ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 995/2023

Ședința publică din data de 29 mai 2023

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 86/Ap din 26 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. x/2004, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 259/01.07. 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a admis apelul formulat de către A., a fost schimbată în parte hotărârea instanței de fond în sensul că societatea a fost obligată să achite reclamanților diferența dintre contravaloarea părților sociale actualizată cu indicele mediu de devalorizare plus partea de profit calculată în raport cu Hotărârea nr. 501/16.06.2005 a Consiliului de Administrație al pârâtei, și valoarea achitată acestora de către pârâtă; diferența actualizată de la data de 01.01.2005 și până la data pronunțării deciziei; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data pronunțării deciziei și până la data plății efective și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 74/R din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2012, s-a dispus casarea în tot a sentinței civile nr. 1512/31.05.2012, pronunțate de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2004, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Carei.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 904 din 14 august 2020, pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2004, a fost admisă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul B., împotriva pârâtei A., având ca obiect pretenții, precum și a dosarelor conexate nr. 2065/2004 și 2066/2004 ale Judecătoriei Carei, formulate de reclamanții C., D., în contradictoriu cu pârâta A., având ca obiect pretenții și a dosarului nr. x/2012 al Judecătoriei Carei privind acțiunea civilă formulată de reclamanții C., D. și B., împotriva pârâtei A., având ca obiect - pretenții - reîntregirea valorii părților sociale ale reclamanților, capăt de acțiune disjuns din dosar nr. x/2011 al Judecătoriei Carei, și în consecință:

A dispus obligarea pârâtei să plătească reclamanților sumele stabilite în raportul de expertiză contabilă după cum urmează: reclamantului C. suma de 802,405 RON; reclamantului B. suma de 176.605 RON și reclamantei D. suma de 367.631 RON, reprezentând dreptul reclamanților de creanță împotriva pârâtei determinat potrivit art. 34 din l.36/1991.

A dispus actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație începând cu data 1 ianuarie 2005 și până la plata efectivă.

A obligat pârâta la dobânda legală calculată asupra sumelor cuvenite reclamanților începând cu 01. ianuarie 2005 și până la plata efectivă.

A confirmat onorariul total în sumă de 5000 RON achitat de către reclamanți în favoarea doamnei expert-contabil E., pentru raportul de expertiză contabilă judiciară dispus în cauză și completările la acesta,conform chitanțelor depuse la dosar.

A obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 99.055 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii experți, onorariu avocat,taxe timbru pe toată perioada derulării procesului.

Prin decizia civilă nr. 33/R din 08 decembrie 2021, Tribunalul Satu Mare, secția I civilă a respins excepția decăderii recurentei-pârâte A. din dreptul de a motiva recursul; a admis recursul declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 904/14.08.2020, pronunțate de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2004; a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a admis în parte cererile formulate și precizate de reclamanții F. și B. (ambii în calitate de succesori ai defunctului B., decedat la data de 23.07.2020), D. și C., în contradictoriu cu pârâta A..

A obligat pârâta să achite reclamanților următoarele sume reprezentând diferența dintre valoarea creanței datorate acestora în temeiul art. 34 alin. (1) din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură (respectiv, valoarea părților sociale la data de 31.12.2004, actualizată cu indicele prețurilor de consum, la care se adaugă partea de profit calculată în raport cu Hotărârea nr. 501/13.06.2005 a Consiliului de Administrație al pârâtei) și valoarea achitată de pârâtă la data de 25.11.2004: suma de 20.177,78 RON (RON) - reclamanților F. și B., ambii în calitate de succesori ai defunctului B.; suma de 6.083,64 RON (RON) - reclamantei D.; suma de 20.997,76 RON (RON) - reclamantului C.. A obligat pârâta să achite reclamanților sumele mai sus-menționate actualizate în raport cu rata inflației de la data de 01.01.2005 și până la data pronunțării prezentei.

A obligat pârâta să achite reclamanților dobânda legală aferentă debitului principal începând cu data pronunțării hotărârii și până la data plății efective.

Împotriva deciziei civile nr. 33/R din 08 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă s-a formulat cerere de revizuire - obiectul prezentului dosar, înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 07 ianuarie 2022, prin care revizuenții C., D. și B. au solicitat, în contradictoriu cu intimata A., revizuirea deciziei civile nr. 33/R din 08 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, întrucât s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

În motivarea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, revizuenții au arătat că decizia civilă nr. 33/R din data de 8 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2004, este potrivnică deciziei civile nr. 74/R din data de 26 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2012, întrucât nu se întemeiază pe proba cu expertiza contabilă dispusă a se administra într-un ciclu procesual anterior.

Inexistența unei expertize contabile care să răspundă exigențelor art. 34 din Legea nr. 36/1991 și necesitatea administrării unei noi expertize contabile sunt drepturi intrate în puterea lucrului judecat, fiind stabilite prin decizia civilă nr. 74/R/26 noiembrie 2018, irevocabilă, pronunțată în dosarul nr. x/2012.

Față de cele statuate irevocabil prin decizia civilă nr. 74/R din 26 noiembrie 2018, noile sume prevăzute în dispozitivul deciziei civile nr. 33/2021, respectiv suma de 20.177,78 RON, suma de 6.083,64 RON și suma de 20.997,76 RON nu rezultă direct sau indirect din noua probă administrată în rejudecarea litigiului după casare, respectiv nu provin din raportul de expertiză contabilă și cele 2 suplimente la raport întocmite de către expert E. în cursul rejudecării după casarea sentinței civile nr. 1512 din 31.05.2012, pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2004.

Așa cum rezultă indubitabil din hotărârea judecătorească de casare și din prevederile art. 312 din C. proc. civ. de la 1865, casarea în totalitate a sentinței civile nr. 1512 din 31.05.2012, pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2004, s-a făcut tocmai pentru că prima instanță de recurs a constatat în mod irevocabil că, deși există un vast probatoriu în cauză, totuși nu există o expertiză contabilă care să aibă un obiectiv care ar permite instanței de judecată stabilirea părților sociale la care să se adauge sau să se scadă partea cuvenită din profitul sau pierderea societății, potrivit bilanțului aprobat de adunarea generală pentru finele anului în care a încetat calitatea de asociat, respectiv anul 2004.

Drept urmare, cu toate că la data casării existau la dosar mai multe rapoarte de expertiză contabilă, instanța de recurs a constatat că se impune o nouă expertiză contabilă în sensul prevederilor art. 312 alin. (3) din C. proc. civ., deoarece lipsa administrării unei expertize având ca obiectiv dispozițiile legale mai sus menționate (art. 34 alin. (1) din Legea nr. 36/1991) raportat la bilanțul aprobat de Adunarea Generală a A. pentru finele anului 2004, data încetării calității de asociat a celor trei reclamanți, echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

Contrar celor statuate prin decizia civilă nr. 74/2018, noua instanță de recurs, prin decizia nr. 33/8 decembrie 2021, a pronunțat soluția fără a lua în considerare sumele expertizate din raportul de expertiză, adică sumele prevăzute în proba nouă dispusă prin decizia nr. 74/26 noiembrie 2018 și administrată în mod corect de către Judecătoria Carei în rejudecarea litigiului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 7, art. 323, art. 327 și ale art. 328 din C. proc. civ. din 1865.

Prin decizia civilă nr. 227/R/2022 din 06 octombrie 2022, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții C., D. și B., împotriva deciziei civile deciziei civile nr. 33/R din 08 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă în dosarul nr. x/2014 intimată fiind A.; a obligat revizuenții la plata către intimata A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5950 RON.

Pentru a pronunța hotărârea sus amintită, instanța de revizuire a reținut că, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., este necesar ca hotărârile să conțină elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat, respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză.

De asemenea, prin hotărâri definitive potrivnice se înțeleg acelea care au fost pronunțate în dosare separate, prin hotărârea din cel de-al doilea dosar fiind încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În speță, a reținut că nu sunt întrunite condițiile acestui text de lege în situația în care soluțiile atacate ca fiind contradictorii sunt date în aceeași cauză, dar pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de căile de atac exercitate de părți.

Prin reglementarea cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, sunt pronunțate hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia. În cadrul aceluiași proces, însă, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă, în diferite faze sau cicluri procesuale, soluțiile pot fi diferite de cele anterioare, în final o singură hotărâre pune capăt judecății.

