ÎCCJ, decizie (scj.ro #230737)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #230737) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală. Admitere în principiu
[1]
.
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație
Indice alfabetic:
- drept procesual penal
- recurs în casație
C. proc. pen.
, art. 438 alin. (1) pct. 12
Încălcarea exigențelor normative relative la individualizarea executării pedepselor, sub aspectul obligației de a dispune o anumită modalitate de executare a sancțiunii sau al regimului juridic aplicabil acelei forme de executare, când aceasta este prevăzută de lege, constituie un aspect de nelegalitate cenzurabil prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 610/RC din 16 octombrie 2024
I. Sentința
Prin sentința penală nr. 577 din data de 28.11.2023 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/63/2022, în baza art. 396 alin. (1), alin. (2) și alin. (10) Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa de 1 (unu) an și 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (17 acte materiale) și art. 5 C. pen..
În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.pen, pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 88 alin. (3) C. pen., s-a revocat amânarea aplicării pedepsei de 1 (unu) an închisoare stabilită față de inculpat prin sentința penală nr.772/30.03.2022 a Judecătoriei Craiova, în dosarul nr. y/215/2021, rămasă definitivă prin neapelare la data de 19.04.2022 pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. (faptă săvârșită la data 09.07.2017).
În temeiul art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru infracțiunea reținută prin sentința penală nr. 772/30.03.2022 a Judecătoriei Craiova.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 88 alin. (3) teza finală C. pen., a fost contopită pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr.772/30.03.2022 a Judecătoriei Craiova, în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 1 an, inculpatul A executând pedeapsa rezultantă de 1 (unu) an și 8 (opt) luni închisoare în regim de detenție.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., rap. la art. 88 alin. (3) teza finală C. pen., a fost contopită pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată prin prezenta sentință, cu pedeapsa de 1 an închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 772/30.03.2022 a Judecătoriei Craiova, în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 1 an, inculpatul A. executând pedeapsa rezultantă de 1 (unu) an și 8 (opt) luni închisoare în regim de detenție.
II. Judecata în apel
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul A.
Prin decizia penală nr. 679 din data de 24 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/63/2022, au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 577 din 28.11.2023, pronunțate de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/63/2022.
A fost desființată, în parte, sentința penală apelată cu privire la inculpatul A. și a fost rejudecată cauza după cum urmează:
Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele care alcătuiesc pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare aplicată față de inculpatul A.
A fost înlăturată dispoziția prin care în baza art. 396 alin. (1), alin. (2) și alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (unu) an și 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (17 acte materiale) și art. 5 C. pen.
A fost înlăturată dispoziția prin care, în temeiul art. 88 alin. (3) C. pen., a fost revocată amânarea aplicării pedepsei de 1 (unu) an închisoare stabilită față de inculpat prin sentința penală nr. 772/30.03.2022 a Judecătoriei Craiova, în dosarul nr. y/215/2021, rămasă definitivă prin neapelare la data de 19.04.2022, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. (faptă săvârșită la data 09.07.2017).
A fost înlăturată dispoziția prin care, în temeiul art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare (pentru infracțiunea retinută prin s.p. nr. 772/30.03.2022 a Judecătoriei Craiova).
A fost înlăturată dispoziția prin care, în temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., rap. la art. 88 alin. (3) teza finală C. pen., a fost contopită pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 1 an închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 772/30.03.2022 a Judecătoriei Craiova, în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare și prin care a fost adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 1 an și prin care s-a stabilit ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 1 (unu) an și 8 (opt) luni închisoare în regim de detenție.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (forma în vigoare anterior modificării aduse prin Legea nr. 45/2023), cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1), alin. (2) și alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată (16 acte materiale).
A fost menținută dispoziția prin care în baza art. 67 alin.2 Cod penal rap. la art.66 Cod penal i-a fost aplicată inculpatului A pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a), b) Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.
A fost menținută dispoziția prin care în temeiul art. 65 C.pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a), b) C.pen, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 89 alin. 1 C.p., s-a dispus anularea amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare stabilită față de inculpat prin sentința penală nr. 772/30.03.2022 a Judecătoriei Craiova, în dosarul nr. y/215/2021, rămasă definitivă prin neapelare la data de 19.04.2022 pentru săvârșirea infractiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. (faptă săvârșită la data 09.07.2017).
