ÎCCJ, decizie (scj.ro #205572)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală. Non reformatio in pejus

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Indice alfabetic:

- drept procesual penal

-

recurs în casație

C. proc. pen.,

art. 438 alin. (1) pct. 12

În ipoteza, în care, la momentul soluționării apelului, exercitat exclusiv de inculpat, s-a reținut în favoarea acestuia o cauză de reducere a pedepsei, nu se poate menține pedeapsa la care a fost condamnat în primă instanță, întrucât în procesul de individualizare a tratamentului sancționator trebuie respectate regulile care guvernează această cale de atac, prevăzute de art. 417 și art. 420 C.proc.pen., inclusiv principiul non reformatio in peius.

I.C.C.J, Secția penală, decizia nr. 660/RC din 09 decembrie 2022

Prin sentința penală nr. 900 din data de 11.08.2020 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, printre altele, în temeiul art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, fiindu-i aplicată, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, precum și pedeapsa accesorie a acelorași drepturi.

În temeiul art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, în formă continuată, fiindu-i aplicată ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.

În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, fiindu-i aplicată, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.

În temeiul art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de punere la dispoziție a unei locuințe în vederea consumului ilicit de droguri, în formă continuată, fiindu-i aplicată, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.

În temeiul art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, pentru consum propriu, fiindu-i aplicată, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 1 an, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.

În temeiul art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., raportat la art. 38 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele principale stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, sporită cu 6 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani și 6 luni închisoare, fiindu-i aplicată, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut că, prin rechizitoriul din data de 22.07.2019, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală – Secția de Combatere a Traficului de Droguri, în dosarul nr. x/D/P/2018, s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatului A., pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de:

Analizând probele administrate în faza de urmărire penală, judecătorul fondului a reținut, în esență, că, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale a rezultat existența unui grup infracțional organizat constituit, printre alții de inculpatul A., grup constituit în scopul traficului cu cocaină și, ocazional, al comprimatelor MDMA. Grupul și-a desfășurat activitatea infracțională în perioada noiembrie 2018 – martie 2019, pe raza județului Timiș, fiind traficate importante cantități de droguri de mare risc, acestea fiind introduse în România și transportate pe teritoriul național de către alți inculpați care sprijineau acest grup infracțional, respectiv B. și, ocazional, C.

Astfel, în realizarea scopului infracțional, membrii grupării au acționat în mod coordonat, bine structurat, cu roluri de o importanță mai mare sau mai mică în ansamblul grupului, respectiv inculpatul A., în calitate de lider al grupării infracționale, s-a deplasat în Rotterdam (Olanda) de unde a cumpărat cocaină, iar o singură dată a primit cu titlu gratuit și comprimate MDMA (50 bucăți); prin intermediul și cu sprijinul coinculpaților C. și B. (care prin acțiunile lor au sprijinit gruparea infracțională), inculpatul A. a introdus aceste droguri de mare risc în România, fiind transportate pe teritoriul național și depozitate la locuința sa; preluarea drogurilor, deținerea și depozitarea acestora în locuința inculpatului A., când acesta nu se afla la domiciliu revenea coinculpatei H.; în cadrul grupului organizat, inculpata mai avea și rolul de încasa de la unii dintre narcotraficanți sumele de bani care reprezentau contravaloarea cocainei care, în mod direct, era cumpărată de la concubinul său; după ce inculpatul A. intra în posesia drogurilor, le vindea atât în mod direct, cât și prin intermediul coinculpatului J., rolul acestuia fiind acela de a vinde cocaina pusă la dispoziție de primul menționat, precum și de a recupera de la narcotraficanți sumele de bani aferente acesteia, de regulă, ulterior, vânzării propriu-zise.

În esență, judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, faptele inculpatului A., astfel cum au rezultat din coroborarea probelor administrate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată.

În privința infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc, trafic de droguri de mare risc și punere la dispoziție a unei locuințe în vederea consumului de droguri, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., având în vedere faptul că inculpatul a realizat, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiași rezoluții infracționale, mai multe acte materiale care prezintă conținutul infracțiunilor analizate.

În condițiile în care infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen., privitoare la tratamentul sancționator al acestei forme de pluralitate de infracțiuni.

Constatând existența concursului de infracțiuni, instanța de fond a efectuat operațiunile juridice impuse de lege și a stabilit ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani și 6 luni închisoare.

Împotriva acestei sentințe, printre alții, a declarat apel inculpatul A., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale și achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii acestora spre minim.

Prin decizia nr. 87/A din data de 01 februarie 2022, Curtea de Apel București, Secția I penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., printre altele, a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 900 din 11.08.2020 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, pe care a desființat-o și, în fond, rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 16 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, înlăturând, totodată, sporul de 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, în formă continuată.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată.

În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de punere la dispoziție a unei locuințe în vederea consumului ilicit de droguri, în formă continuată.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, pentru consum propriu.

În baza art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de 5 ani închisoare, în final, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, fiind menținute pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului de către prima instanță.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut, în esență, că, în mod corect a fost reținută situația de fapt de către instanța de fond, dându-se o încadrare juridică corespunzătoare, din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului A., cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea a constatat că, în privința inculpatului A., prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, modul de comitere și anume, prin constituirea unui grup infracțional organizat, al cărui lider era, în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, urmată de săvârșirea infracțiunilor ce constituie scopul grupului infracțional, prin introducerea în țară a unei cantități foarte mari de droguri de mare risc și prin transportarea acestora pe teritoriul României, respectiv prin vânzarea și oferirea lor, prin conducerea unui vehicul fără a deține permis de conducere, precum și prin punerea la dispoziție a locuinței în vederea consumului de droguri, ținând seama și de forma continuată a infracțiunilor, de perioada de timp pe parcursul căreia s-a desfășurat activitatea infracțională, de numărul mare al persoanelor implicate și de elementele de extraneitate, precum și având în vedere persoana inculpatului, care a avut o atitudine sinceră, fiind judecat în baza procedurii simplificate, aplicându-i-se dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., dar care este recidivist postexecutoriu, fiind incidente dispozițiile art. 43 alin. (5) C. pen., având multiple antecedente penale, fiind condamnat atât în România cât și în străinătate.

Totodată, Curtea a reținut că, la data de 07.01.2022, a fost depusă la dosar adresa nr. x/II-1/2021 din data de 07.01.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală - Secția de Combatere a Traficului de Droguri, prin care s-a comunicat faptul că, în privința inculpatului A., sunt incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, întrucât, într-un dosar aflat pe rolul unității de parchet, în care inculpatul colaborează sub altă identitate, la data de 27.12.2021, au fost formulate acuzații penale in personam, iar la data de 28.12.2021, Tribunalul București, Secția I penală a dispus arestarea preventivă a unei persoane pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., art. 32 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 342 alin. (1) C. pen. și art. 343 alin. (1) C. pen.

În raport de acest aspect, Curtea a constatat că sunt întrunite, față de inculpatul A., condițiile impuse de art. 19 din Legea nr. 682/2002, acesta denunțând și facilitând identificarea și tragerea la răspundere penală a unei persoane care a săvârșit infracțiuni grave, în sensul cerut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, ceea ce determină reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

În acest context, Curtea, observând că pedepsele aplicate de instanța de fond au fost orientate fie spre minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime și majorat cu jumătate, fie spre mediul acestor limite speciale, a procedat la reducerea pedepselor aplicate având în vedere și incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. fiind de natură să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Împotriva deciziei penale nr. 87/A din data de 01 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I Penală, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 07.03.2022.

Prin cererea formulată de inculpat a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, arătându-se, în esență, că instanța de control judiciar, în calea de atac a acestuia, deși a constatat incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr 682/2002, i-a aplicat pedepse orientate spre maximul special pentru infracțiunile ce au făcut obiectul judecății, fără a fi individualizate în raport cu cauza de atenuare reținută, ceea ce a determinat agravarea situației în propria cale de atac, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 418 C. proc. pen., art. 6 din  C.E.D.O., precum și art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Prin încheierea din 28 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. – art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis, în principiu, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 87/A din 01 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Astfel, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, pornind de la situația de fapt avută în vedere de instanța de apel.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situația în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, se constată că acest caz de casare este incident atunci când pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel și prin raportare la principiile ce au influență asupra tratamentului sancționator, inclusiv  cel referitor la non reformatio in pejus.

Astfel, pornind de la scopul recursului în casație reglementat de dispozițiile art. 433 C. proc. pen., se constată că, prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se analizează legalitatea pedepsei sub aspectul felului și limitelor speciale, respectiv aplicarea acesteia în afara limitelor prevăzute de lege sau stabilite în condițiile legii.

În atare condiții, se observă că instanța ordinară de control judiciar, reținând ca fiind incidente față de inculpatul A. dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de acesta împotriva hotărârii primei instanțe, pe care a desființat-o și, în rejudecare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 16 ani și 6 luni închisoare aplicată acestuia în pedepsele componente de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.; de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.; de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.; de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.; de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2)  din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., pe care le-a repus în individualitatea lor, înlăturând sporul de 6 ani și 6 luni închisoare.

În procesul de individualizare a pedepselor, a redus cuantumul pedepselor de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.; de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și de la 4 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

De asemenea, a menținut pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.; pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2)  din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și pedeapsa de 1 an și 6 luni pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., chiar dacă a reținut pentru fiecare dintre aceste fapte și dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, fără să dea, astfel, eficiență acestor prevederi legale.

Analizând regimul tratamentului sancționator al infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., deținere de droguri de mare risc, pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., se constată că aceste infracțiuni sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 10 ani, de la 6 luni la 3 ani și respectiv de la 1 an la 5 ani.

În cauză, fiind reținute dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. privind recunoașterea vinovăției, limitele de pedeapsă se reduc cu 1/3, adică pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. de la 2 ani la 6 ani și 8 luni închisoare; pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 de la 4 luni la 2 ani închisoare și pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare.

În continuare, prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, limitele de pedeapsă se reduc cu 1/2, ca efect al cauzei de reducere a pedepsei, de la 1 an la 3 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen.; de la 2 luni la 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de la 4 luni la 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.

În final, în acord cu dispozițiile art. 79 alin. (3) C. pen. limitele de pedeapsă se majorează cu 1/2 în condițiile art. 43 alin. (5) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. de la 1 an și 6 luni la 5 ani închisoare; pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 de la 3 luni la 1 an și 6 luni închisoare și pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. de la 6 luni la 2 ani și 6 luni închisoare.

Este adevărat că pedepsele de 5 ani închisoare, 1 an închisoare și 1 an și 6 luni închisoare aplicate recurentului inculpat A. pentru aceste infracțiuni nu se situează dincolo de limitele speciale, astfel cum au fost stabilite în condițiile legii, însă, întrucât instanța de prim control judiciar a fost învestită doar cu apelul inculpatului, fără să fie exercitată în cauză și o cale de atac în defavoarea acestuia, hotărârea atacată putea fi reformată numai în favoarea sa.

Astfel, soluția adoptată de instanța de apel cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 335 alin. (1) C. pen., prin menținerea tratamentului sancționator aplicat de judecătorul fondului, nu era posibilă, întrucât este contrară principiului non reformatio in peius, consacrat prin dispozițiile art. 418 alin. (1) C. proc. pen., cu influență asupra limitelor de pedeapsă.

Conceptul de pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege include și verificarea modului în care s-a ajuns la cuantumul sancțiunilor aplicate cu ocazia judecării căii de atac exercitată exclusiv de inculpat, când în favoarea acestuia s-a reținut o cauză de reducere a pedepsei, în speță, dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, motiv pentru care nu se poate menține pedeapsa la care a fost condamnat în primă instanță, întrucât în procesul de individualizare a tratamentului sancționator trebuie respectate regulile care guvernează apelul, prevăzute de art. 417 și art. 420 C. proc. pen., inclusiv principiul non reformatio in peius.

De altfel, instanța de control judiciar a respectat acest principiu în ceea ce privește pedepsele aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reducând cuantumul acestora ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, fără să ofere însă nicio explicație privind rațiunile avute în vedere când a decis să mențină pedepsele pentru restul infracțiunilor.

În acest context, Înalta Curte constată că se impune restabilirea caracterului legal al tratamentului sancționator pentru infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen.; art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de art. 335 alin. (1) C. pen., dar, având în vedere limitele în care poate proceda la judecarea cauzei în cadrul căii extraordinare de atac și soluțiile pe care le poate pronunța, urmează să dispună rejudecarea de către instanța ordinară de control judiciar a apelului declarat de inculpat numai cu privire la aspectele de nelegalitate ce vizează încălcarea principiului non reformatio in peius, cu consecința aplicării unor pedepse legal individualizate faptelor anterior menționate.

Fiind aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., rejudecarea implică chestiuni de evaluare și apreciere în concret a criteriilor de individualizare a tratamentului sancționator, proces care intră în atributul exclusiv al instanței de apel, astfel că se va dispune trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru a fi stabilite pedepse legale în raport cu limitele arătate în dezvoltările ce preced, pentru infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 335 alin. (1) C. pen.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a admis recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 87/A din 01.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală.