ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 428/2025

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la 17 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat sa fie recunoscută, pe teritoriul României, Hotărârea - Ordinul emis de a Opta Instanța Judecătorească Districtuală, secția Familie și Minori a Comitatului Clark Nevada în dosar nr. x, precum și a Ordinului după Audiere din 02.05.2022 emis de avocat C. prin care s-a dispus, în favoarea reclamantului A., custodia legală unică și custodia fizică principală a copiilor minori D. și E., întoarcerea imediată a copiilor D. și E. în Statele Unite precum și încredințarea în custodia reclamantului a copiilor D. și E. în scopul returnării acestora în Statele Unite.

Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 1005 din 19 septembrie 2023, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 512A din 30 aprilie 2024, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelurile formulate de reclamant A. și de pârâtă B. împotriva sentinței civile nr. 1005 din 19 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, ca nefondate.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 512A din 30 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs reclamantul A.. Prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate pentru motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare. În dezvoltarea motivului de recurs, recurentul-reclamant a imputat instanței de apel interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 1096 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. A menționat că, în mod eronat, a reținut instanța de apel că nu a făcut dovada caracterului definitiv al celor două acte jurisdicționale a căror recunoaștere se solicită, deși caracterul definitiv al hotărârilor străine se determină în raport cu legea statutului în care a fost pronunțată. În acest sens, a arătat că intimata nu a contestat aceste hotărâri, deși acestea i-au fost comunicate. Prin a doua critică formulată, recurentul reclamat o aplicare greșită a prevederilor art. 2562 alin. (2) C. civ., având în vedere că aceste dispoziții stabilesc o posibilitate, nu o obligație implicită de a face dovada conținutului. A menționat că, tot în mod greșit, Curtea de Apel a reținut că procesul din SUA, soluționat prin hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, are același obiect cu cel aflat în curs de soluționare în fața instanțelor române. Cu privire la acest aspect, a subliniat că hotărârile pronunțate în SUA dispun reîntoarcerea copiilor minori în statul ai căror cetățeni sunt. Or, nu se poate confunda noțiunea de exercitare a autorității părintești și cea de stabilire domiciliu minori.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 8 octombrie 2024 și a fost repartizat aleatoriu Completului nr. 4, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie . Prin rezoluția din 6 decembrie 2024, s-a stabilit termen pentru soluționarea căii de atac la 13 februarie 2025. La acest termen de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepțiile netimbrării și tardivității căii de atac și a rămas în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției netimbrării recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cererea, în raport cu excepția netimbrării, invocată de instanță, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. (6) din C. proc. civ. "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel. ". Potrivit dispozițiilor art. 197 C. proc. civ., "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii". Conform prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 176 alin. (1) pct. 6 din același cod, în cazul în care sunt încălcate prevederi referitoare la cerințe legale extrinseci actului de procedură, nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări, dacă legea nu dispune altfel. Așadar, neplata taxelor judiciare de timbru reprezintă o cauză ce conduce la incidența unei nulități necondiționate. Dispozițiile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 stipulează în sensul că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă se constată că o cerere este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cel mult 10 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării cererii. Prin rezoluția din 15 octombrie 2024, Completul 4 - noul C. proc. civ. a stabilit că, pentru soluționarea căii de atac, recurentul-reclamant datorează o taxă de timbru în cuantum de 100 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și a dispus citarea acestuia cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată. Astfel cum rezultă din adresa emisă la 16 octombrie 2024 și din procesul-verbal de înmânare a actelor procedurale către recurent, aflat la dosar, acesta a fost citat cu mențiunile privitoare la obligația de plată, cuantumul taxei judiciare de timbru și sancțiunea în caz de neplată. În acord cu jurisprudența instanței de contencios a drepturilor omului, cauza Iordache împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art. 6 din Convenție față de împrejurarea că instanțele naționale nu au explicat reclamantului consecințele neplății taxelor de timbru aferente soluționării apelului și recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată, în cauza dedusă judecății, Înalta Curte reține că prin adresa comunicată la 22 octombrie 2024, recurentul a fost înștiințat despre sancțiunea anulării cererii în caz de neplată a taxei judiciare de timbru, precum și despre posibilitatea formulării unei cereri de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau a unei cereri de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru în condițiile O.U.G. nr. 80/2013. Din verificarea înscrisurilor de la dosar, reiese că partea nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, și nici nu a înțeles să formuleze cerere de ajutor public judiciar, sens în care intervine sancțiunea anulării contestației în anulare, potrivit art. 197, coroborat cu art. 494 C. proc. civ. Se impune a fi menționat că instanța de recurs trebuie să acorde prioritate excepțiilor legate de investirea instanței, cum ar fi acelea care atrag nulitatea recursului, astfel că stabilirea existenței obligației de plată a taxei judiciare de timbru aferente căii de atac, în sarcina recurentului, și soluționarea excepției de netimbrare, sunt absolut obligatorii pentru instanța care a fost învestită cu calea de atac și prealabile analizării altor aspecte procedurale. Ca atare, în raport de dispozițiile legale menționate anterior, Înalta Curte va admite excepția de netimbrare, va face aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 197 C. proc. civ., coroborat cu art. 494 din același cod și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, și va anula recursul, ca netimbrat. Totodată, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 451-453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-reclamant să plătească, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 2.975 RON către intimata-pârâtă B., cheltuieli dovedite a fi efectuate în recurs prin documentele justificative depuse la dosarul de recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE,