ÎCCJ, decizie (scj.ro #230745)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală.  Infracțiune continuată. Trafic de droguri de risc

[1]

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Indice alfabetic:

- drept procesual penal

- recurs în casație

-

infracțiunea continuată

- trafic de droguri

C. proc. pen.

, art. 438 alin. (1) pct. 7

C. pen.

, art. 35 alin. (1)

Legea nr. 143/2000

, art. 2 alin. (1), art. 12 alin. (1) și (2)

În cazul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, în conținutul infracțiunii continuate intră nu numai actele al căror rezultat s-a produs, ci și actele de executare tentate, omogenitatea juridică a acțiunilor sau inacțiunilor fiind compatibilă cu realizarea unor faze diferite ale infracțiunii, fiind posibil ca unele dintre acțiunile componente să corespundă formei consumate a infracțiunii, în vreme ce altele corespund formei tentate.

I. C. C. J., Secția penală, decizia nr. 67/RC din 11 februarie 2025

I. Sentința

Prin sentința penală nr. 305 din data de 06 august 2024 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția penală în dosarul nr. X/86/2020, printre altele, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în vigoare la data epuizării infracțiunii (25 iulie 2016), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., art. 41 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1) și (2) C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul AY, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în vigoare la data epuizării infracțiunii (25 iulie 2016).

II. Judecata în apel

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul AY.

Prin decizia penală nr. 1001 din data de 19 septembrie 2024 a Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul AY, împotriva sentinței penale nr. 305 din data de 06.08.2024, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția penală, în dosarul nr. X/86/2020.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând, s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului AY pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în modalitățile procurării, deținerii, punerii în vânzare și vânzării de droguri de risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, astfel cum a fost modificată și completată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., art. 41 alin. (1) C.pen. și art. 5 C.pen., de la 5 ani închisoare, la 3 ani și 6 luni închisoare.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu  minori a reținut, în speță, că inculpatul AY, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 07.10.2014 - 25.07.2016, a procurat, deținut, pus în vânzare și vândut diferite cantități de cannabis, urmând a fi reținute următoarele acte materiale:

- în cursul anului 2014, prin intermediul lui BB, i-a vândut martorului BC de aproximativ 20 de ori câte un gram de cannabis la prețul de 80 de lei, la data de 03.01.2016 i-a vândut martorului BC un gram de cannabis cu prețul de 80 de lei, iar în continuare până la sfârșitul lunii iunie sau începutul lunii iulie 2016 i-a vândut acestuia de încă de 20 de ori, de obicei, câte un gram de cannabis iar, o dată sau de două, două grame de cannabis cu prețul de 80 de lei gramul;

- în cursul anului 2014 i-a vândut martorului BD prin intermediul lui BE un pliculeț în care se afla cantitatea de 0,80 de grame de cannabis, pentru care i-a plătit suma de 80 de lei, iar ulterior i-a mai vândut de două sau trei ori câte un gram sau două de cannabis cu prețul de 80 de lei gramul;

- în cursul anului 2014 i-a vândut martorului BF de două sau trei ori câte 10 grame de cannabis, de tot atâtea ori câte 5 grame de cannabis și de 10 sau 15 ori câte un gram sau două de cannabis pentru care i-a plătit între 70 și 80 de lei gramul;

- în perioada cuprinsă între anii 2014 – 2015 i-a vândut martorului BG personal sau prin intermediari, de aproximativ 10 ori diferite cantități de cannabis cu prețul de 80 de lei gramul, cea mai mare dintre aceste cantități fiind de 10 grame, prilej cu care a plătit prețul de 65 de lei gramul;

- în perioada cuprinsă între toamna anului 2014 și luna martie 2016 i-a vândut martorului BH de aproximativ 10 sau 15 ori câte un pliculeț cu cannabis la prețul de 80 de lei;

- la data de 07.10.2014 i-a vândut colaboratorului autorizat în cauză, cu numele de cod „BI”, contra sumei de 80 de lei, cantitatea de 0,88 grame cannabis, conform Raportului de Expertiză nr. 2922111 din data de 17.10.2014 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Iași;

- în cursul lunii decembrie 2014, i-a vândut lui BJ un mugure de cannabis în schimbul sumei de 80 de lei, iar în vara anului 2015 i-a vândut acestuia un gram de cannabis cu prețul de 80 de lei;

- în cursul lunii ianuarie sau februarie 2015 i-a vândut lui BK un gram de cannabis cu prețul de 80 de lei;

- în perioada aprilie 2015 și până la data de 24.07.2016, a procurat, deținut și comercializat cantitatea de 4 kilograme de cannabis;

- în cursul anului 2015 i-a vândut lui BL de aproximativ 11 ori, câte un gram sau două grame de cannabis la prețul de 80 de lei gramul;

