Decizia nr. 545/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire împotriva sentinței nr. 1168/2022 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 iulie 2021, pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți ("CREDIDAM") a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor ("ORDA"), solicitând: (i) anularea adresei ORDA nr. x/19.07.2021 privind soluționarea ca neîntemeiată a plângerii prealabile înregistrate la ORDA sub nr. x/22.06.2021; (ii) anularea deciziei ORDA nr. 27/24.05.2021 privind dispunerea măsurilor necesare intrării în legalitate a organismului de gestiune colectivă CREDIDAM; (iii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată generate de soluționarea prezentei cauze.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1168 din 7 iunie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea adresei ORDA nr. x/19.07.2021 privind soluționarea plângerii prealabile și, pe cale de consecință, a respins acest capăt de cerere, ca inadmisibil; pe fondul cauzei, a admis în parte cererea formulată de reclamanta Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și a anulat Decizia ORDA nr. 27/24.05.2021.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 2248 din 17 aprilie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021 a dispus următoarele: (i) a respins excepția tardivității recursului, excepția nulității recursului pentru nemotivare, precum și excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocate de intimata-reclamantă, ca neîntemeiate; (ii) a admis recursul declarat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva sentinței civile nr. 1168 din data de 7 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal; (iii) a casat în parte sentința recurată și, rejudecând, (iv) a respins capătul de cerere privind anularea deciziei ORDA nr. 27/24.05.2021, ca neîntemeiat; (v) a menținut în rest sentința recurată.

Revizuirea declarată în cauză Prin cererea înregistrată la data de 6 septembrie 2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, revizuenta Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, a solicitat revizuirea deciziei nr. 2248 din 17 aprilie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021. Cererea de revizuirea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, solicitându-se admiterea căii de atac și schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii cererii de recurs formulate de intimatul ORDA. În motivare, revizuenta a arătat, în esență, că față de maniera în care instanța de recurs a înțeles să soluționeze problema de drept dedusă judecății, confirmând conduita ORDA de a interveni în activitatea sa substanțială și de a califica o prestație ca fiind artistică în lipsa oricăror probe și trecând peste analiza de specialitate CREDIDAM, a apreciat că decizia nr. 2248/17.04.2024 a fost pronunțată cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene. Astfel, a susținut că prin decizia ce formează obiectul prezentei căi de atac, instanța a consacrat o soluție ce contravine principiilor gestiunii colective, validând o conduită a autorității competente cu monitorizarea activității organismului de gestiune colectivă ce depășește cu mult limitele prerogativelor reglementate în sarcina sa. A mai arătat că decizia atacată generează efecte contrare dreptului european, ce conduc la încălcarea dispozițiilor Directivei 2014/26 (art. 36, considerentul 26, considerentul 50), din perspectiva prerogativelor recunoscute de dreptul Uniunii Europene în favoarea autorităților competente să monitorizeze respectarea, de către organismele de gestiune colectivă, a dispozițiilor de drept intern adoptate în conformitate cu cerințele prevăzute în Directiva 2014/26, astfel cum sunt consacrate și interpretate în jurisprudența CJUE. În drept au fost invocate dispozițiile art. 21 Legea nr. 554/2004 și art. 509 și urm. C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimatul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, arătând, în esență, că a acționat în limitele conferite de lege în activitatea de verificare efectuată, ținând cont de norma legală expresă care conferă atributul luării măsurii de intrare în legalitate, iar instanța de recurs a statuat în limitele în care a fost sesizată, cu respectarea principiilor statuate la nivel european. În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 8/1996 și Legea nr. 554/2004. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cererea de revizuire formulată de revizuenta CREDIDAM, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Conform Deciziei nr. 45/2016 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept care a vizat analiza interpretării și aplicabilității art. 21 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat faptul că revine însă instanței de judecată obligația să verifice admisibilitatea revizuirii, raportat la cazul concret dedus judecății, stabilind dacă dispozițiile de drept european erau sau nu în vigoare la data faptelor relevante în cauză, dacă ele au făcut sau nu obiectul analizei instanței de judecată ori dacă prin cererea de revizuire se urmărește schimbarea cauzei juridice a cererii sub aspectul faptelor relevante pe care s-au întemeiat motivele de nelegalitate. Din ansamblul argumentelor expuse în cuprinsul cererii de revizuire, Înalta Curte reține că motivul pe care aceasta se grefează este reprezentat de împrejurarea că instanța de recurs ar fi făcut aplicarea legii naționale într-o modalitate care să genereze efecte contrare dreptului Uniunii Europene, respectiv Directivei 2014/26 (art. 36, considerentul 50), din perspectiva prerogativelor recunoscute de dreptul Uniunii Europene în favoarea autorităților competente să monitorizeze respectarea, de către organismele de gestiune colectivă, a dispozițiilor de drept intern adoptate în conformitate cu cerințele prevăzute în această directivă. Procedând la verificarea susținerilor revizuentei, Înalta Curte constată că, instanța de recurs a fost învestită cu analizarea legalității soluției primei instanțe de anulare a deciziei ORDA nr. 27/24.05.2021 privind dispunerea măsurilor necesare intrării in legalitate a organismului de gestiune colectivă CREDIDAM, din perspectiva includerii în repertoriul gestionat a prestației artistice denumite "A.", aparținând doamnei B., membru CREDIDAM, potrivit declarației de repertoriu înregistrată la organismul de gestiune colectivă nr. 23139/23.09.2020. Astfel, criticile formulate în cadrul căii de atac a recursului au vizat pretinsa calificare eronată a operei audiovizuale "A.", ca fiind o prestație artistică și, pe cale de consecință includerea acesteia, în mod eronat, în repertoriul gestionat de organismul de gestiune colectivă. În analiza realizată, instanța de recurs nu a verificat competența Oficiului de a emite actului administrativ contestat, respectiv competența de a cenzura analiza pe care organismul de gestionare colectivă o realizează cu privire la prestațiile artistice incluse în portofoliul gestionat, în exercitarea monitorizării activității organismelor de gestionare colectivă, întrucât această împrejurare a fost tranșată de prima instanță, soluția pronunțată nefiind recurată, din această perspectivă. Or, Înalta Curte constată că prin prezenta cale de atac, revizuenta a invocat nesocotirea principiului priorității dreptului Uniunii Europene tocmai în aprecierea prerogativelor de care dispune Oficiul Român pentru Drepturile de Autor pentru monitorizarea activității organismele de gestiune colectivă, aspect care nu a făcut însă obiectul analizei instanței de recurs. Față de cele mai sus expuse, Înalta Curte reține că motivele invocate nu pot deschide calea revizuirii, întrucât scopul reglementării acestei căi extraordinare de atac nu este acela de a oferi părților posibilitatea repunerii în discuție a elementelor care au fost discutate în fața primei instanțe și care au intrat în autoritate de lucru judecat, ca urmare a neexercitării căii de atac a recursului, ci acela de a remedia eventuala nesocotire a dreptului Uniunii Europene realizată de instanța a cărei hotărâre se atacă, în analiza chestiunilor ce i-au fost deduse spre soluționare. Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.