Or, în speță, hotărârile cu privire la care se invocă existența contrarietății sunt decizia civilă nr. 33/R/08.12.2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2004, prin care s-a admis recursul declarat de recurenta - pârâtă A. împotriva sentinței civile nr. 904/14.08.2020 a Judecătoriei Carei, care a fost schimbată în parte, în sensul admiterii în parte a cererilor formulate și precizate de reclamanți, și decizia civilă nr. 74/R/26.11.2018, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în același dosar, într-un prim ciclu procesual, prin care au fost admise recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 1512/31.05.2012, pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2014, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe.

Prin urmare, a reținut că în cazul în care hotărârile sunt pronunțate în același dosar, în cicluri procesuale diferite, cererea de revizuire nu poate fi primită, problema existenței unor hotărâri potrivnice punându-se numai dacă hotărârile au fost date în dosare diferite, astfel că a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

Împotriva deciziei civile nr. 227/R/2022 din 06 octombrie 2022, pronunțată Curtea de Apel Oradea, secția I civilă au declarat recurs revizuenții C., D. și B., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința anulării hotărârii nr. 1525/2020 a Tribunalului Argeș și trimiterii cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe pentru respectarea efectului autorității de lucru judecat.

În motivarea recursului, revizuenții au susținut că hotărârea atacată este nelegală, Curtea de Apel Oradea a încălcat prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, apreciind, greșit și în afara acestui text de lege, că revizuirea pe motiv de contrarietate între hotărâri ar putea fi invocată doar raportat la hotărâri date în "dosare diferite" - raționament care nu are niciun suport legal și care contravine flagrant prevederilor art. 322 pct. 7, ce vizează hotărâri definitive potrivnice, pronunțate în "una și aceeași pricină", fără a reduce sfera hotărârilor revizuibile doar la hotărârile pronunțate în dosare diferite.

Sub acest aspect, revizuenții au arătat că instanța de revizuire nu are competența de a modifica legea, de a adăuga sau de a face rețineri împotriva prevederilor ei, astfel că, reținând în mod greșit noțiunea de "dosare diferite", a pronunțat o soluție în afara legii.

Raționamentul greșit al curții de apel are în vedere doar hotărârile prin care, în cicluri procesuale diferite a fost dezlegat fondul pricinii, prin soluții diferite, care nu sunt definitive și irevocabile, nu se bucură de autoritate de lucru judecat și pot fi reformate într-un nou ciclu procesual.

Însă, prin acest raționament nu se are în vedere că, în cicluri procesuale diferite, pot fi emise hotărâri irevocabile care se bucură de autoritate de lucru judecat, chiar dacă nu se dezleagă fondul, acesta fiind și cazul de față.

Concluzionând, recurenții au solicitat să se constate că cererea de revizuire formulată respectă prevederile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., hotărârea dată în recurs fiind potrivnică hotărârii anterior pronunțate, în primul ciclu procesual.

Intimata A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 28 noiembrie 2022, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 10.

La termenul de judecată din 16 februarie 2023, Înalta Curte a dispus amânarea judecării pricinii pentru imposibilitatea de prezentare a reprezentantului convențional al recurenților-revizuenți.

La termenul din 25 mai 2023, instanța de recurs a rămas în pronunțare asupra recursului, amânând pronunțarea la data de 29 mai 2023, pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Recursul revizuenților a fost întemeiat pe motivele de casare/modificare prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 4, 7 și 9 din C. proc. civ., însă criticile concrete formulate sunt încadrabile în teza de nelegalitate prevăzută art. 304 alin. (1) pct. 5.

În esență, recurenții-revizuenți au invocat reținerea greșită a condiției de admisibilitate referitoare la pronunțarea hotărârilor potrivnice în dosare diferite, instanța de revizuire ignorând faptul că prin cea de-a doua decizie (nr. 33/R/8.12.2021) au fost nesocotite chestiunile litigioase tranșate cu caracter obligatoriu și autoritate de lucru judecat prin decizia anterioară (nr. 74/R/26.11.2018), în privința necesității administrării probei cu o nouă expertiză contabilă care să permită instanței de judecată să stabilească părțile sociale la care să se adauge sau să se scadă partea cuvenită din profitul sau pierderea societății, potrivit bilanțului aprobat de adunarea generală pentru finele anului în care a încetat calitatea de asociați a recurenților din prezenta cauză C., D. și B. (decedat), respectiv anul 2004.

