ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 08 noiembrie 2023

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 292 din data de 29 decembrie 2022 pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte, în baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. raportat la art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (recidivă postexecutorie) a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare, ce se va executa în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, dintre care suma de 500 RON cheltuieli aferente urmăririi penale.

II. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1068/12.07.2019 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 alin. (1) pct. (1) lit. b) C. proc. civ. penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 292 din data de 29 decembrie 2022 pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. civ. penală, a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut că la data de 07.09.2018, ora 12:30, inculpatul A. a fost depistat de organele judiciare în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe raza comunei Gornet, sat Nucet, județul Prahova (D.C. 44), fără a poseda permis de conducere.

III. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 21.07.2023, prin e-mail .

Prin cererea formulată la data de 21.07.2023, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

În dezvoltarea acestui caz de casare, recurentul a invocat faptul că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât fapta pentru care a fost condamnat, respectiv conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 C. proc. pen., nu îndeplinește condițiile de tipicitate a acestei infracțiuni.

Argumentând această teză, recurentul, în esență, a arătat că, deși elementul material al acestei infracțiuni constă într-o acțiune de conducere (care implică orientarea, dirijarea autovehiculului din interiorul acestuia în sensul dorit de conducător), inculpatul nu a condus autoturismul, ci l-a împins pe o distanță de 5 metri înspre drumul principal.

Recurentul a arătat că aceste împrejurări sunt confirmate de întreg materialul probator, respectiv de declarațiile martorilor B. și C..

Având în vedere că din întreg materialul probator a rezultat că mașina inculpatului era defectă, în sensul că nu pornea, recurentul a apreciat că nu se poate considera că aceasta a fost condusă de inculpat, astfel că fapta nu este una tipică, în sensul art. 335 alin. (1) C. pen.

Un alt argument invocat pentru a se aprecia că fapta nu este prevăzută de legea penală a fost reprezentat de faptul că inculpatul nu a condus autoturismul pe drumurile publice, respectiv pe D.C. 44, ci pe un drum secundar acestuia, nedeschis circulației publice, practic pe o alee lăturalnică care nu era amenajată pentru circulația rutieră/pietonală.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului în casație, suspendarea executării hotărârii atacate și achitarea inculpatului, întrucât fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală.

IV. Prin încheierea din 11.10.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1068 din data de 12 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilității recursului în casație instanța supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului căii de atac.

VI. Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 11.10.2023, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul-inculpat ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. vizează, în esență, faptul că nu a condus autoturismul marca x, ci doar a împins-o, iar drumul pe care s-a realizat această acțiune nu era deschis circulației publice, acesta nefiind un drum public în accepțiunea legii penale.

În analiza conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, respectiv că la data de 07.09.2018, ora 12:30, inculpatul A. a fost depistat de organele judiciare în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe raza comunei Gornet, sat Nucet, județul Prahova (D.C. 44), fără a poseda permis de conducere.

Așadar, cererea de recurs în casație vizează neîntrunirea elementelor de tipicitate a infracțiunii prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. (conducerea unui vehicul fără permis de conducere), urmare a faptului că inculpatul nu realizat o acțiune de conducere în sensul legii penale, ci doar a împins autovehiculul pe o porțiune de drum care nu poate fi apreciată drept drum public.

Instanța supremă, analizând motivele invocate de inculpat, apreciază că în realitate nu se invocă neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii ci se contestă situația de fapt, respectiv că inculpatul a condus autovehiculul marca x x, cu numărul de înmatriculare x, pe raza comunei Gornet, sat Nucet, județul Prahova (D.C. 44), fără a poseda permis de conducere.

Or, raportat la aceste critici, Înalta Curte constată că inculpatul pune în discuție stabilirea unei alte situații de fapt pe baza materialului probator administrat în cauză.

În ceea ce privește prevederea faptei în legea penală și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte notează că, potrivit art. 335 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere:

Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, a unui tramvai ori a unui tractor agricol sau forestier de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

De asemenea, Ordonanța de urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prevede următoarele:

Art. 6. În sensul prezentei ordonanțe de urgență, expresiile și termenii de mai jos au următorul înțeles:(...)

Art. 20. (1) Pentru a conduce pe drumurile publice autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere, conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere corespunzător.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere și Decizia nr. 6/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 386 din 16 mai 2019), prin care s-a statuat că: acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din C. pen., nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie.

Din analiza elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) C. pen., rezultă că aceasta este una de pericol al cărui obiect juridic special îl constituie relațiile sociale referitoare la protecția siguranței circulației pe drumurile publice, ale căror existență și desfășurare normală sunt condiționate de interzicerea conducerii vehiculelor de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În ceea ce privește elementul material al laturii obiective, Înalta Curte reține că acesta se realizează prin acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, a unui tramvai ori a unui tractor agricol sau forestier.

Astfel cum a reținut și instanța supremă prin decizia anterior precizată, conducerea unui autovehicul este operațiunea tehnică prin care o persoană pune în mișcare autovehiculul și îl dirijează pe drumurile publice, aceasta presupunând deplasarea autovehiculului, respectiv aflarea acestuia în mișcare.

Însă, conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană nu presupune obligatoriu ca motorul să funcționeze, ci înseamnă a dirija mersul unui vehicul, al unei mașini din interiorul acestuia, chiar dacă motorul nu este neapărat în funcțiune.

Prin urmare, starea de pericol nu rezultă din modul de deplasare a autovehiculului, ci din faptul că acesta este condus de o persoană care nu posedă permis de conducere.

Înalta Curte constată că instanța de apel, evaluând coroborat materialul probator, și-a format convingerea, argumentată, că inculpatul-recurent, la data de 07.09.2018, ora 12:30, inculpatul A. a fost depistat de organele judiciare în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe raza comunei Gornet, sat Nucet, județul Prahova (D.C. 44), fără a poseda permis de conducere.

În calea extraordinară a recursului în casație, astfel cum s-a reliefat, nu se poate realiza o nouă analiză, o reapreciere a materialului probator pentru a se ajunge la concluzia că inculpatul-recurent nu a realizat unele dintre activitățile incriminate de art. 335 alin. (1) C. pen.

În plus, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri adevărului printr-o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare.

În această ordine de idei, motivele invocate de recurentul-inculpat trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză. Aceasta deoarece instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Situația de fapt reținută prin actul de sesizare, însușită de instanțele care au judecat fondul cauzei, este următoarea: În fapt, la data de 07.09.2018, în jurul orei 12:30, organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliție Gornet se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe raza comunei Gornet, sat Nucet, județul Prahova. La un moment dat, au observat că pe D.C. 44 se deplasa un autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x, cu volan pe partea dreaptă, iar până a ajunge în dreptul organelor de cercetare penală, la aproximativ 20 metri, conducătorul autoturismului a frânat brusc, a oprit și a coborât din acesta.

Or, analizând acțiunea inculpatului, prin raportare la această stare de fapt, contrar celor susținute de apărare, Înalta Curte constată că inculpatul A., în calitate de conducător auto, a pus în mișcare autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, l-a dirijat pe D.C. 44, pe raza comunei Gornet, prin acționarea sistemelor de autopropulsie, acțiune ce a presupus deplasarea autoturismului, respectiv aflarea acestuia în mișcare. Prin urmare, inculpatul a realizat acțiunea de conducere a unui autovehicul în sensul legii penale, în mod corect în sarcina acestuia fiind reținută infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.

În plus, și dacă ar fi îmbrățișat punctul de vedere al inculpatului, în sensul că nu a condus autoturismul, ci doar că l-ar fi împins, Înalta Curte constată că fapta acestuia ar întruni în continuare elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., norma de incriminare neprevăzând condiția ca acțiunea de conducere să se realizeze prin punerea în funcțiune a motorului, conducerea autovehiculului fiind posibilă, chiar dacă motorul nu funcționează. Astfel, chiar și prin împingere, ar fi fost necesar ca autovehiculul să fie ghidat prin intermediul volanului, aflat în interiorul autoturismului. Deci, și în această situație, s-ar fi realizat acțiunea de conducere a autovehiculului.

În acest sens, este și Decizia nr. 6/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizie expusă supra.

Referitor la neîntrunirea condiției de tipicitate privind conducerea autoturismului pe un drum public, Înalta Curte constată, contrar opiniei apărării, că această critică este nefondată.

Astfel, în decizia instanței de apel se reține că inculpatul ar fi condus autoturismul marca x pe drumul comunal nr. 44 (D.C. 44), nu pe o alee lăturalnică care nu ar fi fost deschisă circulației publice.

Or, drumul comunal reprezintă o cale de comunicație terestră, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice, fiind reglementat în O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și marcat prin indicator rutier, regăsit în Anexa nr. 2 la actul normativ anterior menționat, dar și în Ordonanța nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.

În raport de considerentele prezentate, Înalta Curte constată că acțiunea inculpatului A., care în data de 07.09.2018, ora 12:30, a fost depistat de organele judiciare în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe raza comunei Gornet, sat Nucet, județul Prahova (D.C. 44), fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) C. pen.

Concluzionând, Înalta Curte consideră că inculpatul-recurent a invocat numai formal cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., fapt pentru care, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 1068 din data de 12 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1068 din data de 12 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 noiembrie 2023.