S-a dispus aplicarea pedepsei de 1 an închisoare stabilite inițial față de inculpat prin sentința penală nr. 772/30.03.2022 a Judecătoriei Craiova, în dosarul nr. y/215/2021, rămasă definitivă prin neapelare la data de 19.04.2022.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. – art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu referire la art. 89 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., aplicată prin sentința penală nr. 772/30.03.2022 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă prin neapelare la data de 19.04.2022, și s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celeilalte pedepse, respectiv un spor de 4 luni închisoare și s-a dispus ca, în final, inculpatul A. să execute o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare, în regim de detenție.
III. Încheierea Înaltei Curți de Casație și Justiție
Împotriva hotărârii pronunțate în apel a declarat recurs în casație inculpatul A.
Prin cererea formulată, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege), solicitând admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale recurate și, prin înlăturarea greșitei aplicări a legii, condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, potrivit art. 91 C. pen.
În dezvoltarea acestor solicitări, inculpatul, în esență, a invocat faptul că instanța de fond l-a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare cu executare, în regim de detenție, ca urmare a revocării amânării aplicării pedepsei de 1 an, stabilită prin sentința penală nr. 772/30.03.2022 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă prin neapelare la data de 19.04.2022.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., conform dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Se constată că legiuitorul a instituit în sarcina titularului cererii de recurs în casație obligația de a indica cazul de casare pe care se întemeiază cererea și motivele de recurs în casație (motivarea în fapt și în drept), prin însăși cererea de recurs în casație, sub sancțiunea respingerii cererii, ca inadmisibilă, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen.
Astfel, în cauză se constată că, deși inculpatul a motivat în fapt cererea formulată, acesta a indicat în mod formal cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege).
În esență, principala nemulțumire a inculpatului vizează o presupusă nelegalitate a pedepsei aplicate recurentului-inculpat, respectiv a pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare cu executare, în regim de detenție, în condițiile în care, raportat la cuantumul acesteia, erau îndeplinite cerințele prevăzute de art. 91 C. pen. pentru a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Or, procesul privind alegerea modalității de executare (pedeapsă privativă de libertate cu executare în regim de detenție/efectivă sau pedeapsă ce urmează a fi executată în stare de libertate), când aceasta este permisă de lege, este în competența exclusivă a instanței de judecată, acesta fiind cea care, pe baza criteriilor de individualizare, în raport cu gravitatea infracțiunii și cu periculozitatea infractorului, stabilește pedeapsa ce urmează a fi aplicată și, ulterior, modalitatea de executare.
Înalta Curte examinează cauză numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele vizând alegerea modalității de executare a pedepsei (renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea pedepsei sub supraveghere ori executarea în regim de detenție), când aceasta este la latitudinea judecătorului cauzei, fiind îngăduită de normele penale, excedează analizei instanței de casare, neputând fi examinate în această cale de atac, implicând în cazul de față reaprecierea criteriilor de individualizare a pedepsei.
Înalta Curte observă că, în realitate, inculpatul solicită pe calea recursului în casație reevaluarea criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv persoana sa, conduita după săvârșirea faptei de trafic de droguri de risc, nivelul de educație, situația socială, precum și împrejurările și modul de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., ce a format obiectul sentinței penale nr. 772/30.03.2022 a Judecătoriei Craiova.
Cu toate acestea, cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. trebuie recunoscut și în ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei, din perspectiva legalității, în situația în care instanțele au procedat la stabilirea unei pedepse fără privare de libertate, în condițiile în care legea obliga la executarea efectivă a pedepsei, în regim de detenție.
Spre exemplu, în cazul infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) și (3) C. pen., săvârșită în condițiile art. 335 sau ale art. 336 C. pen., dacă instanța de judecată ar stabili ca pedeapsa aplicată infractorului să fie executată în condițiile art. 91 C. pen., respectiv prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, și nu prin executare efectivă în regim de detenție, ipotetic se poate vorbi de cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Aceasta, deoarece, într-o asemenea situație alegerea modalității de executare a pedepsei închisorii este impusă de norma penală, nefiind lăsată la latitudinea instanței de judecată. Or, stabilirea altui regim de executare decât cel în mediu carceral are semnificația juridică a aplicării pedepsei în afara limitelor prevăzute de lege, reprezentând o chestiune de legalitate, situație circumscrisă acestui caz de casare.
În consecință, încălcarea exigențelor normative relative la individualizarea executării pedepselor, sub aspectul obligației de a dispune o anumită modalitate de executare a sancțiunii sau al regimului juridic aplicabil acelei forme de executare, când aceasta este prevăzută de lege, constituie un aspect de nelegalitate cenzurabil prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.
[1]
În același sens a se vedea următoarea decizie a Secției Penale din Cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție: Decizia nr. 365/RC din 11.06.2024.