ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2603/2021

Circumstanțele cauzei. 1.1. Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 20 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței constatarea caracterului simulat al contractului de împrumut, autentificat sub nr. x la data de 28 iunie 2013 de către C.. 1.2 Sentința pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București Prin sentința civilă nr. 5428 din 23 mai 2018, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. x/2018. 1.

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința civilă nr. 1686 din 10 iulie 2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată. 1.4 Decizia Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Prin decizia civilă nr. 1744 A/2020 din 11 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția tardivității, invocată din oficiu, și a respins apelul exercitat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1686 din 10 iulie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, ca tardiv formulat. 1.

Calea de atac formulată în cauză La data de 01 martie 2021, împotriva deciziei civile curții de apel a exercitat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 martie 2021. Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul-reclamant A. a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea deciziei civile nr. 1744 A/2020 din data de 11 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă pentru cauze cu minori și de familie, și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași curți de apel. În argumentarea criticii de nelegalitate invocate, după expunerea situației de fapt care a generat promovarea demersului juridic și prezentarea unor aspecte de ordin doctrinar cu privire la instituția simulației, reglementate de prevederile art. 1289 din C. civ., (filele x din memoriul din recurs), recurentul-reclamant a învederat că, în mod greșit, în raport de ansamblul probator administrat în fața primei instanțe, Tribunalul București a apreciat că nu sunt întrunite condițiile privind constatarea simulației cu privire la contractul de împrumut, autentificat sub nr. x la data de 28 iunie 2013 de către C.. În continuare, a susținut că, în mod nelegal, instanța de apel a apreciat că apelul a fost exercitat cu nesocotirea termenului legal, față de împrejurarea că reclamantul a intrat în posesia sentinței tribunalului la data de 12 septembrie 2019, iar apelul a fost exercitat la data de 11 octombrie 2019, deci cu respectarea termenului legal de 30 de zile. 1.

Apărările formulate în cauză La 04 mai 2021, intimatul-pârât B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând că, în mod legal, instanța de apel a apreciat că reclamantul nu a respectat termenul legal pentru depunerea cererii de apel și a respins calea de atac, ca tardiv exercitată. La data de 22 iunie 2021, recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimatul-pârât prin întâmpinare și admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, nedovedite. 1.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 29 septembrie 2021 a fost admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1744/A/2020 din 11 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și a fost fixat termen de judecată la data de 24 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia curții de apel, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1744/A/2020 din 11 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Criticile recurentului ce vizează respingerea apelului, ca tardiv formulat, vor fi analizate din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., așa cum s-a reținut și prin încheierea de admitere în principiu. Recurentul-reclamant susține, în esență, că, în mod greșit, s-a apreciat că apelul împotriva sentinței civile nr. 1686 din 10 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă a fost exercitat tardiv, în contextul în care, susține că, a intrat în posesia hotărârii la data de 12 septembrie 2019, iar calea de atac a fost formulată la data de 11 octombrie 2019, deci în termenul legal de 30 de zile. Această critică nu este fondată. Înalta Curte reține, din cuprinsul concluziilor scrise depuse de către reclamantul A., existente la filele x ale dosarului nr. x/2018 al Tribunalului București, înainte de pronunțarea hotărârii atacate cu apel, că acesta și-a indicat domiciliul în București și domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat D. din București. Art. 158 din C. proc. civ. dispune că: "În caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea mențiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156." Înalta Curte reține că sentința tribunalului nr. 1686 din 10 iulie 2019, împotriva căreia a fost exercitat apelul, respins ca tardiv formulat, a fost comunicată reclamantului la ambele adrese, respectiv la adresa din București, str. x, la data de 02 septembrie 2019, respectiv la data de 30 august 2019, la adresa din București, str. x, conform dovezilor aflate la filele x ale dosarului nr. x/2018 al Tribunalului București, și deci cu respectarea prevederilor art. 158 alin. (1) din C. proc. civ. Conform prevederilor art. 468 alin. (1) din C. proc. civ.: "(1) Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel." Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din același act normativ: "Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: 2. când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește" În aplicarea normelor procesual civile redate, reiese că termenul pentru exercitarea apelului împotriva sentinței tribunalului, nr. 1686 din 10 iulie 2019 s-a împlinit la data de 30 septembrie 2019. Conform stampilei aplicate de instantă cu ocazia înregistrării cererii, aflată la dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a III a civilă, apelul reclamantului A. împotriva sentinței civile nr. 1686 din 10 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă a fost formulat la data de 11 octombrie 2019, cu mult peste termenul legal. Și în ipoteza în care termenul pentru exercitarea căii de atac ar fi calculat de la data la care sentința apelată a fost comunicată la domiciliul reclamantului din București str. str. x, respectiv 02 septembrie 2019, calea de atac ar fi tot tardiv formulată, termenul împlinindu-se la 03 octombrie 2019. Împrejurarea că, prin cererea de apel, reclamantul A. a indicat un alt domiciliu procesual ales, respectiv la SCA E., din București, str. x, nu poate produce efecte juridice în ceea ce privește adresa de comunicare a sentinței pronunțate în primă instanță de tribunal. Aceasta întrucât, potrivit dispozițiilor art. 172 C. proc. civ.: "Dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare." Or, în speța dedusă judecății, nu există la dosar dovada că, anterior reținerii cauzei în pronunțare de către tribunal, 06 iunie 2019, reclamantul A. să fi adus la cunoștința primei instanței vreo schimbare a adresei de comunicare a actelor de procedură, astfel că nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor art. 158 din C. proc. civ., hotărârea fiind comunicată, în mod corect, la domiciliul procesual ales indicat de către parte prin ultimul act depus la dosar înainte de pronunțarea hotărârii, respectiv prin concluziile scrise. În egală măsură, se observă din analiza actelor dosarului de fond că reclamantul nu a înțeles să formuleze o cerere prin care să comunice tribunalului un alt domiciliu procesual ales nici ulterior datei pronunțării hotărârii apelate, în vederea comunicării acesteia la noua adresă. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința apelată, nr. 1686 din 10 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost legal comunicată reclamantului A. la data de 30 august 2019, la domiciliul procesual ales indicat, respectiv la Cabinet de avocat D. din București, str. x, astfel încât instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 468 alin. (1) C. proc. civ., reținând că reclamantul a depășit, prin formularea apelului la 11 octombrie 2019, termenul legal de 30 zile de la comunicarea hotărârii atacate. Având în vedere că motivele care pot fi invocate prin cererea de recurs trebuie să vizeze modul de soluționare a apelului, nu poate fi primită nici critica referitoare la fondul raportului juridic litigios dedus judecății - recurentul reclamant susținând că, în mod greșit, prin raportare la probele administrate, s-a apreciat că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile privind declararea simulației cu privire la contractul de împrumut autentificat sub nr. x din 28 iunie 2013 de către C.. Considerentele deciziei pronunțate în apel vizează exclusiv excepția tardivității formulării cererii de apel, care este o excepție peremptorie, ce împiedică trecerea la analizarea criticilor ce vizează fondul pricinii, astfel că, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., în recurs nu pot face obiect de analiză decât chestiunile litigioase dezlegate prin decizia recurată. Față de considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1744/A/2020 din 11 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat.