ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1486/2025

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă în 15 aprilie 2025, sub nr. x/2025, contestatorul A. a arătat că înțelege să formuleze contestație în anulare, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 544 din 4 martie 2025, pronunțată de instanța supremă în dosarul nr. x/2016, solicitând anularea hotărârii atacate, întrucât dezlegarea dată recursului este, în opinia sa, rezultatul unei erori materiale.

Relevând cadrul factual, precizează că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la 27.04.1988, existent la dosar, face dovada faptului că intimata (fiica sa) era minoră la acea dată, fiind lipsită de venituri, contestatorul fiind cel care a procurat efectiv fondurile bănești necesare perfectării convenției.

A mai arătat contestatorul că hotărârea atacată este succint motivată de către instanță, ceea ce, în opinia sa, echivalează cu o lipsă de motivare, fiind, în același timp, eronată.

Solicită judecata cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2016, expunând, în acest sens, considerații referitoare la parcursul procesual al litigiului și al incidentelor procedurale soluționate în cadrul acestuia.

A precizat, totodată, că hotărârea atacată este netemeinică, aspect ce rezultă din împrejurarea că, deși existau probe certe, care atestau raporturile juridice dintre părți, instanța nu a ținut cont de acestea.

Ulterior expunerii situației de fapt, contestatorul a menționat că a solicitat, prin cererea de recurs, judecata pe fond a cauzei, respectiv că se impunea admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.

De asemenea, precizează că nu existau motive pentru anularea recursului, prin decizia atacată.

În consecință, solicită admiterea contestației formulate, casarea hotătârii atacate și pe fond admiterea recursului formulat.

Prin decizia nr. 544 din 4 martie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 140 din 4 aprilie 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., asupra admisibilității căii de atac, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs inclusiv atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., text de lege de care contestatorul a înțeles să se prevaleze în susținerea căii extraordinare de atac promovate.

În speță, raportat la prevederile C. proc. civ. în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată (27 octombrie 2016), decizia împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., soluția fiind aceea de anulare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 140 din 4 aprilie 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din același cod anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" are în vedere atât căile de atac ordinare, cât și cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.

În acest sens, prevederile art. 27 C. proc. civ. dispun, la rândul lor, că "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Mai mult, prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., este consacrat principiul legalității căii de atac stabilind că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afară de acestea neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele stabilite de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În aceste coordonate, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Totodată, liberul acces la justiție nu impune posibilitatea promovării tuturor căilor de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă, pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, în acest sens fiind și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea pronunțată în cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei).

Pentru aceste considerente, reținând că decizia împotriva căreia a fost promovată prezenta contestație în anulare nu este supusă niciunei căi de atac, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) teza finală din C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 544 din 4 martie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2025.