ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursurilor în casație declarate de inculpații A. și B.;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 266/D/2016 din data de 14 iulie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bacău a dispus, printre altele, următoarele:

I. Respingerea cererii de revocare a măsurii controlului judiciar formulată de inculpatul A.;

II. Condamnarea inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. anterior.

În temeiul art. 35 alin. (3) din C. pen. anterior, i-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară rezultantă, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții publice elective, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de natura aceleia de care s-a folosit pentru comiterea infracțiunii, pe o durata de 5 ani de la executarea, grațierea sau prescripția executării pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 254 alin. (3) din C. pen. anterior, față de inculpatul A. s-a luat măsura de siguranță a confiscării speciale având ca obiect sumele de 158.563,5 RON, 58.310 RON, 75.000 RON, 75.517,17 RON, 454.377,345 RON, 35.000 RON, 50.000 RON.

A fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului având ca obiect bunurile imobile aparținând inculpatului A., situate în municipiul Bacău (un teren compus din trei loturi și patru corpuri de clădire).

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. și art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus, din durata pedepsei principale rezultante aplicate, perioadele în care a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu, respectiv 26.06.2014, 1.07.2014 - 3.09.2014, 4.09.2014 - 3.02.2015 și 3.03.2016 - 1.04.2016.

Condamnarea inculpatului B., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a, lit. b) din C. pen. anterior, inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. anterior.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B., perioada reținerii de 24 ore, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu, după cum urmează: reținere de 24 ore din 26.06.2014, a arestului preventiv de la 01.07. 2014 până la 03.09.2014 și a arestului la domiciliu de la 04.09.2014 la 03 februarie 2015.

A dispus confiscarea de la inculpații A., B. și C. a sumei totale de 810.670 RON primită prin intermediul SC D. SRL Bacău, SC E. SRL Bacău, SC F. SRL Suceava și Asociația G. de la SC H. SA - I., din care, de la inculpații A. și B. până la concurența sumei de 317.127 RON, respectiv câte 158.563,5 RON, ½ de la fiecare; de la inculpații A. și C. până la concurența sumei de 116.620 RON, respectiv câte 58.310 RON, ½ de la fiecare.

A dispus confiscarea de la inculpații A., B. și C. suma totală de 1.259.789,03 RON primită prin intermediul SC E. SRL Bacău, SC J. SRL Bacău, SC K. SRL Bacău, SC F. SRL Suceava și Asociația G. de la SC L. S A - M., din care de la inculpații A. și B. până la concurența sumei de 151.034,34 RON, respectiv câte 75.517,17 RON ½ de la fiecare; de la inculpații A. și C. până la concurența sumei de 908.754,69 RON, respectiv câte 454.377,345 RON ½ de la fiecare.

A dispus confiscarea de la inculpații A. și B. a sumei totale de 70.000 RON primită prin intermediul SC F. SRL de la S C N. SRL - O., respectiv câte 35.000 RON, ½ de la fiecare.

Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva Sentinței penale nr. 266/D/2016 din data de 14 iulie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, au declarant apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău, inculpații A., B., C., P. și Q.

Prin Decizia penală nr. 495/A din data de 3 noiembrie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondat, apelul promovat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău împotriva Sentinței penale nr. 266/D/14 iulie 2016 a Tribunalului Bacău, conform art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., precum și cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, formulată de reprezentantul Ministerului Public - DNA - Serviciul Teritorial Târgu Mureș la termenul de judecată din 26 iunie 2017.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a admis apelurile promovate împotriva Sentinței penale nr. 266/D/14 iulie 2016 a Tribunalului Bacău de către inculpații A., B., C., P. și Q., a desființat parțial hotărârea judecătorească apelată și rejudecând cauza, în ceea ce-i privește pe inculpații A. și B. a stabilit următoarele:

I. Conform art. 396 alin. (1), alin. (5) din C. proc. pen. cu raportare la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului A. de sub acuza comiterii infracțiunilor de luare de mită - faptă incriminată de disp. art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., pentru patru faptele de luare de mită, ce ar fi fost comise în legătură cu denunțătorii M. (două fapte) și O. (o faptă) și cu coinculpatul Q. (o faptă).

Conform art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c din C. pen. anterior pe o durată de 3 ani (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat prin prezenta).

Potrivit art. 71 din C. pen. anterior a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c din C. pen. anterior.

A constatat că, în cauză, inculpatul A. a fost reținut 24 de ore în data de 26 iunie 2014, arestat preventiv de la 1 iulie 2014 la 3 septembrie 2014, arestat la domiciliu de la 4 septembrie 2014 la 3 februarie 2015 și de la 3 martie 2016 la 1 aprilie 2016 și supus măsurii preventive a controlului judiciar de la 2 aprilie 2016 până la data pronunțării prezentei.

A dedus din pedeapsa aplicată acestui inculpat perioada executată de acesta în stare de reținere, arest preventiv și arest la domiciliu.

A constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de acest inculpat.

II. Conform art. 396 alin. (1), alin. (5) din C. proc. pen. cu raportare la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului B. de sub acuza comiterii infracțiunilor de complicitate la luare de mită - faptă incriminată de disp. art. 26 din C. pen. anterior rap. la art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., pentru două fapte de complicitate la luare de mită, ce ar fi fost comise în legătură cu denunțătorii M. și O.

Conform art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpatul B. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la luare de mită, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c din C. pen. anterior pe o durată de 3 ani (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita o activitate de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat prin prezenta).

Potrivit art. 71 din C. pen. anterior a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c din C. pen. anterior.

Conform art. 81, 82 din C. pen. anterior a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate prin prezenta, pe durata unui termen de încercare de 5 ani (3 plus 2 ani).

A atras atenția inculpatului asupra respectării prevederilor art. 83 din C. pen. anterior.

Conform art. 71 alin. (5) din C. pen. anterior a suspendat executarea pedepsei complementare pe durata termenului de încercare stabilit.

A constatat că, în cauză, inculpatul B. a fost reținut 24 de ore în data de 26 iunie 2014, arestat preventiv de la 1 iulie 2014 la 3 septembrie 2014, arestat la domiciliu de la 4 septembrie 2014 la 3 februarie 2015 și supus măsurii preventive a controlului judiciar de la 3 februarie 2015 până la data pronunțării deciziei.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. perioada reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu.

A constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de acest inculpat.

A dispus confiscarea de la inculpații A. și B., în cotă egală, de 50%, a sumei de 307.187 RON, sumă primită de la denunțătorul I., cu titlu de mită, respectiv câte 153.593,5 RON, de la fiecare dintre cei doi inculpați menționați.

A înlăturat toate celelalte dispoziții din sentința penală criticată referitoare la confiscarea sumelor de bani presupus primite cu titlu de mită de către inculpați.

A dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituită prin ordonanța emisă în data de 2 iulie 2014 de procurorul DNA în dosarul nr. x/2011 al DNA - Serviciul Teritorial Bacău, asupra bunurilor imobile ce constituie proprietatea inculpatului A., bunuri imobile situate în municipiul Bacău, județul Bacău, respectiv:

- teren compus din 3 loturi: L1 - 108 mp categorie curți construcții, L 2 - 283 mp - categoria curți construcții și L3 - 519 mp categoria curți construcții;

- 3 corpuri de clădire: C2 - 21,29 mp, C3 - 37,25 mp, C4 - 83,71 mp., menținând însă măsura sechestrului asigurator dispusă prin menționata ordonanță a procurorului asupra imobilului C1 - 252,42 mp.

Inculpații A. și B. au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în prim grad jurisdicțional.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei în apel au fost reținute în sarcina statului.

Sub aspectul situației de fapt, s-au reținut, în esență, următoarele:

La începutul anului 2008 inculpatul A. a pretins de la I. să îi fie remis un procent de 50% din valoarea decontată de Primăria Bacău aferentă fiecărui stâlp de iluminat public la care societatea administrată de acesta, SC H. SA, efectua lucrări în baza contractului încheiat cu această instituție, valoare ce era de 38 de euro/stâlp, în scopul de a nu reduce tariful stabilit prin contract. În baza acestei solicitări, în perioada martie 2008 - octombrie 2011 a primit prin intermediul mai multor societăți comerciale și asociații sportive, respectiv SC D. SRL Bacău, SC E. SRL Bacău, SC F. SRL Suceava și Asociația G. suma totală de 810.670 RON.

În perioada mai 2010 - octombrie 2011 inculpatul B. a primit de la I., prin intermediul SC F. SRL, suma totală de 317.127 RON, în baza unor contracte de publicitate fictive, cunoscând că acești bani reprezintă mita solicitată de A. lui I. pentru desfășurarea contractului de concesionare a iluminatului public în mun. Bacău, încheiat între Primăria Bacău și SC H. SA.

S-a constatat că plățile din conturile SC R. SA și SC S. SA în cele ale SC F. SRL, societate administrată de inculpatul B., s-au făcut pentru onorarea plăților pretinse de inculpatul A., iar motivul pentru care SC F. avea de primit bani de la firmele denunțătorului I. este legat de contractul de întreținere a stâlpilor de iluminat, iar nu de alte relații dintre personajele cauzei.

S-a reținut că inculpatul B. a acceptat, în mod repetat și în cunoștință de cauză, în numele SC F. SRL, efectuarea de plăți de către societățile controlate de denunțătorul I., S. SA și R. SA, în contul plăților solicitate de inculpatul A. pentru derularea contractului de întreținere a stâlpilor de iluminat dintre Primărie și SC H. SA Bacău.

În ceea ce privește înmânarea banilor inculpatului A., instanța de apel a apreciat că excede cadrului probațiunii fixat prin rechizitoriu și că, în ce privește infracțiunea de luare de mită în modalitatea pretinderii, discuția este lipsită de interes, fiindcă momentul primirii de către inculpatul A. a banilor este ulterior momentului consumării infracțiunii și nerelevant pentru existența acesteia. Inculpatul A. nu a făcut o solicitare singulară, ci a condiționat în mod continuu și activ modul de derulare a contractului de întreținere a stâlpilor de iluminat de derularea satisfăcătoare a plăților în compensație.

S-a mai reținut că cele două modalități de comitere a faptei, pretinderea sau primirea, nu pot fi privite ca fapte independente, ci, potrivit doctrinei și practicii judiciare unanime, constituie părți ale unei unități naturale de infracțiune. În această unitate se încadrează, în cazul modalității normative a luării de mită prin intermediar, actul primirii mitei de către intermediar, care este ulterior pretinderii și anterior primirii mitei de către autor. Ca atare, datele primirii banilor de către inculpatul B. în numele societății sale constituie date de săvârșire a infracțiunii de luare de mită.

Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs în casație inculpații A. și B., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În motivarea recursului în casație, inculpatul A. a arătat, în esență, că fapta de luare de mită pentru care a fost condamnat de către instanța de apel a avut ca obiect sume de bani pe care le-ar fi pretins pentru o altă persoană, nu pentru sine, iar această modalitate de săvârșire a infracțiunii de luare de mită nu era prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior. Inculpatul a precizat că infracțiunea de luare de mită având ca obiect bani sau alte foloase pretinse/primite/acceptate pentru o altă persoană decât subiectul activ a fost incriminată pentru prima dată prin art. 289 alin. (1) din C. pen. în vigoare, începând cu 1 februarie 2014. Astfel, inculpatul a subliniat că voința explicită a legiuitorului a fost în sensul de a nu incrimina în C. pen. anterior luarea de mită în modalitatea "pentru altul". Totodată, a apreciat că infracțiunea de luare de mită având ca obiect bani sau alte foloase pretinse/primite acceptate pentru o altă persoană decât subiectul activ nu poate rezulta din împrejurarea că elementul material se poate realiza și în mod indirect. Incriminarea luării de mită având ca obiect bani sau alte foloase pretinse/primite/acceptate pentru o altă persoană decât subiectul activ încalcă principiul legalității incriminării, sub două aspecte: primul vizând faptul că norma de incriminare nu este previzibilă, iar cel de al doilea referindu-se la faptul că a fost pronunțată o condamnare bazată pe o aplicare a legii penale prin analogie, în defavoarea inculpatului.

Analogia ar consta în aplicarea art. 289 alin. (1) din C. pen., care incriminează luarea de mită comisă pentru o altă persoană, în detrimentul art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior, care nu incriminează o astfel de variantă de săvârșire a infracțiunii de luare de mită.

Inculpatul B. a menționat că a fost condamnat pentru complicitate la luare de mită pentru altul, apreciind că această infracțiune a fost incriminată pentru prima dată prin noul C. pen., lipsa sintagmei "pentru altul" în vechea reglementare având semnificația neincriminării acestei modalități normative.

A mai menționat că incriminarea luării de mită având ca obiect bani sau alte foloase pretinse/primite/acceptate pentru o altă persoană decât subiectul activ încalcă principiul legalității incriminării, apreciind că dispoziția legală trebuie să se bucure de predictibilitate și claritate.

Prin încheierea din data de 27 februarie 2018, dată în prezenta cauză și prin încheierea din data de 11 aprilie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B.

Prin încheierea din data de 22 mai 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus reunirea celor două cauze, dată la care a procedat și la judecarea recursurilor în casație.

În dezbateri, apărătorii inculpaților A. și B. au susținut motivele de recurs în casație formulate în scris.

Procurorul a solicitat respingerea recursurilor în casație, ca nefondate, în raport de împrejurarea că instanța de apel a reținut că pretinderea folosului material de către inculpatul A. s-a realizat pentru sine, nu pentru altă persoană și că infracțiunea de luare de mită se consumă la momentul pretinderii folosului, nu la data remiterii acestuia.

Examinând, pe fond, recursurile în casație declarate de inculpații A. și B., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Analiza efectuată în calea extraordinară de atac a recursului în casație vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege.

Se constată că inculpații A. și B. și-au întemeiat recursul în casație pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat în apel pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Totodată, observă că a fost considerată a întruni elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., fapta inculpatului de a pretinde, la începutul anului 2008, de la I. să îi fie remis un procent de 50% din valoarea decontată de Primăria Bacău aferentă fiecărui stâlp de iluminat public la care societatea administrată de acesta, SC H. SA, efectua lucrări în baza contractului încheiat cu această instituție, în scopul de a nu reduce tariful stabilit prin contract.

Similar, inculpatul B., a fost condamnat în apel pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., constând în aceea că, în perioada mai 2010 - octombrie 2011, a primit de la I., prin intermediul SC F. SRL, suma totală de 317.127 RON, în baza unor contracte de publicitate fictive, cunoscând că acești bani reprezintă mita solicitată de A. lui I. pentru desfășurarea contractului de concesionare a iluminatului public în mun. Bacău, încheiat între Primăria Bacău și SC H. SA.

Ambii inculpați au susținut, în esență, că faptele pentru care au fost condamnați nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită, respectiv complicitate la luare de mită întrucât "luarea de mită pentru altul" nu era incriminată sub imperiul vechiul C. pen., această modalitate a infracțiunii de luare de mită fiind sancționată penal doar după intrarea în vigoare a C. pen. actual, respectiv din 1 februarie 2014.

Contrar susținerilor recurenților-inculpați, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel a reținut că inculpatul A. a pretins de la I., administratorul SC H. SA, procentul de 50% din valoarea decontată de Primăria Bacău aferentă fiecărui stâlp de iluminat public pentru sine, nu pentru SC D. SRL Bacău, SC E. SRL Bacău, SC F. SRL Suceava sau Asociația G., prin intermediul cărora s-a reținut că s-au efectuat plățile. Totodată, a constatat că inculpatul B. a acceptat, în mod repetat și în cunoștință de cauză, în numele SC F. SRL, efectuarea de plăți de către societățile controlate de denunțătorul I., S. SA și R. SA, în contul plăților solicitate de inculpatul A. pentru derularea contractului de întreținere a stâlpilor de iluminat dintre Primărie și SC H. SA Bacău.

Prin urmare, nici instanța de fond, nici cea de apel nu au reținut că inculpatul A. ar fi pretins procentul de 50% din valoarea decontată de Primăria Bacău aferentă fiecărui stâlp de iluminat public pentru SC D. SRL Bacău, SC E. SRL Bacău, SC F. SRL Suceava sau Asociația G., ci doar faptul că acesta a solicitat virarea sumelor pretinse în contul acestor persoane juridice.

Faptul că instanța de apel nu a înțeles să probeze faptul primirii banilor de către inculpatul A. și nu a făcut referire la acest aspect nu echivalează cu pretinderea foloaselor pentru o altă persoană, ci se datorează constatării acesteia că, în ce privește infracțiunea de luare de mită în modalitatea pretinderii, discuția este lipsită de interes, fiindcă momentul primirii de către inculpatul A. a banilor este ulterior momentului consumării infracțiunii și nerelevant pentru existența acesteia.

Totodată, în raport de conținutul legal al infracțiunii de luare de mită, așa cum este acesta redat în dispozițiile art. 254 din C. pen. anterior și art. 289 din C. pen., în acord cu instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că infracțiunea de luare de mită se consumă în momentul pretinderii, primirii sau acceptării promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite, în cazul în care făptuitorul realizează mai multe variante alternative ale elementului material al infracțiunii existând o singură infracțiune de luare de mită, nu un concurs de infracțiuni, care se consumă în momentul realizării primei activități infracționale, fapt, de altfel, necontestat de către recurenții-inculpați.

În concluzie, faptele recurenților-inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. și complicitate la luare de mită, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., apărările acestora fiind circumstanțiate la o altă situație de fapt decât cea reținută de către instanța de apel.

Față de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații A. și B.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 495/A din data de 03 noiembrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2015

Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de 100 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul B., în sumă de 260 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2018.

Procesat de GGC - ED