Decizia nr. 2330/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal, sub numărul x/2024, revizuentul Organism Intermediar Regional pentru Programe Europene Capital Uman, Regiunea Nord - Vest a solicitat repunerea în termenul de exercitare a căii de atac, în temeiul prevederilor art. 186 C. proc. civ., iar pe fond, revizuirea deciziei civile nr. 3068 din 16 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2022, susținând că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1449 din 19 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2020 (al patrulea dosar disjuns). Revizuentul a susținut că instanța de recurs a prejudiciat grav drepturile sale procesuale, prin aceea că nu a respectat prevederile legale privind comunicarea din oficiu a deciziei definitive nr. 3068/16.12.2022, de îndată ce a fost motivată, ci a comunicat-o după 18 luni de la pronunțare, motiv pentru care, în scopul reparării prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor procedurale se impune admiterea cererii privind repunerea în termen. În ce privește condițiile cumulative de admisibilitate a cererii de revizuire, a apreciat că este îndeplinită condiția existenței unor hotărâri contradictorii, întrucât, în dosarul nr. x/2020 (al patrulea dosar disjuns) instanța de recurs a pronunțat la data de 19.05.2022, deciziei nr. 1449/2022 prin care se dezleagă pricina, în sensul respingerii tuturor pretențiilor reclamantelor. În raport de dispozițiile deciziei anterioare, decizia din cauza pendinte dezleagă pricina contrar primei decizii, sub aspectul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată. Revizuentul a mai arătat că este îndeplinită și condiția ca hotărârile să fie pronunțate în același litigiu, tripla identitate de părți, obiect și cauză, deoarece ambele dosare sunt disjunse dintr-o cauza inițială (dosar x/2019), dosarele au același obiect al cauzei generat de nerespectarea din partea intimatelor-reclamante a procedurilor de achiziții publice la încheierea contractelor de leasing operațional nr. x/21.08.2017 și nr. x/24.08.2017 și a contractelor de furnizare consumabile și produse de papetărie nr. 141/27.11.2017 și nr. 45/12.12.2017. Astfel, revizuentul a precizat că tripla identitate dintre părți este evidentă, în ambele dosare au calitatea de reclamante Comuna Săuca și A., în timp ce Organismul Intermediar Regional pentru Programe Europene Capital Uman, Regiunea Nord - Vest și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (având denumirea anterioară de Ministerul Fondurilor Europene) au calitatea de pârâte. Hotărârile contradictorii au fost pronunțate în procese (dosare) diferite, întrucât, cele două hotărâri sunt pronunțate în Dosarul nr. x/2020 (al patrulea dosar disjuns), în care instanța de recurs a pronunțat decizia civilă nr. 1449/19.05.2022, în timp ce, a doua hotărâre nr. 3068/16.12.2022, contradictorie primei, a fost pronunțată în dosarul nr. x/2020. Revizuentul a menționat că este îndeplinită și condiția ca, în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat. În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ. 1.

Prin decizia nr. 616 din data de 1 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul Organismul Intermediar pentru Programe Europene Capital Uman - Regiunea Nord Vest, în contradictoriu cu intimații S.C. A. S.R.L. și Comuna Săuca, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. 2. Hotărârea ce face obiectul cererii de revizuire Prin decizia civilă nr. 3068 din data de 16 decembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, a respins excepția nulității, precum și recursurile declarate de recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, recurentul-pârât Organismul Intermediar pentru Programe Europene Capital Uman - Regiunea Nord Vest și recurentele-reclamante Comuna Săuca și A. S.R.L.

Apărările intimatului față de cererea de revizuire Intimații, deși au fost legali citați, nu au formulat întâmpinare la cererea de revizuire.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Examinând în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., excepțiile de procedură, precum și cele de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, Înalta Curte constată că excepția tardivității, invocată din oficiu în cauză, precum și cererea de repunere în termen formulată de revizuent primează, urmând a fi analizate în cele ce urmează. Cererea de revizuire este o cale de atac de retractare, reglementată de dispozițiile art. 509-513 C. proc. civ., care poate fi exercitată în cazurile și în condițiile expres prevăzute de art. 509-511 C. proc. civ. Art. 509 pct. 8 C. proc. civ. prevede că "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 8. există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri." În raport de conținutul normei de drept citate, pe deplin justificată prin prisma principiului sigranței raporturilor juridice, legat de interesul general al asigurării stabilității hotărârilor judecătorești definitive, Înalta Curte constată că există un singur termen atât pentru introducerea revizuirii cât și pentru motivarea acesteia, respectiv o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În speță, în situația hotărârii a cărei revizuire se solicită, anume decizia nr. 3068 din 16 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, termenul în care se poate solicita revizuirea, sub sancțiunea decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., începe să curgă de la data pronunțării acesteia, respectiv 16 decembrie 2022, dată la care această hotărâre a dobândit caracter definitiv, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) C. proc. civ. Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de o lună, care a început să curgă de la data de 16 decembrie 2022, s-a împlinit pe data de 16 ianuarie 2023. Având în vedere că revizuentul a solicitat revizuirea deciziei nr. 3068 din 16 decembrie 2022 la data de 15 iulie 2024 (potrivit ștampilei poștale - dosarul curții de apel), Înalta Curte constată că cererea este introdusă cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Prin urmare, se constată astfel că revizuentul nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege, ceea ce atrage sancțiunea decăderii prevăzute de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. Sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ. În speță, revizuentul a formulat cerere de repunere în termenul pentru exercitarea căii de atac, susținând faptul că instanța de recurs nu a respectat prevederile legale privind comunicarea din oficiu a deciziei definitive nr. 3068/16.12.2022, de îndată ce a fost motivată, ci a comunicat-o după 18 luni de la pronunțare, fiind prejudiciat de posibilitatea introducerii cererii de revizuire în termenul legal prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate." Din analiza coroborată a prevederilor legale rezultă că, pentru repunerea în termen este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: nerespectarea de către parte a unui termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul inițial în cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării. În literatura de specialitate, s-a precizat că prin "motive temeinic justificate" trebuie să se înțeleagă numai acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forței majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că împrejurarea invocată de revizuent nu se încadrează, însă, în dispozițiile legale menționate și nu constituie, prin ea însăși, o împrejurare ce ar putea fi încadrată în noțiunea de motive temeinic justificate care să determine repunerea în termenul de declarare a revizuirii, câtă vreme dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anterior enunțate, nu lasă loc de interpretare, fiind lipsit de relevanță momentul redactării și comunicării hotărârii a cărei revizuire se solicită. În acest sens, are în vedere Înalta Curte și considerentele Curții Constituționale exprimate prin decizia n. 524/2016, în care, învestită fiind cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pe motiv că acestea îngrădesc exercitarea drepturilor fundamentale, respectiv dreptul la un proces echitabil al justițiabilului care este pus în situația de a promova o cale extraordinară de atac - revizuirea - împotriva unei decizii care nu este încă redactată și nu cuprinde considerentele, Curtea Constituțională a reținut că formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depinde în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate și, pentru aceleași rațiuni, nu îngrădesc accesul liber la justiție al revizuentului. În aceste repere reprezentate de caracterul neechivoc al textului de lege și de dezlegările date de Curtea Constituțională a României din prisma invocării încălcării dreptului de liber acces la justiție, Înalta Curte urmează să respingă cererea revizuentului de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire. Se constată astfel că revizuentul nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege, iar motivele prezentate nu pot constitui temei al admiterii cererii de repunere în termen.

Temeiul de drept al soluției adoptate în revizuire Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen, va admite excepția tardivității cererii de revizuire, invocată din oficiu, și, în temeiul dispozițiilor art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire dedusă judecății, ca tardiv formulată.