ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

26.06.2025

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 26 iunie 2025

Asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, constată:

Prin sentința penală nr. 41 din 24.02.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale).

(…)

Potrivit art. 72 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicate inculpatului durata reținerii (dispuse prin ordonanța nr. 256/P/2015 din data de 26.04.2016), a arestării preventive (dispuse prin încheierea penală nr. 197/C/27.04.2016 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Cluj, prelungită și menținută ulterior), respectiv a arestului la domiciliu (dispusă prin încheierea penală nr. 125/10.08.2016 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj, menținută ulterior), perioadă de la data de 26.04.2016 până la data de 22.12.2016.

Conform art. 397 alin. (4) raportat la art. 250

C. proc. pen., s-a dispus menținerea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din 18.05.2016 emisă în dosarul nr. x/2015 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj asupra: autoturismului, proprietatea inculpatului A.; terenului intravilan în suprafață de 74 mp, din Municipiul Baia Mare, str. x, înscris în CF x Baia Mare, nr. topo x și a terenului intravilan în cotă de 9/788 parte aferentă parcării, nr. 2, din Municipiul Baia Mare, str. x, înscris în CF x Baia Mare - B118, nr. topo x, proprietatea inculpatului A., până la concurența sumei de 65.000 RON și 5.000 euro cu privire la care s-a dispus confiscarea specială.

S-a dispus ca sechestrul asigurător instituit prin ordonanța din 18.05.2016 emisă în dosarul nr. x/2015 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj să garanteze și executarea cheltuielilor judiciare în cuantum de 40.000 RON.

În baza art. 289 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei totale de 65.000 RON și 5.000 euro, urmând ca în cazul în care nu se găsesc sumele menționate, confiscarea să se realizeze prin echivalent.

(…)

În concluzie, potrivit art. 398 din C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 40.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (suma de 3.000 RON în cursul urmăririi penale, 7.000 RON în cursul camerei preliminare și al procedurilor asociate acestei faze procesuale, respectiv suma de 30.000 RON în faza judecății și în procedurile asociate).

Prin decizia penală nr. 1704/A/2023 din 24 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2016, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj împotriva sentinței penale nr. 41/2022 din 24 februarie 2022 a Tribunalului Cluj, care a fost desființată în parte, cu privire la durata pedepsei complementare aplicate inculpatului A. și rejudecând cauza în aceste limite:

A fost majorată durata pedepsei complementare, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția de primar), de la 4 ani la 5 ani.

Pedeapsa complementară s-a dispus a fi executată potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv după executarea pedepsei principale a închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 397 alin. (4) raportat la art. 250

din C. proc. pen., s-a dispus menținerea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din 18.05.2016 emisă în dosarul nr. x/2015 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj asupra: autoturismului, proprietatea inculpatului A.; terenului intravilan în suprafață de 74 mp, din Municipiul Baia Mare, str. x, înscris în CF x Baia Mare, nr. topo x și a terenului intravilan în cotă de 9/788 parte aferentă parcării, nr. 2, din Municipiul Baia Mare, str. x, înscris în CF x Baia Mare - B118, nr. topo x, proprietatea inculpatului A., până la concurența sumei de 65.000 RON și 5.000 euro, cu privire la care s-a dispus confiscarea specială.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței penale apelate care nu contravin deciziei.

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 41/2022 din 24 februarie 2022, pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 272 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 942 RON, reprezentând onorariul cuvenit d-lui av. B., în calitate de apărător desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpat, sumă ce se avansează din Fondul Ministerului de Justiție.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat la plata în favoarea Statului Român a sumei de 17.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea Ministerului Public în apel au rămas în sarcina Satului Român.

Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 29 noiembrie 2023, la sediul cabinetului avocatului ales, respectiv la data de 28 noiembrie 2023 prin afișarea înștiințării la adresa de domiciliu, termenul de declarare a recursului în casație împlinindu-se la data de 03 ianuarie 2024.

La data comunicării deciziei din apel, inculpatul A. se afla în stare de libertate; conform verificărilor în baza de date a Administrației Naționale a Penitenciarelor, inculpatul a fost încarcerat la data de 19.03.2024, în baza mandatului de executare nr. 56/24.11.2023 privind pedeapsa stabilită prin decizia nr. 1704/A/2023 a Curții de Apel Cluj.

Împotriva deciziei penale nr. 1704/A/2023 din 24 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2016, la data de 15 aprilie 2025 (prin email), inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casație, întemeiată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., invocând că în mod greșit, nu s-a dispus încetarea procesului penal, pentru intervenirea prescripției penale, având în vedere deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți din Casație și Justiție și Recursul în interesul legii din 20.01.2025.

Sub aspectul motivării, s-a susținut că infracțiunea pentru care a fost condamnat, luare de mită în formă continuată, ce are în conținut cele două acte materiale ca infracțiuni simple, reunite sub o unică rezoluție infracțională se consumă în momentul săvârșirii primului act material (infracțiune simplă cu data de săvârșire martie 2015) și se epuizează în momentul săvârșirii celui de al doilea act material (infracțiune simplă cu data de săvârșire începutul lunii noiembrie 2015).

Având în vedere limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), termenul general de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, acesta fiind împlinit raportat la prima pretindere (martie 2023), dar cel mai târziu raportat la cea de a doua pretindere (începutul lunii noiembrie 2023) - susținându-se că, în realitate, conform probelor de la dosar, cea de a doua pretindere ar fi avut loc după data de 27 octombrie 2015, cel târziu la începtul lunii noiembrie 2015.

S-a solicitat admiterea în principiu a recursului în casație, susținându-se că, în cauză, cererea este promovată în termenul legal de 30 de zile de la momentul accesibilității asupra căii de atac prevăzută de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., pus în lumină de Decizia CCR nr. 50 din 18 februarie 2025 (publicată în M.Of. Partea I la 11.04.2025).

În opinia recurentului inculpat, prin apărător, se impune repunerea în termenul de declarare a recursului în casație, având în vedere data la care s-a reglementat motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., cu referire la cazul în care în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penal, adică la un moment ulterior pronunțării deciziei în apel.

Totodată, s-a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate, în condițiile art. 441 C. proc. pen.

Atașat căii de atac declarate, inculpatul A. a formulat și o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 435 C. proc. pen. și art. 438 alin. (3) C. proc. pen.

La data de 23 mai 2025, recurentul inculpat a depus la dosar și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționaliate a dispozițiilor art. 156 alin. (1) C. pen.

Cele două cereri formulate de recurentul inculpat fac obiectul dosarului asociat nr. x/2025 cu termen la 12.06.2025.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, Înalta Curte reține următoarele:

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Conform dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în situația în care se constată cu ocazia examinării admisibilității în principiu, că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 (referitor la conținutul cererii) și art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Potrivit art. 438 alin. (3) C. proc. pen., în cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Înalta Curte constată că împotriva deciziei penale nr. 1704/A/2023 din 24 noiembrie 2023 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2016, inculpatul A. a mai promovat un recurs în casație, întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., apreciind că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, recurs în casație care a fost respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin încheierea nr. 150/RC din 13.03.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2016, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 438 alin. (3) C. proc. pen. în privința prezentei cereri de recurs în casație, formulată la data de 15 aprilie 2025.

Întrucât, în cauză, nu este respectată o dispoziție legale esențială, necesar a fi îndeplinită prioritar pentru admisibilitatea în principiu a acestei căi extraordinare de atac, devin incidente prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., context în care Înalta Curte notează că analiza celorlalte condiții, reglementate de dispozițiile art. 437 - 438 alin. (1) C. proc. pen., nu se mai impune.

Cum Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curții Constituționale a României privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. nu a fost pronunțată în cauză, instanța de contencios constituțional nefiind sesizată cu excepția de neconstituționalitate de către inculpatul A., ab initio, nu se pune problema repunerii în termen, instituție nereglementată în cazul recursului în casație.

În consecință, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele legale referitoare la admisibilitatea în principiu, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 438 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1704/A/2023 din 24 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1704/A/2023 din 24 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2025.

§ Cauze similare