ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5080/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11.08.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării Deciziei ORDA nr. 27/24.05.2021 privind dispunerea măsurilor necesare intrării în legalitate a organismului de gestiune colectivă CREDIDAM, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul aceleiași instanțe, și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze.

Prin sentința civilă nr. 1298 din 27 septembrie 2021, Curtea de Apel București a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, și, în consecință, a dispus suspendarea executării Deciziei ORDA nr. 27/24.05.2021 până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2. a declarat recurs pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, precum și a cheltuielilor de judecată.

După o scurtă prezentare a situației de fapt, recurentul-pârât susține, în esență, că hotărârea atacată este nelegală pentru că, printr-o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile referitoare la cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.

Recurentul-pârât arată că în mod greșit instanța de fond a admis suspendarea executării Deciziei ORDA nr. 27/24.05.2021.

În cauza dedusă judecății nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, întrucât, aspectul reținut de instanța de fond referitor la emiterea deciziei cu depășirea competențelor legale ale ORDA, nu este de natură a demonstra aparența de nelegalitate a actului administrativ. Arată că dispozițiile art. 184 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, la care a făcut trimitere instanța de fond, conferă Oficiului prerogativa de a emite o decizie de intrare în legalitate a organismului de gestiune colectivă care nu respectă obligațiile impuse prin Legea nr. 8/1996. Însă, trimiterea la aceste dispoziții nu presupune în mod exclusiv și obligatoriu efectuarea unui control programat, ci și efectuarea de verificări în urma unei sesizări, prin exercitarea aceleiași competențe a ORDA relativă la emiterea unei decizii de intrare în legalitate. Recurentul-pârât arată că în cazul de față, ar fi putut fi reținut chiar și unic temei art. 184 alin. (1), aplicat pentru ipoteza unei sesizări.

Pe de altă parte, ORDA nu a tranșat "chestiunea în dispută" referitoare la "pretinsa calitate de titular de drepturi conexe" a membrului CREDIDAM nominalizat prin decizie, ci analiza situației de fapt atrage după sine încălcarea prevederilor legale indicate la punctele 1 și 2 ale art. 1 din decizie de către organismul de gestiune colectivă supus verificărilor. În realitate, nu poate exista o "chestiune în dispută" referitoare la repartizarea și plata unor remunerații colectate pentru un drept supus gestiunii colective facultative, în condițiile în care există un membru care a declarat o prestație, există utilizatori care au achitat remunerații aferente acestei prestații și un organism de gestiune care a colectat aceste remunerații pentru un drept supus gestiunii colective facultative.

Cât privește iminența producerii unei pagube, recurentul-pârât consideră că nici această condiție a suspendării actului administrativ nu este dovedită. Simpla evidențiere a efectelor generale produse de o eventuală suspendare a activității organismului de gestiune colectivă în cazul neîndeplinirii măsurilor dispuse prin decizia de intrare în legalitate, în mod nejustificat și fără o cuantificare concretă a prejudiciului material, nu poate fi reținută în sensul îndeplinirii cerinței referitoare la paguba iminentă.

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și corectă, sub aspectul constatării îndeplinirii condițiilor cererii de suspendare formulate în cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului, invocată de intimata-reclamantă la termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2022, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În cauză, suspendarea executării Deciziei nr. 27/24.05.2021 emise de autoritatea pârâtă, s-a dispus în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal se afla dosarul nr. x/2021 privind acțiunea în anulare a aceluiași act.

Așa cum rezultă din înscrisurile depuse în recurs de către partea intimată, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1168 din 7 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a soluționat fondul cauzei, în sensul că: a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea adresei ORDA nr. x/19.07.2021 privind soluționarea plângerii prealabile; a respins capătul de cerere având ca obiect anularea adresei ORDA nr. x/19.07.2021 ca inadmisibil; a admis în parte cererea în anulare și, în consecință, a anulat decizia ORDA nr. 27/24.05.2021.

De asemenea, potrivit înscrisurilor depuse în recurs tot de partea intimată, aflate la dosar, rezultă că, prin sentința nr. 1176 din 7 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea de suspendare a aceluiași act administrativ, formulată de reclamanta A. în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar prin decizia nr. 4946 din 27 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea pârâtului Oficiul Român pentru Drepturile de Autor la judecata recursului formulat împotriva sentinței anterior menționate.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond", iar potrivit art. 15 alin. (4) din aceeași lege, "În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)".

Rezultă, din prevederile legale citate, că suspendarea executării actului administrativ dispusă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 durează până la soluționarea acțiunii în anulare în primă instanță [art. 14 alin. (1)], cu excepția situației în care acțiunea în anulare a fost admisă în fond, caz în care efectele suspendării dispuse în temeiul art. 14 se prelungesc până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare, situație care se regăsește în speța de față, astfel cum s-a arătat anterior (respectiv, la 7.06.2022, Curtea de Apel București a soluționat fondul cauzei în cadrul dosarului nr. x/2021, în sensul admiterii acțiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare a executării s-a dispus prin hotărârea ce formează obiectul acestui recurs).

La momentul înregistrării recursului declarat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor din prezenta cauză, respectiv la 2.02.2022, era justificat interesul acestuia în promovarea căii de atac de care a înțeles să uzeze, cât timp nu se pronunțase de către prima instanță o soluție asupra cererii de anulare a actului administrativ a cărui suspendare se dispusese anterior.

Înalta Curte observă că efectul ce se urmărește a fi obținut prin formularea prezentei cereri în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare, a fost atins prin rămânerea definitivă a cererii de suspendare formulate în temeiul art. 14 și admiterea în primă instanță a acțiunii în anulare.

Incidența dispozițiilor art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 lipsește de interes recursul declarat în speță cu privire la cererea de suspendare formulată în temeiul art. 15, scopul soluționării definitive al acestei cereri fiind deja îndeplinit (respectiv, menținerea suspendării executării actului până la finalizarea litigiului de fond).

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că interesul recurentului-pârât în susținerea cererii de recurs promovată de acesta nu mai subzistă, fiind, astfel, întemeiată excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată de intimata-reclamantă.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepția lipsei de interes a recursului, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată de intimata-reclamantă.

Respinge recursul declarat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva sentinței civile nr. 1298 din data de 27 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2022.