Înalta Curte are în vedere că motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. este fundamentat pe instituția autorității de lucru judecat, norma juridică stipulând că se poate uza de această cale extraordinară de atac, de retractare, dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

Revizuirea este, astfel, remediul procedural care intervine în ipoteza nesocotirii, printr-o judecată ulterioară, a autorității de lucru judecat atașate unei prime hotărâri.

Chiar dacă nu este reglementată expressis verbis o atare condiție de admisibilitate, precum cea vizată de criticile recurenților, totuși, în mod consecvent în doctrină și jurisprudență, atât în vechea, cât și în noua reglementare procesuală civilă, s-a statuat în sensul că una dintre condițiile de admisibilitate a revizuirii, cerute a fi îndeplinite cumulativ, este aceea ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în dosare (procese) diferite, iar nu în același dosar (proces).

Este aceasta expresia inerentă înseși rațiunii reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., care se opune ca într-o judecată ulterioară să poată fi contrazis ceea ce s-a tranșat definitiv într-un prim proces.

În egală măsură, o asemenea condiție de admisibilitate decurge din chiar natura acestei căi extraordinare de atac care nu permite realizarea unui nou control de legalitate asupra unei hotărâri, analiza instanței de revizuire limitându-se la a constata dacă a doua hotărâre a încălcat autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, iar sancțiunea aplicabilă fiind cea a anulării hotărârii din urmă care nesocotește lucrul judecat în primul litigiu.

În speță, în mod corect a apreciat instanța de revizuire că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate care impune ca hotărârile pretins potrivnice să fie pronunțate în dosare (procese) diferite.

Aceasta întrucât, în speță, hotărârile cu privire la care se invocă existența contrarietății sunt decizia civilă nr. 33/R/08.12.2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2004, prin care s-a admis recursul declarat de recurenta - pârâtă A. împotriva sentinței civile nr. 904/14.08.2020 a Judecătoriei Carei, care a fost schimbată în parte, în sensul admiterii în parte a cererilor formulate și precizate de reclamanți, și decizia civilă nr. 74/R/26.11.2018, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în același dosar, într-un ciclu procesual anterior, prin care au fost admise recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 1512/31.05.2012, pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2014, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe.

Drept urmare, ambele hotărâri, cea care se solicită a fi revizuită și cea în raport cu care se solicită revizuirea au fost pronunțate în același proces, în cicluri procesuale diferite.

În raport de elementele parcursului procesual anterior expuse, Înalta Curte reține că în mod corect a apreciat curtea de apel asupra neîndeplinirii uneia dintre condițiile esențiale de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., aceea ca hotărârile pretins potrivnice să fie pronunțate în dosare diferite, observând faptul evident că cele două hotărâri au fost pronunțate în același dosar, în cicluri procesuale diferite ale aceluiași litigiu.

Totodată, trebuie menționat că prin sintagma "una și aceeași pricină" se înțelege întrunirea condiției triplei identități, de obiect, de cauză și de părți, cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecința în acest caz fiind, potrivit art. 327 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., anularea celei de a doua hotărâri.

Ca atare, deplin legal a argumentat instanța de revizuire că, în contextul procesual arătat în cele ce preced, calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi primită, nefiind incidentă premisa ca cererile să se fi judecat separat, cu neobservarea existenței unei autorități de lucru judecat, câtă vreme nu se poate pretinde că în cadrul aceluiași proces au fost pronunțate hotărâri potrivnice, chiar și atunci când în diferite faze sau cicluri procesuale soluțiile pot fi diferite de cele anterioare, deoarece în final o singură hotărâre pune capăt judecății.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că decizia recurată a fost pronunțată cu respectarea prevederilor legale, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865, în temeiul art. 312 alin. (1) din același cod, va respinge recursul declarat de revizuenți, ca nefondat.

Față de soluția pronunțată, având în vedere dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenții-revizuenți la plata sumei de 6.000 lei‚ cu titlul de cheltuieli de judecată, către intimata A., reprezentând onorariu de avocat, dovedit prin OP nr. x/23.01.2023, aflat la fila x, verso, în dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții C., D., F. și B. împotriva deciziei civile nr. 227/R/2022 din 06 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Obligă recurenții la plata sumei de 6.000 lei‚ cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata A..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2023.