționator aceleiași împrejurări de fapt, atât pe cale legală (exprimată în limitele speciale mai mari pentru varianta agravată a infracțiunii), cât și pe cale judiciară (prin cumularea de către instanță a pedepsei închisorii cu cea a amenzii).

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr.  341/RC din 10 iunie 2025

I.

Prin sentința penală nr. 545 din data de 25.04.2024, Tribunalul București – Secția penală, printre altele, a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. și trafic de migranți în formă continuată (6 acte materiale), prev. de art. 263 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 lit. a) C. pen.

De asemenea, în baza art. 62 C. pen., cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului A, pe lângă pedeapsa principală a închisorii aplicate pentru infracțiunea de trafic de migranți, și pedeapsa amenzii penale de 200 de zile-amendă (suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 500 lei), rezultând în final amenda penală în cuantum total de 100.000 lei.

II.

Prin decizia penală nr. 1470 /A din data de 29.11.2024, Curtea de Apel București, Sectia a II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul A împotriva sentinței penale nr. 545 din data de 25.04.2024, pronunțate de către Tribunalul București – Secția I penală.

A desființat, în parte, sentința apelată și, rejudecând, a redus pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în măsura în care nu contravin acestei decizii.

III. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A care a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

A arătat că cererea de recurs în casație vizează exclusiv dispoziția instanței de apel de menținere a pedepsei amenzii penale în cuantum de 100.000 lei, reprezentând 200 lei zile amendă, întrucât aplicarea unei pedepse cu închisoarea însoțită de pedeapsa amenzii în cuantum de 100.000 lei, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire grup infracțional organizat și trafic de migranți, reprezintă o dublă sancțiune.

Analizând cererea de recurs în casație formulată de recurentul-inculpat A, Înalta Curte a apreciat că aceasta este întemeiată, urmând a o admite, pentru următoarele considerente:

Analiza motivului de casare invocat de către recurentul inculpat, prin prisma criticilor formulate, impune și reclamă prioritar stabilirea naturii juridice a instituției „amenzii care însoțește pedeapsa închisorii”, reglementată de art. 62 C. pen., respectiv: circumstanță de individualizare sau cauză de agravare a pedepsei.

Potrivit art. 62 alin.(1) C. pen., dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii se poate aplica și pedeapsa amenzii. Amenda are în acest caz caracter facultativ, aplicarea sa nefiind o obligație pentru instanța de judecată.

Potrivit Expunerii de motive a Codului penal, rațiunea pentru care a fost introdus art. 62 C. pen. a fost determinată de necesitatea de a consacra mijloace de constrângere penală eficiente care să nu presupună majorarea duratei pedepsei închisorii.

În acest context, Înalta Curte a apreciat că în aplicarea acestor dispoziții ar trebui operată o distincție, după cum scopul de a dobândi folosul patrimonial reprezintă: - circumstanță factuală particulară în cauză; - element constitutiv al infracțiunii, sau – variantă de agravare a infracțiunii.

În primele două variante, atunci când autorul a obținut sume de bani ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, dispozițiile art. 62 din C. pen. sunt pe deplin aplicabile, fiind posibil cumulul amenzii cu pedeapsa închisorii.

Însă, în cea de-a treia variantă, incidentă și în prezenta speță, atunci când legiuitorul a dat eficiență împrejurării că infractorul a urmărit un folos patrimonial, transformând-o în variantă de agravare a unei anumite infracțiuni, nu mai este posibilă aplicarea pedepsei amenzii pe lângă pedeapsa închisorii, întrucât s-ar atribui un dublu efect sancționator aceleiași împrejurări de fapt, mai întâi pe cale legală (exprimată în limitele speciale mai mari pentru varianta agravată) și apoi pe cale judiciară (prin cumularea de către instanță a închisorii cu amenda).

În situația în care s-ar admite că dispozițiile art. 62 C. pen. pot fi aplicate pe lângă pedeapsa închisorii, ca modalitate de individualizare a pedepsei ori de câte ori inculpatul a urmărit prin săvârșirea infracțiunii un folos material, practic s-ar aduce atingere principiului valorificării unice a aceleiași ipoteze de agravare, cu consecințe asupra tratamentului sancționator aplicabil inculpatului.

Așadar, dispozițiile art. 62 din C. pen. reprezintă o cauză de agravare a răspunderii penale, iar atât timp cât legiuitorul a înțeles să fie mai sever în considerarea folosului patrimonial urmărit de inculpat și să agraveze răspunderea prin crearea unor variante infracționale agravate sau calificate, Înalta Curte a apreciat că nu se justifică cumulul pedepsei închisorii cu pedeapsa amenzii.

Aplicând aceste considerații cauzei de față, Înalta Curte a reținut că recurentul-inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de migranți în varianta agravată prevăzută de dispozițiile art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) din C. pen., reținându-se că a fost săvârșită în scopul de a obține, direct sau indirect, un folos patrimonial, prin mijloace care pun în pericol viața, integritatea sau sănătatea migrantului.

Însă, pentru aceeași infracțiune și în considerarea aceluiași scop, respectiv urmărirea unui folos patrimonial, instanța de apel a dispus și aplicarea unei pedepse cu amenda penală în cuantum total de 100.000 lei reprezentând 200 de zile-amendă (suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 500 lei), în temeiul art. 62 C. pen., aspect de natură a încălca flagrant principiul legalității pedepsei.

Aplicarea unei duble sancțiuni având în vedere aceeași circumstanță faptică agravantă, respectiv: pe de o parte, pedeapsa închisorii a cărei limite de pedeapsă sunt deja majorate ca urmare a a reținutrii formei agravate a infracțiunii de trafic de migranți, iar pe de altă parte, pedeapsa amenzii, ca efect al unei cauze de agravare suplimentară prevăzută de art. 62 C. pen., se circumscrie noțiunii de „pedeapsă în alte limite”, în accepțiunea cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. și impune restabilirea legalității pedepsei aplicate inculpatului A prin înlăturarea pedepsei amenzii dispusă în cauză.

Nelegalitatea hotărârii instanței de apel cu privire la stabilirea pedepselor cu închisoarea și 100.000 lei amendă penală pentru infracțiunea de trafic de migranți prevăzută de art. 263 alin. (1) și alin. (2) C. pen., poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către Înalta Curte, întrucât aceasta nu implică o chestiune de aplicare referitoare la individualizarea pedepsei, ci este rezultatul exclusiv al greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 62 C. pen., fiind astfel incidente dispozițiile art. 448 alin. (2) lit. a din C. proc. pen. și nu cele ale art. 448 alin. (2) lit. b din C. proc. pen.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte a admis recursul în casație formulat de recurentul inculpat A, a extins efectele recursului în casație și cu privire la inculpații B, C și D și, casând decizia penală atacată, a fost înlăturată pedeapsa amenzii penale în cuantum de 100.000 lei, dispusă în temeiul art. 62 din C. pen., pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii aplicată fiecărui inculpat. A dispus, anularea formelor de executare emise anterior și emiterea de noi forme în baza acestei decizii.