ÎCCJ, Decizia nr. 75/2021

Ședința publică din data de 15 martie 2021

Asupra cererilor de recurs, reține următoarele:

I. Hotărârea ce formează obiectul recursurilor

Prin decizia nr. 1193 din 26 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 527/CA din 14 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 și, în consecință, a anulat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

II. Cererile de recurs

Împotriva deciziei instanței de retractare, atât Municipiul Satu Mare, prin primar, cât și Consiliul Local al Municipiului Satu Mare au formulat cererii de recurs prin care au solicitat admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate și, în urma rejudecării, respingerea cererii de revizuire.

În motivarea recursurilor, recurenții au formulat critici comune, pe care le-au subsumat motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În concret, au susținut, în esență, că nu sunt îndeplinite cerințele triplei identități de părți, obiect și cauză pentru a se putea reține încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât hotărârile judecătorești pretins contradictorii au fost pronunțate în dosare având obiecte diferite.

În concret, au arătat că, în dosarul nr. x/2017, s-a solicitat anularea procesului-verbal nr. x din 5 aprilie 2017 și reanalizarea contestației împotriva raportului comisiei de evaluare, iar în dosarul nr. x/2017, s-a solicitat anularea H.C.L. nr. 110/2017 și a Dispoziției Primarului nr. 694/2017, precum și obligarea pârâților la plata despăgubirilor materiale și morale.

În final, recurenții au subliniat că nu există nicio legătură juridică sau raport de cauzalitate între anularea H.C.L. nr. 110/2017 și anularea Dispoziției Primarului nr. 694/2017, cele două acte administrative fiind emise de instituții diferite.

III. Întâmpinările

Intimatul a depus întâmpinări prin care a solicitat anularea recursurilor pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursurilor ca nefondate.

IV. Răspunsurile la întâmpinare

Recurenții au depus răspunsuri la întâmpinări prin care au solicitat respingerea excepției nulității și admiterea recursurilor.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că cererile de recurs cuprind aceleași critici de nelegalitate, astfel că urmează a fi analizate prin considerente comune.

Prin cererile de recurs au fost indicate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. a fost invocat prin cererile de recurs, fără ca în cuprinsul acestora să fie dezvoltate critici de nelegalitate care să se circumscrie ipotezelor reglementate de acest text de lege, respectiv nemotivarea hotărârii, existența unor motive contradictorii sau a unor motive străine de natura cauzei.

Ca atare, Înalta Curte constată că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. a fost invocat strict formal.

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admisă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Analizând criticile din cererile de recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.

În cadrul cererii de recurs, se invocă motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenții susținând, în esență, că nu este îndeplinită cerința triplei identități de părți, obiect și cauză pentru a se putea reține încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât hotărârile judecătorești pretins contradictorii au fost pronunțate în dosare având obiecte diferite.

Înalta Curte apreciază că, în ceea ce privește revizuirea, cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Criticile recurenților cu privire la greșita apreciere de către instanța de revizuire a îndeplinirii dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ. referitoare la încălcarea de către cea de-a doua instanță a autorității de lucru judecat pot fi analizate din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: … există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

În situația de față, prioritar, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți reține că instanța de revizuire a nesocotit condițiile de admisibilitate ale unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., care impun ca, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Cerința ca a doua instanță să nu fi fost sesizată cu existența primei hotărâri și să nu se fi pronunțat ea însăși asupra autorității de lucru judecat izvorăște chiar din natura juridică a instituției revizuirii, care este o cale extraordinară de atac de retractare și nu o cale de reformare, pentru a se erija într-un recurs la recurs, instanța de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorității de lucru judecat de către cea de-a doua instanță în fața căreia s-a invocat acest aspect.

Cu alte cuvinte, nu îi este permis instanței de revizuire să se transforme în instanță de recurs și să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a dat efect sau nu autorității de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanță s-a pronunțat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluții se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, și nu pe calea unei revizuiri formulate potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în care instanța este chemată să statueze ea însăși asupra incidenței acestei instituții și nu să cenzureze o judecată anterioară.

