ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 24 aprilie 2025

Deliberând asupra admisibilității cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 177/22.07.2024 pronunțată de Judecătoria Răcari, în baza art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 400 RON pentru faza de urmărire penală.

Împotriva sentinței penale nr. 177/22.07.2024 pronunțată de Judecătoria Răcari, a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 146 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 177/22.07.2024 pronunțată de Judecătoria Răcari, ca nefondat.

În esență, curtea a apreciat, contrar motivelor de apel formulate și a argumentelor prezentate de apelantul inculpatul A., că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele, fiind rezultatul unei analize amănunțite și complete a mijloacelor de probă administrate, a unei interpretări juste și corecte a acestor probe și a dispozițiilor legale incidente, și cuprinde o expunere clară a argumentelor reținute și o motivare concisă și coerentă.

În acest sens, a constatat că apelantul inculpat A. a înțeles să beneficieze de judecarea cauzei în condițiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. raportat la prevederile art. 375 din C. proc. pen., iar prima instanță a examinat infracțiunea dedusă judecății sub aspectul laturii obiective, a elementului material și sub aspectul laturii subiective, sens în care a constatat existența faptei deduse judecății și a dispus condamnarea apelantului inculpat.

Totodată, a apreciat că instanța de fond a analizat infracțiunea dedusă judecății, a constatat existența acesteia, comiterea faptei de către apelantul inculpat A. sens în care a dispus condamnarea acestuia.

Raportat la probele administrate în cursul urmăririi penale și la instanța de fond, a constatat existența infracțiunii reținute în sarcina apelantului inculpat A., comiterea acesteia de către apelantul inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, intenție indirectă și inexistența vreunei cauze justificative sau de neimputabilitate.

Analizând, în concret, apărările formulate în cuprinsul motivelor de apel, ce privesc netemeinicia sentinței penale apelate, curtea a constatat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 74 din C. pen., având în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, curtea a apreciat că dozarea pedepsei aplicate inculpatului apelant de către instanța de fond a fost corect stabilită, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată apelantului inculpat de către instanța de fond, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen., în condițiile stării de recidivă postexecutorii raportat la condamnarea suferită de acesta prin sentința penală nr. 66/26.04.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Răcari, definitivă prin neapelare la data de 07.05.2018, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere reprezentând minimul redus ca urmare a judecării cauzei în procedura recunoașterii învinuirii, și nu se impune reducerea acesteia, prin aplicarea prevederilor art. 79 alin. (3) din C. pen.

În acest sens, a avut în vedere că fapta comisă de apelant în prezenta cauză are un grad de pericol social, ridicat, prin prisma conducerii autoturismului, pe drumurile publice, respectiv pe DJ 701, în localitatea Sălcuța, județ Dâmbovița, fără a deține permis de conducere valabil, în condițiile în care acesta era condamnat definitiv într-o altă cauză, faptă pentru care s-ar fi împlinit termenul de reabilitare la data de 06.07.2023, dacă nu ar fi comis în data de 09.11.2022, prezenta faptă dedusă judecății.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, stabilite de instanța fondului, instanța de apel a apreciat că aceasta a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 88 alin. (3) din C. pen. privind revocarea beneficiului amânării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare și contopirea acestei pedepse cu cea aplicată în cauză, singura modalitate de executare a pedepsei rezultante fiind doar cu executare, astfel încât nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei așa cum s-a solicitat în cauză.

Împotriva deciziei penale nr. 146 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs în casație inculpatul A. la data de 14 martie 2025 (data poștei- dosar nr. x/2023 al Cuții de Apel Ploiești).

Conform art. 439 alin. (2) din C. proc. pen., Curtea de Apel Ploiești a dispus comunicarea cererii de recurs în casație către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, conform dovezii de comunicare aflate la dosarul cauzei.

În cauză nu au fost depuse concluzii scrise.

După efectuarea comunicării prev. de art. 439 din C. proc. pen., Curtea de Apel Ploiești a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției Penale, la data de 14 aprilie 2025, sub nr. x/2023, fiind repartizat aleatoriu completului C10 Filtru.

Prin referatul din aceeași dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 24 aprilie 2025.

În conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) din C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit și depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casație.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Stabilind sfera titularilor dreptului de a formula recurs în casație, art. 436 alin. (1) din C. proc. pen. enumeră limitativ procurorul, inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente, în aceste din urmă cazuri exercitarea dreptului putându-se realiza, fie personal, fie prin reprezentant legal sau reprezentant convențional cu împuternicire specială (avocat).

Totodată, referitor la conținutul cererii de recurs în casație, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. a stabilit că aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora (lit. c) și semnătura persoanei care exercită recursul în casație (lit. d), rezultând, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat că cererea de recurs în casație se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conținutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casație, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac sau are calitatea de reprezentant legal ori convențional al titularului, domiciliul sau reședința părții, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părților (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, voința de a recura respectiva hotărâre și limitele acestei voințe, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanței de recurs, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Cererea îndeplinește și condiția prevăzută de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul A., care a formulat și apel în cauză.

Cererea îndeplinește condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele și prenumele recurentului inculpat, domiciliul acestuia, precum și domiciliul procesual ales, decizia împotriva căreia a formulat cerere de recurs în casație, cererea fiind semnată de apărătorul ales al inculpatului, cu împuternicire avocațială depusă la dosar .

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că, inculpatul A. a invocat cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 441 rap. la art. 446 și art. 448 din C. proc. pen., a solicitat suspendarea executării laturii penale a deciziei nr. 146 din data de 10 februarie 2025.

În cuprinsul motivelor de recurs în casație, recurentul inculpat, prin apărător ales a expus considerații teoretice referitoare la calea extraordinară de atac a recursului în casație.

De asemenea, a susținut că sunt îndeplinite condițiile de formă privind admiterea cererii de recurs în casație.

Cu privire la condițiile de fond privind admiterea cererii, recurentul inculpat a arătat că, un prim motiv de admitere a recursului în casație formulat este cel referitor la faptul că, pe rolul Judecătoriei Răcari se află dosarul nr. x/2024 ce are ca obiect contestație în anulare care se află în procedura de pronunțare din data de 05 februarie 2025 și amânat pentru data de 31 martie 2025 în condițiile în care, deși a adus la cunoștința instanței că termenul de pronunțare la Curtea de Apel Ploiești este data de 10 februarie 2025 în dosarul în care s-a pronunțat decizia nr. 146/A din 10 februarie 2025, instanța de la Judecătoria Răcari a dispus ca termenul de pronunțare în dosarul nr. x/2024 sa fie pe data de 31 martie 2025.

În acest sens, a arătat că, în cuprinsul contestației în anulare a solicitat retractarea sentinței penale nr. 66 din 26 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Răcari, ce vizează fapte petrecute în perioada 26-29 septembrie 2013, fapte ce au constat în sustragerea a două buetlii din garajul unei persoane, în condițiile în care în acest dosar s-a emis și o soluție de clasare.

Totodată, a învederat că, în dosarul antemenționat a invocat aspecte ce vizau erorile de procedură ce formează obiectul unei contestații în anulare prin care solicită:

-desființarea, în temeiul art. 432 alin. (1), (2) și (3) din C. proc. pen. a sentinței penale nr. 667 din data de 26 aprilie 2018 a Judecătoriei Răcari, în temeiul art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

-încetarea procesului penal, în temeiul art. 426 lit. b) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., în sensul că a intervenit prescripția cu privire la contestator, în baza excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 154 din C. pen., în baza Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 356 din data de 26 mai 2022 a Curții Constituționale, respectiv a Deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și Deciziei nr. 37 din data de 17 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în limitele rezultate din hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în data de 24 iunie 2023, în sensul că, se va aplica și actelor de procedură efectuate înainte de 25 iunie 2018.

În ceea ce privește probele în circumstanțiere, recurentul inculpat a susținut că, la termenul din data de 10 ianuarie 2025 a învederat instanței de apel că este căsătorit, are doi copii minori în îngrijire, unul cu probleme medicale de natură psihică și locomotorie, având nevoie de mai multe intervenții chirurgicale, are un loc de muncă stabil, obținând venituri licite necesare subzistenței în urma prestării activității cadrul unității angajatoare, că nu este cunoscut cu antecedente penale, până la condamnarea pentru infracțiunea de furt comisă în minorat.

Totodată, a arătat că, prin ordonanța din 16 octombrie 2016 s-a dispus clasarea urmăririi penale față de coautor, intervenind împăcarea părților.

Față de aceste aspecte, a apreciat că, odată cu soluția ce urmează a se da în contestație în anulare, se pot schimba și aspectele ce privesc soluția dată prin decizia nr. 146/A din 10 februarie 2025.

Un alt aspect invocat vizează posibilitatea reținerii de circumstanțe judiciare atenuante, care să permită schimbarea soluției date de Curtea de Apel Ploiești.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului în casație, în sensul îndreptării erorilor de drept prin care se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.

Ulterior înregistrării dosarului pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 09 aprilie 2025 recurentul inculpat, prin apărător ales a depus la dosar note scrise cu soluția dispusă în dosarul nr. x/2024, având ca obiect contestație la executare, înscrisuri și argumente ce nu vor fi avute în vedere, deoarece motivarea căii de atac trebuie să se facă în cuprinsul cererii de declarare a recursului în casație, respectiv modificările sau precizările ulterioare motivelor de recurs se pot realiza numai în interiorul termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Înalta Curte reține că, printre alte condiții, admiterea în principiu a recursului în casație este condiționată de constatarea că motivul pe care aceasta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Prin raportare la criteriile de exigență ale condiției supuse analizei și la sfera cazurilor de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică și jurisprudență, se reține că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabilește cazurile în care se poate face recurs în casație, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii de recurs în casație și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre cazurile expres prevăzute de lege.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., aceste dispoziții sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege, în raport, cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută și menținută prin hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond sau de apel.

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul a învederat posibilitatea de a fi reținute circumstanțe atenuante, faptul că inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată, precum și împrejurarea că, pe rolul Judecătoriei Răcari se află dosarul nr. x/2024 ce are ca obiect contestație în anulare ce are termen de pronunțare la data de 31 martie 2025, calea extraordinară de atac având ca obiect retractarea sentinței penale nr. 66 din data de 26 aprilie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Răcari, definitivă prin neapelare.

Or, chestiunile vizând reținerea de către instanțele ordinare a circumstanțelor personale ale inculpatului, precum și împrejurarea că acesta a formulat o contestație în anulare vizând soluția de condamnare pronunțată într-o cauză anterioară ce formează primul termen al recidivei postexecutorii, excedează cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Având în vedere că aceste chestiuni nu pot fi cenzurate prin prisma cazului de casare invocat, motivul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. a fost invocat în mod formal.

În consecință, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În continuare, procedând la evaluarea cererii de suspendare a executării hotărârii recurate formulate de inculpatul A., Înalta Curte, judecătorul de filtru, o constată neîntemeiată pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 441 din C. proc. pen., "Instanța care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completul care judecă recursul în casație poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii, putând impune respectarea de către condamnat a unora dintre obligațiile prevăzute la art. 215 alin. (1) și (2).

(2) În cazul în care persoana condamnată nu respectă obligațiile impuse prin încheiere, completul care va judeca recursul în casație, din oficiu sau la cererea procurorului, poate dispune revocarea măsurii suspendării și reluarea executării pedepsei.

(3) Aducerea la îndeplinire a dispozițiilor de suspendare a executării hotărârii și supravegherea respectării obligațiilor impuse se fac prin instanța de executare."

Din interpretarea dispozițiilor legale antemenționate, rezultă că suspendarea executării hotărârii recurate este o măsură de excepție, pusă la dispoziția judecătorului de filtru sau instanței de judecată, după admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și în timpul judecării acestuia, prin care se sistează temporar, până la judecarea pe fond a căii de atac, punerea în executare a hotărârii definitive împotriva căreia s-a exercitat recursul în casație, în principiu nesuspensiv de executare, conform art. 433 și următoarele din C. proc. pen.

În absența unor criterii legale de apreciere asupra oportunității suspendării executării hotărârii recurate, judecătorul de filtru din cadrul Înaltei Curți, reține că o astfel de analiză trebuie circumscrisă strict cadrului procesual al recursului în casație și caracterului excepțional al unei astfel de măsuri, urmând a se evalua dacă, în contextul admiterii în principiu a cererii, în raport, cu motivele invocate de inculpați în argumentarea recursului în casație și de posibilele soluții pe fondul căii de atac, argumentele prezentate în susținerea cererii de suspendare relevă necesitatea unei astfel de măsuri pentru preîntâmpinarea potențialelor efecte negative, uneori ireparabile, cauzate de continuarea executării unei hotărâri definitive criticate ca fiind nelegală.

În acest cadru de analiză, judecătorul de filtru din cadrul Înaltei Curți, constată că, raportat la datele particulare ale cauzei, susținerile recurentului inculpat nu pot constitui un motiv rezonabil pentru suspendarea executării hotărârii atacate în procedura pendinte.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 146 din data de 10 februarie 2025 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 146 din data de 10 februarie 2025 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

II. Respinge cererea de suspendare a executării hotărârii atacate.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 aprilie 2025.