ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 181/2025

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2025

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 08.08.2024, sub nr. x/2024, Sindicatul FINTIM în numele membrilor de sindicat reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. a chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând:

- anularea art. 1 pct. 10 din H.G. nr. 565/2024 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală;

- suspendarea executării acestor dispoziții din actul normativ atacat până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Prin sentința nr. 394/2024 din data de 16 septembrie 2024, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere Decizia nr. 1/2013 în Recurs în interesul legii, potrivit căreia " organizatiile sindicale au calitate procesuala activa in actiunile promovate in numele membrilor de sindicat".

În interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, instanta competenta teritorial in solutionarea conflictelor de munca in cazul acestor actiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Prin sentința nr. 842 din data de 21.11.2024, Curtea de Apel Timișoara a excepția necompetenței și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Timișoara a reținut că instanța inițial învestită cu soluționarea prezentei cauze, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, a pus în discuție la primul termen de judecată din data de 20.08.2024, la care părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii, competența sa în soluționarea cauzei și a reținut că este competentă material și teritorial să judece cauza. Mai mult, a soluționat cererea de suspendare a dispozițiilor art. 1 pct. 10 din Hotărârea de Guvern nr. 565/2024 formulată de reclamanți și a acordat termen pentru cererea în anulare la data de 16.09.2024.

În aceste condiții, devine incidentă decizia RIL a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 31/2019, potrivit căreia "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Din verificarea dosarului Curții de Apel Craiova– secția contencios administrativ și fiscal, rezultă că primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii este cel din data de 20.08.2024 când

a pus în discuție competența sa în soluționarea cauzei și a reținut că este competentă material și teritorial să judece cauza.

Mai mult, prin sentința nr. 356/2024 din data de 20 august 2024, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de suspendare a dispozițiilor art. 1 pct. 10 din Hotărârea de Guvern nr. 565/2024 formulată de reclamanți și a acordat termen pentru cererea în anulare la data de 16.09.2024.

La al doilea termen de judecată, Curtea de Apel Craiova a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, raportat la sediul reclamantului.

În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.", iar în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) același Cod, "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu."

Alin. (2) al aceluiași articol statuează că "În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop".

Textele menționate sunt expresia intenției legiuitorului de a stabili clar aspectul competenței unei instanțe, nerespectarea termenului procedural de invocare a necompetenței atrăgând decăderea din dreptul de a pune în discuție necompetența instanței, respectiv lipsirea instanței sesizate de posibilitatea invocării necompetenței cu depășirea termenului procedural menționat, cu consecința corelativă a consolidării competenței instanței inițial învestite, independent de norma care reglementează competența instanței.

Efectul omisiunii de a invoca necompetența teritorială la primul termen de judecată la care părțile erau legal citate este stabilirea competenței instanței inițial învestite de a soluționa cererea de chemare în judecată. De lege lata, declinarea competenței ulterior acestui moment nu mai este cu putință, odată depășit termenul procedural de invocare a necompetenței, instanța rămânând competentă să judece, chiar dacă virtual dispoziția legală incidentă ar fi menționat competența altei instanțe.

Reținând că la termenul din data de 20.08.2024, la care părțile au fost legal citate în fața Curții de Apel Craiova și puteau pune concluzii, instanța nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, Înalta Curte constată că a operat prorogarea de competență în favoarea Curții de Apel Craiova pentru neinvocarea excepției necompetenței teritoriale în termenul legal.

În acest sens este și soluția adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Din considerentele deciziei rezultă că instanța care primește dosarul își poate invoca necompetența și poate declina competența instanței inițial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței.

A stabilit Înalta Curte că instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, și va trebui să-i trimită acesteia dosarul, neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituind o consolidare a competenței în favoarea instanței sesizate, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat.

Astfel, Curtea de Apel Craiova rămâne să soluționeze acțiunea în fond, fără a putea invoca excepția în discuție ulterior depășirii termenului legal, în condițiile în care competența teritorială a fost deja dobândită de această instanță prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență, pentru care legiuitorul a stabilit că poate fi invocată până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova– secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Fintim în numele membrilor de sindicat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.