ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 24.09.2025

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

24.09.2025

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra cererii de recurs în casație formulate de recurentul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1225 din 19.07.2019, Tribunalul București, secția I Penală a dispus cu privire la inculpatul A.:

În temeiul disp. art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. și art. 367 alin. (1) din C. pen., condamnarea sa la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

Conform art. 67 alin. (2) din C. pen. coroborat cu art. 367 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a),b) și c)- dreptul de a desfășura activitatea de plasare a forței de muncă în străinătate - C. pen., pe o durata de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

Conform art. 404 alin. (5) din C. pen., s-au aplicat pedepse accesorii în același conținut.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. și art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

Conform art. 67 alin. (2) din C. pen. coroborat cu art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și c)- dreptul de a desfășura activitatea de plasare a forței de muncă în străinătate - C. pen., pe o durata de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. și pedepse accesorii în același conținut.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. și art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

Conform art. 404 alin. (5) din C. pen., persoana condamnata este lipsită pe durata executării pedepsei închisorii, respectiv din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată, de exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a),b) și c)- dreptul de a desfășura activitatea de plasare a forței de muncă în străinătate - C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu referire la art. 38 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de doi ani, inculpatul A. având de executat o pedeapsă principală rezultantă de 8 ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului A., alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și c)- dreptul de a desfășura activitatea de plasare a forței de muncă în străinătate - C. pen., pe o durata de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de 66 alin. (1) lit. a),b) și c)- dreptul de a desfășura activitatea de plasare a forței de muncă în străinătate - C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În conformitate cu dispozițiile art. 404 alin. (4) lit. (a) din C. proc. pen. și art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate, de 8 ani închisoare, perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, respectiv de la 23.03.2010 la 21.04.2010.

Împotriva sentinței penale nr. 1225 din 19.07.2019, pronunțate de Tribunalul București, secția I penală a formulat apel, printre alții, inculpatul A..

Prin decizia nr. 481/A din data de 02.04.2021, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală și inculpatul A., a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și a repus în individualitatea lor elementele componente.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. și art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal, față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzute de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (cu excluderea activității infracționale reținute în ceea ce le privește pe persoanele vătămate B., C., D., E., F., G.)

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. coroborat cu art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și c)- dreptul de a desfășura activitatea de plasare a forței de muncă în străinătate - C. pen., pe o durata de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (5) din C. pen., persoana condamnată este lipsită pe durata executării pedepsei închisorii, respectiv din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată executată, de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și c)- dreptul de a desfășura activitatea de plasare a forței de muncă în străinătate - C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul disp. art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. și art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzute de art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (cu excluderea activității infracționale reținute în ceea ce le privește pe persoanele vătămate H., I., J.).

Împotriva deciziei penale nr. 481/A din data de 02.04.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală a declarat recurs în casație inculpatul A..

Inculpatul A. a formulat recurs în casație invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 50/2025 a Curții Constituționale.

Inculpatul a susținut că, potrivit art. 453 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., în forma în vigoare în anul 2021, nu era permisă revizuirea hotărârii dacă nu fusese exercitat recursul în casație. A menționat că această prevedere a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 50/2025.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 434 din C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Nu pot fi atacate cu recurs în casație:

a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;

b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;

c) hotărârile pronunțate în materia executării pedepselor;

d) hotărârile pronunțate în materia reabilitării;

Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casație. - Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Art. 437. Motivarea recursului în casație. - (1) Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde:

a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte;

b) indicarea hotărârii care se atacă;

c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora;

d) semnătura persoanei care exercită recursul în casație și/sau semnătura avocatului.

(2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.

Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casație. - (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente;

- 6 abrogate;

inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal;

- 10 abrogate;

11.

nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată;

12.

s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

13.

- 14 abrogate.

(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

(3) În cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen., instanța dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casație, termenul de declarare, părțile ce pot formula calea de atac, motivarea recursului în casație, precum și cazurile în care se poate formula.

Potrivit art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și (6), art. 437 și 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Din examinarea cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A. se constată că aceasta este inadmisibilă.

Potrivit art. 435 din C. proc. pen. impun ca recursul în casație să fie formulat în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Înalta Curte constată că decizia nr. 481/A din data de 02.04.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, prin care s-a dispus condamnarea, a fost comunicată inculpatului A. la data de 24.06.2021, iar cererea de recurs în casație a fost formulată la 06.05.2025, cu încălcarea dispozițiilor art. 435 din C. proc. pen.

În ceea ce privește incidența deciziei instanței de control constituțional instanța de recurs amintește că prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 328 din 11 aprilie 2025, s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, este neconstituțională.

Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Costituția României, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Prin Decizia nr. 685/2018 (pronunțată cu privire la conflictul juridic de natură constituțională între Î.C.C.J. - Parlamentul României), Curtea a atestat:

"(...) că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, (...), atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare." (paragraful 198)

De asemenea, Curtea a reținut în jurisprudența sa că neconstituționalitatea este o sancțiune de drept constituțional, răstoarnă o prezumție de natură normativă primară, se aplică pentru viitor și are efecte distincte de nulitate, care, la rândul său, are un regim juridic specific în materie civilă, penală sau administrativă (Decizia nr. 392 din 18 iunie 2020, pronunțată de Curtea Constituțională, paragraf 27).

În interpretarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, instanța constituțională a statuat că, decizia de constatare a neconstituționalității face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituțională încetându-și aplicarea pentru viitor. În aceste condiții, decizia de constatare a neconstituționalității se va aplica în privința raporturilor juridice ce urmează a se naște după publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I - facta futura, însă, având în vedere faptul că excepția de neconstituționalitate este, de principiu, o chestiune prejudicială, o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluționarea litigiului cu care este conexă și un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății, aceasta nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, prin aplicarea deciziilor de constatare a neconstituționalității numai raporturilor juridice care urmează a se naște, deci unor situații viitoare ipotetice, întrucât și-ar pierde esențialmente caracterul concret. Așadar, aplicarea pentru viitor a deciziilor sale vizează atât situațiile juridice ce urmează a se naște - facta futura, cât și situațiile juridice pendinte și, în mod excepțional, acele situații care au devenit facta praeterita. (Decizia nr. 392 din 18 iunie 2020, pronunțată de Curtea Constituțională, paragraf 23).

O decizie de admitere a excepției de neconstituționalitate se aplică în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării acesteia - cauze pendinte, în care respectivele dispoziții sunt aplicabile - indiferent de invocarea excepției până la publicarea deciziei de admitere, întrucât ceea ce are relevanță în privința aplicării deciziei Curții este ca raportul juridic guvernat de dispozițiile legii declarate neconstituționale să nu fie definitiv consolidat. În acest mod, efectele deciziei de admitere a instanței de contencios constituțional se produc erga omnes. În privința cauzelor care nu se află pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării deciziei de admitere a Curții, fiind vorba despre un raport juridic epuizat - facta praeterita, Curtea a reținut că partea nu mai poate solicita aplicarea deciziei de admitere, întrucât decizia de admitere a Curții nu poate constitui temei legal pentru o acțiune în justiție, în caz contrar consecința fiind extinderea efectelor deciziei Curții pentru trecut. (Decizia nr. 392 din 18 iunie 2020, pronunțată de Curtea Constituțională, paragraf 24).

Sintetizând, se reține că deciziile pronunțate de instanța de control constituțional produc efecte:

- pentru viitor, respectiv litigiilor declanșate ulterior publicării sale în Monitorul Oficial (facta futura);

- situațiilor juridice pe rol (pendinte);

- situațiilor definitive dacă nu au expirat termenele de declarare a căilor extraordinare de atac.

Ca urmare, Deciziile Curții Constituționale nu pot produce efecte în cauzele definitiv soluționate (facta praeterita), respectiv în cauzele soluționate definitiv până la publicarea deciziei Curții Constituționale, în care nu a fost dispusă sesizarea Curții Constituționale ori în care au expirat termenele de declarare a căilor extraordinare de atac).

În acest context argumentativ, Înalta Curte constată că Decizia Curții Constituționale nr. 50/2025 a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 11 aprilie 2025, iar decizia penală recurată a rămas definitivă la data de 02 aprilie 2021, astfel că viciul de neconstituționalitate constatatat de jurisdicția constituțională nu are efect asupra situației juridice a recurentului.

Față de aceste considerente, instanța de recurs reține că pronunțarea deciziei nr. 50/2025 de către instanța de contencios constituțional nu repune inculpatul în termenul de recurs în casație, sens în care urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 481/A din 02 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 481/A din 02 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

Dată

Tip

Sursă

01/07/2020

Rechizitoriu

DNA Bacău

06/08/2020

Cerere

Inculpat - K.

15/11/2021

Cerere

06/05/2022