Or, în cauză, instanța celui de-al doilea litigiu a analizat conținutul primei hotărâri, de vreme ce a constatat că, "referitor la HCL Satu Mare nr. 110/27.04.2017, instanța de fond a reținut că a fost emisă în baza procesului Comisiei de soluționare a contestației înregistrată sub nr. x/05.04.2017, că prin sentința civilă nr. 2310/18.10.2017 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. x/2017, definitivă prin decizia nr. 1206/CA/26.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. și au fost anulate Raportul Comisiei de evaluare al reclamantului și Procesul-verbal nr. x/05.04.2017 al Comisiei de soluționare a contestației cu privire la raport prin care reclamantului i s-a comunicat nota acordată de comisia de evaluare. Cum actul care a stat la baza emiterii HCL atacate a fost anulat în mod definitiv de către o instanță de judecată, în virtutea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial - resoluto jure dantis, resolvitur ius accipientis, tribunalul a constatat că și Hotărârea nr. 110/27.04.2017 emisă de Consiliul Local al Municipiului Satu Mare este nelegală".

Cu toate acestea, a concluzionat în sensul că este justificată critica recurenților potrivit căreia, instanța de fond, în mod simplist și fără a analiza argumentele lor, a dispus anularea HCL nr. 110/2017 a Consiliului Local al Municipiului Satu Mare, prin care s-a aprobat rezultatul final la evaluarea directorului general al Teatrului de Nord Satu Mare, obligând instituțiile pârâte (adică și Consiliul Local, dar și Primarul Municipiului Satu Mare) să achite reclamantului drepturile salariale de care acesta ar fi beneficiat în situația finalizării în condiții de legalitate a raportului juridic rezultat din contractual de management nr. x/02.06.2014, respectiv până la data de 02.06.2017.

De altfel, instanța de revizuire a reținut în hotărârea sa că "referitor la împrejurarea că prin sentința civilă nr. 2310/18.10.2017 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. x/2017, definitivă prin decizia nr. 1206/CA/26.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea au fost anulate Raportul Comisiei de evaluare al reclamantului și Procesul-verbal nr. x/05.04.2017 al Comisiei de soluționare a contestației cu privire la raport, prin care reclamantului i s-a comunicat nota acordată de comisia de evaluare, instanța de recurs a considerat că nu poate fi reținută culpa instituțiilor pârâte deoarece prin adresa nr. x/22.06.2017 acestea au răspuns solicitărilor reclamantului, însă au apreciat, la acel moment, că HCL Satu Mare nr. 110/27.04.2017 a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale și nu există motive pentru a fi revocată. În plus, H.C.L. nr. 110/27.04.2017 nu a fost atacată pentru nelegalitate de către Prefectul Județului Satu Mare, acesta exercitând tutela administrativă asupra actelor emise de către autoritățile publice locale, pe care le poate ataca dacă le consideră nelegale".

Chiar dacă efectul celei de-a doua hotărâri a fost cel de menținere a H.C.L. nr. 110/27.04.2017, dezlegările date prin decizia civilă invocată, făcând obiect al judecății în cel de-al doilea dosar, nu mai pot fi valorificate prin intermediul revizuirii.

Or, câtă vreme cea de-a doua instanță a analizat efectele primei hotărâri asupra cauzei cu care a fost învestită și a statuat implicit, în mod definitiv, că soluția sa nu încalcă autoritatea de lucru judecat a respectivei hotărâri, instanța de revizuire nu poate cenzura acest considerent decizoriu în calea extraordinară de atac, întrucât ar proceda la efectuarea unui control de legalitate asupra unei statuări cu efect obligatoriu și autoritate de lucru judecat, efecte imprimate de caracterul definitiv al hotărârii prin care s-a dispus în acest sens.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători va admite recursurile, va casa decizia atacată și, rejudecând, va respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 527/CA din 14 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017

Față de soluția de admitere a recursurilor, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători va obliga pe intimatul A. la plata către recurenți a sumei de 979 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, constând în cheltuieli de transport, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Municipiul Satu Mare, prin primar, și de Consiliul Local al Municipiului Satu Mare împotriva deciziei nr. 1193 din 26 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Casează decizia atacată și, rejudecând:

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 527/CA din 14 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017

Obligă pe intimatul A. la plata către recurenți a sumei de 979 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 15 martie 2021.