- în cursul lunii august 2015 i-a vândut martorului amenințat BM de 4 sau 5 ori cannabis, cu prețul de 80 de lei gramul, ultima dată vânzându-i acestuia cantitatea de două grame de cannabis cu prețul de 160 de lei;

- la sfârșitul lunii septembrie 2015 i-a vândut 5 grame de cannabis unui anume SY în schimbul sumei de 200 sau 300 de lei;

- în cursul lunii februarie 2016 i-a vândut lui BN, un pliculeț cu un gram cannabis;

- în cursul anilor 2015-2016 i-a vândut martorului BO de aproximativ 10 ori din care în ultimul an doar de două sau trei ori și a fumat, de fiecare dată cu acesta, câte o țigaretă cu cannabis adus de către acesta, fără a-i plăti;

- la data de 11.02.2016 le-a vândut lui BP și BQ cantitatea de 43,4 grame cannabis, conform Raportului de Expertiză nr. 283.425 întocmit la data de 16.02.2016 de către experții din cadrul B.C.C.O. BR de Analiză și Profil al Drogurilor;

- la începutul lunii iulie 2016 i-a vândut unui anume X, o cantitate de cannabis pentru care acesta i-a plătit suma de 5.000 de lei;

- cu ocazia efectuării percheziției din data de 25.07.2016 la locuința martorei BS, în portbagajul autoturismului utilizat de  inculpatul AY, a fost identificată o geantă tip troler în care au fost descoperite, fiind pregătite în vederea comercializării, 5 punguțe din material plastic transparent, autosigilante, care conform raportului de expertiză nr. 283818 din data de 27.07.2016 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. - Iași, conțineau cantitatea totală de 3,69 grame cannabis, precum și bunuri de care s-a servit în mărunțirea, porționarea și cântărirea cantităților de cannabis destinate vânzării, respectiv două cântare electronice, un dispozitiv din material plastic și un dispozitiv metalic, în care s-a pus în evidență  Δ 9 - Tetrahidrocannabinol (Δ 9 – THC).

Curtea de Apel a constatat că, în speță, întreaga activitate infracțională a inculpatului, care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, în modalitățile procurării, deținerii, punerii în vânzare și vânzării de droguri de risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată și completată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 C.pen., a fost dovedită, dincolo de orice îndoială rezonabilă, pe baza administrării unui amănunțit ansamblu probator.

III. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Împotriva deciziei penale nr. 1001 din data de 19 septembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs în casație condamnatul AY.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul AY, potrivit art. 442 alin. (1) și (2) C.proc.pen., în limitele stabilite prin încheierea din data de 14 ianuarie 2025, Înalta Curte apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Inculpatul AY a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C.proc.pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală) în ceea ce privește fapta pentru care a fost condamnat, respectiv infracțiunea de trafic de droguri de risc, în modalitățile procurării, deținerii, punerii în vânzare și vânzării de droguri de risc, fără drept prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată și completată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., art. 41 alin. (1) C.pen. și art. 5 C.pen.

Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel care are caracter definitiv.

Așadar, Înalta Curte constată că instanța de apel, prin decizia penală recurată, a constatat, în fapt, că inculpatul AY, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 07.10.2014 - 25.07.2016, a procurat, deținut, pus în vânzare și vândut diferite cantități de cannabis.

Critica recurentului, invocată, de altfel, și în fața instanței de apel și analizată de aceasta, a vizat actul material din data de 25 iulie 2016 (ultimul act material), constând în aceea că inculpatul ar fi deținut „cantitatea de 3,69 grame Cannabis într-un autoturism aflat în curtea locuinței martorei BS” care, în opinia apărării, nu corespunde conținutului constitutiv al infracțiunii continuate din care face parte. Apărarea a susținut că din descrierea actului material nu reiese că această cantitate ar fi fost deținută de inculpat în vederea comercializării, astfel încât să fie incident art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și nu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (deținere în vederea consumului propriu).

Instanța de apel a reținut, prin decizia recurată, că la momentul efectuării percheziției din data de 25 iulie 2016 la locuința martorei BS, în portbagajul autoturismului utilizat de inculpatul AY, a fost identificată o geantă tip troler în care au fost descoperite, fiind pregătite în vederea comercializării, 5 punguțe din material plastic transparent, autosigilante, care conform raportului de expertiză nr. 283818 din data de 27.07.2016 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. - Iași, conțineau cantitatea totală de 3,69 grame Cannabis, în care s-a pus în evidență  Δ 9 - Tetrahidrocannabinol (Δ 9 – THC) - proba nr. 1; precum și bunuri de care s-a servit în mărunțirea, porționarea și cântărirea cantităților de Cannabis destinate vânzării, respectiv două cântare electronice pe care s-a pus în evidență Δ 9 - Tetrahidrocannabinol (Δ 9 – THC) – proba nr. 3a; un dispozitiv din material plastic în care s-a pus în evidență  Δ 9 - Tetrahidrocannabinol (Δ 9 – THC) – proba nr. 3b și un dispozitiv metalic în care s-a pus în evidență  Δ 9 - Tetrahidrocannabinol (Δ 9 – THC) – proba nr. 3c, Δ 9 - Tetrahidrocannabinol (Δ 9 – THC) fiind un compus psihotrop biosintetizat de planta Cannabis, astfel cum rezultă din raportul de expertiză nr. 283818 din data de 27.07.2016 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. – Iași.

Cu privire la actul material din data de 25 iulie 2016, instanța de apel a reținut că din coroborarea declarației martorei BS cu convorbirile și comunicările telefonice efectuate de către inculpatul AY, în perioada de supraveghere tehnică, precum și cu aspectele constatate cu ocazia desfășurării percheziției de la locuința martorei BS, rezultă că inculpatul își ascundea cantitățile de cannabis pe care le trafica, la locuința martorei BS.

Prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, este incriminată ca trafic de droguri cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept.

În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 „tentativa la infracțiunile prevăzute la art. 2, 3, art. 4 alin. (2) art. 6 alin. (2)–(3), art. 7 și 9 se pedepsește”, iar potrivit art. 12 alin. (2) din aceeași lege „se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute la alin. (1)”. Astfel, actele de pregătire a săvârșirii infracțiunii sunt asimilate actelor de executare, respectiv tentativei la infracțiunea de trafic droguri de risc.

Instanța a reținut că ultimul act descris în acuzație este imputabil inculpatului, iar acest aspect nu mai poate face obiectul recursului în casație.

Critica apărării ce vizează ultimul act al infracțiunii continuate este nefondată, deoarece acest act este incriminat, actele de pregătire fiind asimilate tentativei, conform art. 12 alin. (2) din lege. Omogenitatea juridică – element inclus normativ în structura infracțiunii continuate – nu se confundă nici cu identitatea normelor de incriminare, în sensul că pentru a fi îndeplinită cerința unității de conținut constitutiv nu este absolut necesar ca fiecare act de executare ce intră în alcătuirea infracțiunii continuate să fie incriminat de aceeași (unică) dispoziție legală. (ICCJ, CDCD, d. nr. 38/HP/17 iunie 2024, M.Of. nr. 951 din 23 septembrie 2024, par.105)

Înalta Curte reține și că în conținutul infracțiunii continuate intră nu numai actele al căror rezultat s-a produs, ci și actele de executare tentate, omogenitatea juridică a acțiunilor sau inacțiunilor fiind compatibilă cu realizarea unor faze diferite ale infracțiunii, respectiv este posibil ca unele dintre acțiunile componente să corespundă formei consumate a infracțiunii, în vreme ce altele corespund formei tentate.

Forma perfectă, infracțiunea consumată, absoarbe formele imperfecte, ca tentativa și actele de pregătire a săvârșirii infracțiunii asimilate tentativei prin dispoziții legale, cum este art. 12 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în cazul de față. Astfel, acțiunile sau inacțiunile care fac parte din infracțiunea continuată trebuie să prezinte fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, însă omogenitatea acestora este juridică (toate acțiunile sau omisiunile trebuie să se îndrepte împotriva aceleiași valori sociale), nu faptică. În consecință, actele de executare nu trebuie să fie identice, ci să realizeze conținutul aceleiași infracțiuni, iar condiția este îndeplinită atunci când unele acte de executare rămân în faza de tentativă, iar celelalte se realizează în forma consumată. Caracterul de infracțiune consumată al unora dintre fapte și de infracțiune tentată al altora nu prezintă relevanță pentru reținerea infracțiunii continuate, de vreme ce prin săvârșirea infracțiunii se înțelege atât infracțiunea consumată, cât și tentativa (C.S.J., s. pen., dec. nr. 106/1994, pronunțată în aplicarea Codului penal anterior).

Elementul material al infracțiunii descrise de art. 2 din Legea nr. 143/2000 constă în efectuarea, fără drept, a cel puțin uneia dintre activitățile enumerate de textul incriminator, vânzarea fiind una din modalitățile alternative de realizare a elementului material, iar producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor este incriminată, de asemenea, fiind asimilată tentativei la infracțiune. Analizând fapta pentru care a fost condamnat inculpatul, Înalta Curte a constatat că aceasta întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, astfel că instanța de apel a evidențiat în mod corect corespondența între baza factuală și elementele de tipicitate ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Față de cele ce preced, Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat AY împotriva deciziei penale nr. 1001 din 19 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu  minori, în dosarul nr. X/86/2020.

[1]

În același sens, Decizia nr. 503/RC din 21 septembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală.