ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1089/2025

Ședința publică din data de 14 mai 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată în data de 14.08.2018, sub nr. x/2018, pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta A. S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei Primăria Craiova, prin primar, la restituirea sumei de 122.043 RON, reprezentând plată nedatorată, indexată cu rata inflatiei, precum și la plata sumei reprezentând dobânda legală calculată până la plata efectivă a sumei datorate. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1610 din 02 martie 2022, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2018, în rejudecare după casarea și anularea cu trimitere dispusă de Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 847 din 11 noiembrie 2020, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Craiova, prin primar, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea reconvențională formulată de Municipiul Craiova, prin primar, în dosarul nr. x/2018.

A fost respinsă exceptia de nelegalitate a HCL nr. 58/2017.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Craiova, prin primar, Primarul Municipiului Craiova și Consiliul Local al Municipiului Craiova.

A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant Municipiul Craiova, prin primar, în dosarul conexat, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A. S.A..

A fost obligată reclamanta-pârâta A. S.A. către pârâtul-reclamant Municipiul Craiova, prin primar, la plata sumei de 433.060 RON, compusă din suma de 277.120 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru perioada 23.02.2014-23.02.2017, suma de 64.410 RON, reprezentând contravaloare lipsă de folosință pentru perioada 23.02.2017-1.10.2018 și suma de 91.530 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 1.10.2018- 1.01.2021, precum și la dobânda legală, calculată la acest debit de la data de 11.02.2021, data formulării cererii reconvenționale în dosarul conexat și până la data plății efective.

Prin decizia civilă nr. 1641, pronunțată la data de 24 octombrie 2022 de către Tribunalul Dolj, a fost admis apelul formulat de către apelanta reclamantă-pârâtă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1610 din 02 martie 2022, pronunțate de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2018.

A schimbat, în parte, sentința civilă apelată în sensul că:

A admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta-pârâtă A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant Municipiul Craiova, prin primar, în cadrul dosarului conexat nr. x/2020 al Judecătoriei Craiova.

A obligat pârâtul-reclamant să restituie reclamantei-pârâte suma de 122.043 RON, reprezentând plată nedatorată, sumă indexată cu rata inflației, precum și să achite dobânda legală penalizatoare aferentă acestui debit, calculată de la data formulării cererii de chemare în judecată în dosarul conexat nr. x/2020 al Judecătoriei Craiova (16.12.2020) și până la data achitării efective a debitului.

A admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâtul-reclamant Municipiul Craiova, prin primar, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A. S.A., în cadrul dosarului conexat nr. x/2020 al Judecătoriei Craiova.

A obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 277.120 RON cu titlu de contravaloare lipsă de folosință parțială pentru perioada 23.02.2014-23.02.2017, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestui debit, calculată de la data formulării cererii reconvenționale în dosarul conexat nr. x/2020 al Judecătoriei Craiova (11.02.2021) și până la data achitării efective a debitului.

A menținut restul dispozițiilor sentinței civile apelate.

A obligat pârâtul-reclamant Municipiul Craiova, prin primar, la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 10.344,17 RON, reprezentând contravaloare cheltuieli de judecată efectuate la fond, în primul ciclu procesual și în rejudecare, dar și în primul ciclu procesual în apel (contravaloare taxă de timbru în cuantum de 3.545,86 RON, în dosarul conexat nr. x/2020 al Judecătoriei Craiova, contravaloare taxă de timbru în apel 3.798,31 RON, onorariu avocațial în apel 1.000 RON și onorariu avocațial în rejudecare fond 2.000 RON).

A obligat intimatul pârât-reclamant Municipiul Craiova, prin primar, la plata către apelanta reclamantă-pârâtă a sumei de 5.384,83 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel (contravaloare taxă de timbru la valoarea pretențiilor admise din cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională 3.884,83 RON și onorariu avocațial 1.500 RON).

Prin încheierea nr. 94 din data de 13 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins cererea de recuzare a completului de judecată nr. C3 Civil, respectiv a doamnelor judecător B., C. și D., formulată de petenta A. S.A., ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 518 din 18 septembrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca nefondate recursurile formulate de către recurenta - reclamantă A. S.A. și recurentul-pârât Municipiul Craiova, prin primar -Consiliul Local al Municipiului împotriva deciziei civile nr. 1641/24.10.2022, pronunțate de Tribunalul Dolj în dosar nr. x/2018.

Împotriva încheierii nr. 94 din data de 13 septembrie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2018 de către Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs recurenta A. S.A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin cererea transmisă prin poștă electronică în data de 30 octombrie 2023, recurenta solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii nr. 94/13.09.2023, constatarea nelegalității soluției de respingere a recuzării și casarea, după sine, a deciziei nr. 518/18.09.2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova.

Prin motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susține că încheierea atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material invocate de aceasta prin cererea de recuzare.

Astfel, s-a reținut greșit că au fost respectate dispozițiile art. 49 alin. (2) C. proc. civ., care interzic efectuarea oricărui act de procedură în cauză, după declararea recuzării. Completul de judecată a trecut peste aceste dispoziții legale, lăsând cauza în pronunțare și deliberând asupra excepției invocate.

Subsumat motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., recurenta arată că încheierea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanța de recurs neanalizând motivele de recuzare invocate.

Prin motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. se invocă omisiunea analizării criticilor referitoare la încălcarea procedurii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 304/2004 privitoare la distribuirea aleatorie a cauzelor, considerând instanța că acestea nu reprezintă motiv de recuzare.

Instanța a reținut greșit, la pagina 5 din încheierea atacată, că motivele referitoare la modul de repartizare aleatorie, interesele locale, aspecte legate de soluții pronunțate în alte cauze, săvârșirea de infracțiuni de alte persoane, nu reprezintă motive de recuzare care să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea completului de judecată și că nu sunt incidente dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Or, în realitate, aspectele legate de modul de repartizare aleatorie a cauzei reprezintă un alt element care naște îndoieli asupra imparțialității completului, astfel cum se prevede în art. 42 pct. 13 C. proc. civ.

Arată recurenta că, din documentele prezentate de aceasta, a rezultat faptul că dosarul nu a fost repartizat aleatoriu, nefiind înregistrat în Registrul general al instanței în ordinea transmiterii cu borderou de la Tribunalul Dolj.

De asemenea, nu a fost respectat art. 1.1.2. din Ghidul grefierului, dosarele nefiind introduse în ECRIS nici în ordinea în care au fost înregistrate în Registrul general al instanței.

Recurenta menționează că, în situația în care ordinea înregistrării dosarelor ar fi fost respectată, completul la care ar fi fost repartizat prezentul dosar ar fi fost altul.

Prin decizia nr. 685/2018, Curtea Constituțională a statuat, de o manieră neechivocă, următoarele:

"între garanțiile aferente imparțialității obiective a instanței, parte a dreptului la un proces echitabil, se înscrie caracterul aleatoriu atât al distribuirii cauzelor în sistem informatic, cât și al compunerii completului de judecată instituit prin lege".

În final, recurenta relevă o serie de aspecte care, în opinia acesteia, conturează încălcarea legii penale, pentru ca mai apoi să concluzioneze că imparțialitatea unui judecător nu ține nici pe departe de capacitatea acestuia profesională de a judeca o cauză în mod optim, sau de moralitatea judecătorului, ci reprezintă un cumul de factori referitori la conduita umană și procedurală a judecătorului, în sala de judecată cu precădere, din care ar putea rezulta suspiciunea în ochii unui observator obiectiv că soluția judecătorului este încărcată de subiectivism, raportat la prejudecățile și convingerile acestuia.

La data de 8 ianuarie 2024, după împlinirea termenului de recurs, recurenta depune completare la motivele de recurs, prin care invocă excepția incompatibilității completului care a soluționat cererea de recuzare, pe motiv că pronunțarea încheierii atacate a fost realizată de un complet de judecată compus din Președinte E., Judecător F. și Judecător G., același complet de judecată pronunțând și decizia nr. 1641 a Tribunalului Dolj, în soluționarea apelului în dosarul nr. x/2018.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 17 noiembrie 2023 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie, aflate la dosarul de recurs.

Prin rezoluția de primire a dosarului din 11 decembrie 2023 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare, potrivit art. 493 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar, prin încheierea din 16 octombrie 2024, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva încheierii nr. 94 din 13 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, fiind stabilit termen de judecată la data de 26 februarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, când instanța a amânat cauza, în temeiul art. 222 alin. (1) C. proc. civ., pentru data de 14 mai 2025, când a rămas în pronunțare asupra recursului declarat în cauză.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta A. S.A. este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu preliminar, este necesar a se preciza că recurenta a invocat nelegalitatea încheierii recurate, prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., formulând critici care vizează, pe de-o parte, încălcarea prevederilor art. 49 alin. (2) C. proc. civ. și, pe de altă parte, neanalizarea neregulilor sesizate în legătură cu repartizarea aleatorie a cauzei. Totodată, prin cererea completatoare la recurs, s-au formulat critici în legătură cu incompatibilitatea completului care a soluționat cererea de recuzare.

În raport cu acestea, Înalta Curte constată că prima critică din recurs se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că se invocă încălcarea unor reguli de procedură, prevăzute sub sancțiunea nulității, iar nu poate fi analizat din perspectiva pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocat de recurentă. Cea de-a doua critică poate fi analizată din perspectiva pct. 6 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în timp ce argumentele expuse de recurentă prin cererea completatoare la recurs, și care vizează incompatibilitatea completului care a pronunțat încheierea atacată, urmează a fi analizate din perspectiva incidenței motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Totodată, se constată că pct. 7 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. a fost invocat formal, recurenta nesusținând că încheierea atacată ar încălca autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri.

Astfel, analizând din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. critica recurentei referitoare la efectuarea de către completul C3Civ, alcătuit din doamnele judecător B., C. și D., a unor pretinse acte de procedură ulterior momentului la care a fost formulată cererea de recuzare a respectivului complet, cu încălcarea dispozițiilor art. 49 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceasta nu se verifică în speță.

Se observă, din analiza actelor dosarului, că cererea de recuzare a completului de judecată C3Civ, despre care face vorbire recurenta A. S.A., a fost formulată de aceasta în data de 12 septembrie 2023, în dimineața ședinței de judecată a instanței ce fusese învestită cu soluționarea recursurilor declarate de recurentul-pârât Municipiul Craiova, prin primar-Consiliul Local al Municipiului Craiova și de către recurenta - reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1641/24.10.2022, pronunțate de Tribunalul Dolj în dosar nr. x/2018, având ca obiect obligația de a face.

Sesizată fiind, prin referatul grefierului de ședință, cu privire la existența acestui incident procedural, Curtea de Apel Craiova, luând act de prevederile art. 49 alin. (2) C. proc. civ., și constatând că aceasta nu determină nici suspendarea cauzei, nici imposibilitatea luării oricăror măsuri, cu mențiunea că acest incident împiedică soluționarea recursurilor, a acordat cuvântul părților prezente asupra cererilor de recurs, amânând pronunțarea pentru data de 18 septembrie 2023, pentru a se putea soluționa, cu prioritate, cererea de recuzare.

În data de 13 septembrie 2023, prin încheierea nr. 94, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de recuzare a completului de judecată C3 Civil, respectiv a doamnelor judecător B., C. și D., formulată de petenta A. S.A., ca neîntemeiată.

Abia ulterior acestui moment, în data de 18 septembrie 2023, prin decizia nr. 518, completul de judecată C3 Civil s-a pronunțat asupra fondului recursurilor declarate împotriva deciziei civile nr. 1641/24.10.2022, pronunțate de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2018, cu a căror soluționare a fost învestită.

Prin primul motiv de recurs, recurenta A. S.A. critică atitudinea curții de apel, care a acordat părților cuvântul în dezbateri asupra recursurilor, ulterior formulării cererii de recuzare, considerând aceasta că respectivul complet de judecată nu avea prerogativa de a proceda în acest sens și de a lăsa cauza în pronunțare.

Or, în legătură cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 49 alin. (2) din C. proc. civ. s-a pronunțat deja Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 14/2021, unde s-a statuat în sensul că formularea unei cereri de recuzare, înainte sau după începerea oricăror dezbateri, nu împiedică efectuarea actelor de procedură în continuarea judecății, nici dezbaterea în fond a procesului, ci doar pronunțarea hotărârii, până la soluționarea cererii de recuzare.

Aceasta întrucât partea în proces care nu a formulat o cerere de recuzare are dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, de către o instanță pe care legea o prezumă a fi independentă și imparțială, în condițiile în care judecătorul cauzei nu a declarat că se abține, nefiind incident niciunul dintre cazurile care îl fac incompatibil. Așadar, nu există niciun motiv legal pentru care procesul nu ar putea continua, până când parțialitatea judecătorului este dovedită de către titularul cererii de recuzare.

Totodată, s-a reținut că pentru situația în care, ulterior reținerii cauzei în pronunțare, recuzarea ar fi admisă, există un remediu procedural, reglementat prin dispozițiile art. 51 alin. (6) din C. proc. civ., unde se prevede că în acel caz judecătorul se retrage de la judecarea pricinii, fiind înlocuit cu un alt judecător, iar încheierea prin care s-a hotărât recuzarea sau abținerea va arăta în ce măsură actele îndeplinite urmează să fie păstrate. În absența unor mențiuni exprese referitoare la actele care au fost îndeplinite de judecător, acestea trebuie refăcute în integralitate.

Drept urmare, continuarea judecății, consecutiv formulării unei cereri de recuzare nu este nelegală, dimpotrivă, fiind recunoscută această prerogativă a instanței, în condițiile în care nu este afectat în nici un fel dreptul părților în proces de a avea acces la o instanță imparțială, cauza urmând a fi repusă pe rol în ipoteza eventualei admiteri a cererii de recuzare.

Cum, în speță, curtea de apel a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor art. 49 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin decizia dată în recurs în interesul legii, pronunțând decizia civilă nr. 518 din 18 septembrie 2023 ulterior momentului la care a fost soluționată cererea de recuzare, acest motiv de recurs urmează a fi respins ca nefondat.

Aceeași soluție se impune și în legătură cu critica din recurs referitoare la incompatibilitatea completului de judecată care a soluționat cererea de recuzare.

Astfel, soluționarea unei cereri de recuzare presupune în mod necesar verificarea conduitei procesuale a judecătorului recuzat, întrucât instanța învestită este chemată să verifice aspectele criticate de parte, pentru a stabili dacă administrarea cauzei de judecătorul recuzat conturează indicii privind încălcarea obligației de imparțialitate.

În evaluarea imparțialității judecătorului vizat de cererea de recuzare, prezintă importanță principiile consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de imparțialitate enunțată de instanța europeană fiind examinată prin referire la cele două fațete ale acestui concept: aspectul subiectiv, care se referă la convingerea personală a judecătorului și din perspectiva căruia imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, și aspectul obiectiv, care vizează modul în care imparțialitatea judecătorului este percepută din exterior de un observator rezonabil și avizat (persoană informată și de bună-credință) (a se vedea cauzele Kyprianou împotriva Ciprului și Piersack împotriva Belgiei).

Prin cererea completatoare de recurs, recurenta a pretins nelegalitatea încheierii atacate din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 42 pct. 13 C. proc. civ., arătând că aceiași judecători care au soluționat cererea de recuzare au pronunțat, în aceeași cauză, decizia nr. 1641 a Tribunalului Dolj, în soluționarea apelului în dosarul nr. x/2018. Consideră recurenta că, în acest context, respectivul complet de judecată avea obligația de a se abține de la soluționarea cererii de recuzare, iar pronunțarea hotărârii cu nerespectarea acestei obligații se sancționează cu nulitatea absolută a hotărârii judecătorești.

Verificând aspectele învederate de recurentă, din perspectiva incidenței art. 41 alin. (1) C. proc. civ., iar nu a art. 42 pct. 13 din același act normativ, cum greșit a indicat recurenta, Înalta Curte constată că, într-adevăr, decizia nr. 1641 din 24 octombrie 2022 a Tribunalului Dolj, secția I civilă a fost pronunțată de un complet de judecată din compunerea căruia au făcut parte și doamnele judecător E. și G., însă că acestea s-au pronunțat asupra legalității celor dispuse prin sentința nr. 1610/02.03.2022 a Judecătoriei Craiova, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A. și s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant Municipiul Craiova, prin primar, în dosarul conexat, în contradictoriu cu aceeași reclamantă.

Sintagma "aceeași pricină" cuprinsă în textul art. 41 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată ca desemnând cauza/cererea introductivă de instanță în cadrul căreia are loc judecata, pronunțarea hotărârii și exercitarea căilor de atac ordinare și extraordinare împotriva acesteia, și nu întregul proces, care cuprinde și eventuale incidente procedurale.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că pronunțarea anterioară a acelorași judecători trebuie să vizeze exclusiv aspecte ce nu au fost deduse judecății anterior.

Prin urmare, condiția legală în discuție nu poate fi considerată realizată atunci când judecătorul a soluționat anterior o cale de atac în care s-a verificat legalitatea unei hotărâri date asupra fondului cauzei, și care nu ar putea influența soluția asupra cererii de recuzare, câtă vreme prima nu conține dezlegări în legătură cu pretinsă incompatibilitate a Completului "C3 civil".

Cum, în speță, doamnele judecător E. și G. au fost chemate să soluționeze cererea de recuzare a Completului "C3 civil", compus din doamnele judecător B., C. și D., se constată că sunt excluse de la analiză orice aspecte cu privire la discutarea problemelor de drept invocate în cadrul cererii de apel cu care a fost învestit Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2018, astfel că împrejurările învederate prin cererea de recuzare nu ar putea constitui aspecte de natură să creeze, fie și numai sub forma aparențelor, suspiciuni cu privire la obiectivitatea doamnelor judecător în administrarea actului de justiție, constând în soluționarea cererii de recuzare.

Prin urmare, invocarea unor aspecte ce tind la înlăturarea celor doi magistrați de la judecata incidentului recuzării, nu poate fi justificată din perspectiva existenței unor îndoieli cu privire la imparțialitatea acestora, în sensul art. 41 alin. (1) din C. proc. civ., câtă vreme aceștia nu și-au exprimat opinia în legătură cu eventuala incompatibilitate a doamnelor judecător B., C. și D..

Împrejurarea că recurenta este nemulțumită de faptul că parte dintre judecătorii care au soluționat cauza într-un ciclu procesual anterior au fost repartizați să soluționeze un incident procedural, legal de o pretinsă incompatibilitate a altor magistrați (completul 3 civil), nu justifică suspiciunea acesteia cu privire la lipsa de imparțialitate reclamată și nu poate conduce la concluzia că aceștia trebuiau înlăturați de la judecarea cauzei, dat fiind că aspectele ce se impun a fi verificate în cadrul cererii de recuzare sunt distincte de cele asupra cărora s-au pronunțat anterior.

Procedând în continuare la analiza motivului de recurs prin care se critică nelegala constituire a completului care a soluționat cererea de recuzare, cu încălcarea normelor care reglementează procedura de repartizare aleatorie a cauzelor, Înalta Curte reține că nici acesta nu poate fi primit.

Compunerea completului învestit cu cererea de recuzare este expres stabilită de art. 50 alin. (1) C. proc. civ., care prevede:

"Abținerea sau recuzarea se soluționează de un alt complet al instanței respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține."

Potrivit art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 3243/2022, publicat în Monitorul Oficial nr. 1254 din 22 decembrie 2022, în vigoare la data formulării cererii de recuzare, (1) Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abținerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluționa de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeași materie".

Din această perspectivă, verificând actele dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Craiova, secția I civilă, Înalta Curte constată că, așa cum reiese din fișa dosarului, cererea de recuzare a C3 civil a fost soluționată de completul imediat următor, nr. 4 civil, în compunerea completului figurând doamnele judecător E., F. și G..

În consecință, față de situația evidențiată anterior, componența completului care a soluționat cererea de recuzare a fost legal stabilită în raport cu dispozițiile art. 109 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Așadar, referirile recurentei la încălcarea normelor privind repartizarea aleatorie cu referire strict la completul care a soluționat incidentul procedural al recuzării sunt străine de natura princinii, acesta fiind compus în conformitate cu dispozițiile din Regulamentul de ordine anterioară a instanțelor judecătorești anterior citate, iar nu urmare a repartizării aleatorii, care se aplică doar în privința cererilor inițiale de învestire a instanței (cerere de chemare în judecată, cerere de apel, cerere de recurs).

Drept urmare, Înalta Curte constată că, din perspectiva cerințelor impuse de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., încheierea recurată este la adăpost de orice critică.

În fine, se mai critică prin motivele de recurs neanalizarea de către curtea de apel a criticilor invocate în legătură cu modalitatea de repartizare a căii de atac a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1641/24.10.2022, pronunțate de Tribunalul Dolj în dosar nr. x/2018, cu a cărei soluționare a fost învestit completul C3civ.

Criticile formulate, deși încadrabile în motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu sunt fondate.

Cât privește aspectul referitor la modalitatea de înregistrare și de repartizare a căii de atac a recursului pe rolul Curții de Apel Craiova se au în vedere prevederile art. 199 C. proc. civ., aplicabil și în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., în conformitate cu care"(1) Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poștă, curier, fax sau scanată și transmisă prin poștă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează și primește dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare.

(2) După înregistrare, cererea și înscrisurile care o însoțesc, la care sunt atașate, când este cazul, dovezile privind modul în care acestea au fost transmise către instanță, se predau președintelui instanței sau persoanei desemnate de acesta, care va lua de îndată măsuri în vederea stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecată, potrivit legii."

Totodată, potrivit art. 107 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești din 22 decembrie 2022, "(1) Dosarele având ca obiect cererile de chemare în judecată introduse după intrarea în vigoare a C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, cu modificările și completările ulterioare, se transmit persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor, în vederea repartizării pe complete. (2) Dosarele repartizate aleatoriu sunt transmise, de îndată, completului corespunzător, pentru îndeplinirea procedurilor premergătoare fixării primului termen de judecată. În funcție de numărul și de complexitatea cauzelor, colegiul de conducere poate stabili un alt termen pentru verificarea cererilor de chemare în judecată."

Analizând actele dosarului, se observă, din fișa Ecris a cauzei, că cererea de recurs ce face obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Craiova a fost repartizată în data de 16 februarie 2023 Completului C3 civil, din compunerea căruia fac parte doamnele judecător B., C. și D. (aspect care, de altfel, nu a fost contestat de către recurentă), astfel că repartizarea dosarului de recurs s-a făcut cu respectarea textelor legale antereferite.

Cât privește criticile referitoare la transparența procesului de repartizare aleatorie și chestiunile ce țin de modul de stabilire și consemnare a complexității dosarului, acestea au fost invocate de către recurentă ca motiv de incompatibilitate în susținerea cererii de recuzare a Completului C3 civil.

Prin motivele de recurs, recurenta critică lipsa răspunsului Curții de Apel Craiova la argumentele invocate în legătură cu modul de repartizare aleatorie a cauzelor, susținând că, în mod greșit, s-a reținut că nu ar reprezenta motive de incompatibilitate, susceptibile de a fi avute în vedere în analiza cererii de recuzare.

Or, pentru a fi incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este necesar ca instanța care a pronunțat încheierea atacată să fi omis să analizeze unul dintre motivele de recuzare invocate, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.

Curtea de Apel Craiova a avut în vedere argumentele aduse de parte, însă a apreciat, în mod corect, că acestea nu reprezintă motive de incompatibilitate în sensul art. 41-42 din C. proc. civ., astfel că nu a dat dezlegare respectivelor critici.

Deși dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. lasă deschisă posibilitatea existenței și a unor cazuri de incompatibilitate neprevăzute expres, acestea trebuie raportate la situația de fapt concretă, pentru a se stabilit dacă sunt de natură să creeze suspiciuni rezonabile cu privire la imparțialitatea judecătorului. Or, invocarea unor chestiuni în legătură cu modalitatea de consemnare a unor aspecte în legătură cu ora primirii cererii de recurs sau a înregistrării dosarului, precum și cu elementele care au determinat complexitatea acestuia nu reprezintă fapte sau atitudini ale judecătorilor a căror recuzare s-a solicitat, astfel încât să poată fi calificate drept circumstanțe care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea Completului C3 civil.

Pe cale de consecință, constatând că motivele referitoare la modalitatea de repartizare aleatorie a cauzelor, inserate de recurentă în cuprinsul cererii de recuzare, nu reprezintă motive de incompatibilitate ce ar putea fi invocate în mod valabil în susținerea unei atare cereri, Înalta Curte constată că, în mod corect, curtea de apel le-a lăsat neanalizate.

În fapt, criticile recurentei nu susțin nemotivarea, ci vizează exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția dată criticilor invocate, formulate de recurentă, astfel că dezlegarea tranșată prin hotărârea instanței de apel este legală sub aspectul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivele de recurs invocate sunt nefondate în ansamblul lor, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva încheierii nr. 94 din 13 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Cât privește decizia civilă nr. 518 din 18 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în același dosar, Înalta Curte ia act de faptul că împotriva acesteia nu au fost formulate critici concrete, solicitându-se anularea sa doar ca o consecință în eventualitatea admiterii căii extraordinare de atac declarate împotriva încheierii nr. 94 din 13 septembrie 2023. Cum, în cauză, recursul formulat împotriva încheierii antemenționate a fost respins, în raport cu efectul produs prin pronunțarea unei atare soluții, urmează a fi menținută, ca legală, și decizia nr. 518 din 18 septembrie 2023, pronunțată pe fondul recursului de către Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva încheierii nr. 94 din 13 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2025.