ÎCCJ, decizie (scj.ro #220687)

Recurs în casație. Cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Trafic de droguri. Tipicitate

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Drept penal. Partea specială. Legi speciale. Legea nr. 143/2000

Indice alfabetic:

-  drept procesual penal

- recurs în casație

-  drept penal

trafic de droguri

Legea nr. 143/2000

, art. 2

În vederea reținerii elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 în modalitatea alternativă a vânzării, nu prezintă relevanță momentul primirii de către inculpat a sumei de bani corespunzătoare cantității de droguri comercializate, întrucât suma de bani poate fi remisă anterior, concomitent sau ulterior înmânării cantității de droguri

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 559/RC din 03 octombrie 2023

Prin sentința penală nr. 192 din 28 noiembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/90/2022, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la 2 ani și 8 luni închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 și art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 4 ani.

În esență, s-a reținut că inculpatul A., în data de 03.03.2022, a vândut colaboratorului cu identitate atribuită „B.” cantitatea de 10,01 grame pulbere, ce conține cocaină, pentru care a încasat suma de 800 euro.

Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ‒ Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ‒ Serviciul Teritorial Pitești.

Prin decizia penală nr. 344/A din 23 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ‒ Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ‒ Serviciul Teritorial Pitești împotriva sentinței penale nr. 192/28.11.2022 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/90/2022 privind pe inculpatul A.

S-a desființat, în parte, sentința penală și rejudecând, s-au dispus următoarele: s-a înlăturat circumstanța atenuantă reținută de prima instanță, respectiv cea prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. S-a majorat pedeapsa aplicată la 3 ani și 4 luni închisoare. S-a schimbat modalitatea de executare a pedepsei închisorii și s-a dispus ca aceasta să se efectueze în condițiile art. 60 C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin deciziei, iar conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina acestuia.

În esență, s-a apreciat că pedeapsa aplicată ar fi nejustificat de blândă, iar raționamentul pe care instanța de fond l-a făcut în sprijinul reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., este deficitar. Așa cum a reținut procurorul, cantitatea de droguri traficată nu este deloc una mică, iar împrejurările în care a fost comisă fapta nu denotă deloc un pericol social modest. Din contră, cantitatea traficată, calitatea substanței stupefiante, respectiv cocaină, modul în care s-a procedat la punerea acestei substanțe în circulație, încercarea inculpatului de a scăpa de suma de bani obținută în urma vânzării drogurilor, toate aceste împrejurări conturează un pericol social sporit al faptei și, în orice caz, nu justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzută de dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

Pentru aceleași motive, s-a apreciat că și modalitatea de individualizare aleasă de prima instanță nu este justificată și oricum, înlăturarea circumstanței atenuante va conduce la schimbarea modalității de executare.

Împotriva deciziei penale nr. 344/A din 23 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 24.04.2023.

În esență, s-au invocat cazurile de recurs prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen. și s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și în principal achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Cu privire la primul motiv de recurs în casație, s-a invocat verificarea aplicabilității regulilor de drept de către instanța de apel, prin analiza situației de fapt, respectiv acțiunea prevăzută de norma de incriminare, prin raportare la situațiile enumerate textul legal ce incriminează o astfel de acțiune, ce este sau nu prevăzută de legea penală.

În concret, din punct de vedere obiectiv, s-a menționat că acțiunea de vânzare de droguri de mare risc, care într-adevăr constituie o conduită ce este prevăzută de normă de incriminare, dar raportat la descrierea situației de fapt, acțiunea inculpatului nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, în mod greșit instanța de apel l-a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea de trafic droguri de mare risc, deși raportat la întreg materialul probatoriu administrat în cauză, nu este dovedită trăsătura esențială a acestei infracțiuni.

Mai exact, astfel cum s-a dezvoltat și prin memoriul inculpatului din 09.11.2022, acesta a făcut un serviciu denunțătorului, care este și martorul colaborator C., respectiv a cumpărat pentru acesta o cantitate de droguri, în cantitatea, calitatea, felul și din locația indicate de denunțător.

Mai mult, pentru a cumpăra drogurile, C. l-a rugat pe inculpat să îl împrumute cu suma de 800 euro, pe care urma să-i achite de la el inculpatului, pentru că, în momentul acela, denunțătorul, nu dispunea de suma de bani. Împrumutarea unei sume de bani altei persoane, ce urma să fie folosită pentru cumpărarea de droguri, pentru altul, nu este incriminată, deci nu este prevăzută de legea penală.

De asemenea, deși legea incriminează și acțiunea constând în alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, prin actul de inculpare, rechizitoriul cu care a fost sesizată instanța de judecată, nu s-a reținut această trăsătură obiectivă a faptei și nici nu s-a solicitat schimbarea de încadrare juridică a faptei. Mai mult, legiuitorul nu specifică clar și concret în ce ar consta alte operațiuni privind circulația drogurilor care să fie realizate fără drept.

Infracțiunea de trafic de droguri, săvârșită sub aspect obiectiv la data de 03 martie 2022, s-a consumat în concret la data de 04 martie 2022, când vânzarea propriu-zisă s-a finalizat la intrarea în posesia inculpatului a sumei de 800 euro, ce ar fi constituit prețul vânzării. Or, inculpatului i s-a reținut că a săvârșit infracțiunea în data de 03 martie 2022, în jurul orei 21:35, astfel cum se menționează în ordonanța de efectuare în continuare a urmăririi penale.

Se poate observa că această operațiune este una atipică vânzării de bunuri mobile, deoarece cei doi participanți ai tranzacției de vânzare nu se află concomitent la locul vânzării și nu se predau bunul și prețul bunului în același timp, respectiv suma de bani ce ar fi făcut obiectul vânzării drogurilor intră în posesia inculpatului a doua zi, respectiv în data de 04 martie 2022, când se consumă de fapt infracțiunea. Or, infracțiunea se consumă în momentul în care, prin fapta săvârșită, se produce rezultatul tip prevăzut de lege, bunul se predă și prețul se încasează, deci la data de 04 martie 2022. Cum acuzația penală vizează fapta din data de 03 martie 2022, deși infracțiunea se consumă ulterior, în data de 04 martie 2022, inculpatul a fost condamnat pentru o faptă ce nu este prevăzută de legea penală (cea din 3 martie), modalitatea de săvârșire fiind cea descrisă mai sus.

Cu privire la cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., raportat la prevederile art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a apreciat că se poate reține în sarcina inculpatului această circumstanță judiciară, deoarece prin modalitatea de săvârșire, infracțiunea comisă nu este una gravă, raportat la cantitatea mică de droguri, faptul că nu a urmărit și nu a beneficiat de un folos material de pe urma acestei infracțiuni, drogurile nu au ajuns să fie consumate pe piață sau de persoane, de unde rezultă că nu suntem în prezența unei infractor cu grad ridicat de periculozitate, nu este persoană periculoasă, agresivă, fără scrupule, gravitatea faptei fiind diminuată și din perspectivă că nu au fost identificate alte cantități de droguri la percheziții, ci strict cantitatea de droguri care a ajuns în posesia inculpatului în condițiile menționate prin memoriul depus. Denunțătorul, martorul colaborator C. a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni cu suspendare în dosarul nr. y/90/2022 al Tribunalului Vâlcea, deși era recidivist și nici nu a fost declarat apel de către DIICOT, probabil ca un gest de recunoștință cu dublu beneficiu în favoarea acestuia.

Pentru toate aceste motive învederate, a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei recurate și în principal achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) prima teză C. proc. pen., în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, iar în rejudecare respingerea apelului și menținerea sentinței penale nr. 192 din 28 noiembrie 2022 a Tribunalului Vâlcea.

Prin încheierea din 20 iunie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpat, doar în ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casație declarat de inculpatul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării „dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală” și care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casație, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

Astfel, starea de fapt valorificată prin decizia recurată cu privire la infracțiunea prev. art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a constat în aceea că, în data de 03.03.2022, a vândut colaboratorului cu identitate atribuită „B.” cantitatea de 10,01 grame pulbere, ce conține cocaină, pentru care a încasat suma de 800 euro.

Înalta Curte reține că, în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, este incriminată ca trafic de droguri cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept. Alin. (2) al aceluiași articol incriminează aceleași activități menționate în alin. (1), dar care vizează drogurile de mare risc.

Elementul material al infracțiunii descrise de art. 2 din Legea nr. 143/2000 constă în efectuarea, fără drept, a cel puțin uneia dintre activitățile enumerate de textul incriminator, vânzarea fiind una din modalitățile alternative de realizare a elementului material.

Analizând fapta pentru care a fost condamnat inculpatul, Înalta Curte a constatat că aceasta întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.

În acest context, s-a observat că norma de incriminare nu condiționează, pentru realizarea elementului material în modalitatea alternativă a vânzării, ca predarea drogurilor să fie urmată imediat de primirea sumei de bani, așa cum susține inculpatul.

Pentru reținerea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 în modalitatea alternativă a vânzării, nu prezintă relevanță momentul primirii de către inculpat a sumei de bani corespunzătoare cantității de droguri predate colaboratorului cu identitate atribuită „B.”, întrucât suma de bani poate fi remisă anterior, concomitent sau ulterior înmânării cantității de droguri.

Chiar dacă s-ar aprecia că, într-adevăr, infracțiunea s-ar fi consumat în data de 04 martie 2022, prin încasarea prețului pentru cantitatea de droguri predată în data de 03 martie 2022, Înalta Curte a constatat că acțiunea inculpatului întrunește elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000, în modalitatea alternativă a deținerii, motiv pentru care nu se poate susține că fapta nu este prevăzută de legea penală.