Decizia nr. 829/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 999/2021 a Tribunalului București

Pretenția dedusă judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la 25 aprilie 2019, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. și D., să se dispună rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/20.10.2017 de S.N.P. E. și F., repunerea părților în situația anterioară și, în consecință, obligarea, în solidar, a pârâților la restituirea sumei de 190.000 euro, primite cu titlu de arvună, precum și la plata sumei de 60.000 euro, reprezentând daune contractuale, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 999 din 16 iunie 2021, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins excepția inadmisibilității, ca nefondată, a admis cererea de chemare în judecată, a dispus rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/20.10.2017 de S.N.P. E. și F., a obligat pârâții, în solidar, să restituie reclamanților suma de 190.000 euro, în echivalent în RON la data restituirii, primită de aceștia cu titlu de arvună, precum și să plătească reclamanților suma de 60.000 euro, în echivalent în RON la data plății, reprezentând daune contractuale, și suma de 32.148 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată în apel Împotriva acestei sentințe civile, au declarat apel pârâții. Prin încheierea de ședință din 10 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a dispus, în baza prevederilor art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., suspendarea judecății apelului, pentru neîndeplinirea de către apelanți a obligației de a depune cererea de apel și înscrisurile în suficiente exemplare pentru comunicare. Prin decizia civilă nr. 526A din 13 mai 2024, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere pe rol a cauzei și a constatat perimat apelul.

Recursul declarat în cauză Împotriva acestei decizii civile, la 17 mai 2024, a declarat recurs pârâtul C., enumerând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ., fără a le argumenta. Deși a precizat că va depune un memoriu separat, prin care să dezvolte motivelor invocate, recurentul nu a depus la dosar un astfel de memoriu.

Apărările formulate în cauză Intimații-reclamanți au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, în baza prevederilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., iar, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând, cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de către intimații-reclamanți prin întâmpinare, Înalta Curte o va admite și va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept: Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac prin care hotărârea este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că motivarea recursului presupune invocarea unor critici de nelegalitate care trebuie, pe de o parte, să privească soluția atacată, iar, pe de altă parte, să se circumscrie motivelor de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. În cauză, cererea de recurs nu respectă aceste exigențe legale, întrucât recurentul-pârât nu se raportează la argumentele reținute de instanța de apel, atunci când a constatat perimat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 999 din 16 iunie 2021 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, neformulând critici care să privească nelegalitatea soluției, prin raportare la raționamentul juridic ce a stat la baza pronunțării sale. Recurentul-pârât s-a limitat la indicarea unor dispoziții procedurale, fără a realiza o minimă corelare între acestea și soluția adoptată de către instanța de apel și fără a indica vreun element concret care să permită instanței de recurs să efectueze controlul legalității deciziei recurate. Or, simpla enumerare formală, în cadrul cererii de recurs, a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 5, 6 și 8 din C. proc. civ., în lipsa oricăror explicații privind pretinsele încălcări ale normelor procedurale și materiale, echivalează cu lipsa motivării recursului, astfel că devine incidentă sancțiunea nulității, prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității, invocată de către intimații-reclamanți prin întâmpinare, și va anula recursul. Totodată, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 451-453 din C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga pe recurentul-pârât să plătească intimatului-reclamant A. cheltuieli de judecată în cuantum de 3.000 RON, reprezentând onorariu de avocat, dovedite a fi efectuate în etapa recursului prin documentele justificative depuse la dosar.