ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 610/2023

Ședința publică din data de 15 martie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial la 25 septembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Satu Mare sub dosar cu nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și intervenienta C. S.A., a solicitat obligarea pârâtei să plătească: suma de 37.552,98 RON, cu titlu de debit principal, reprezentând despăgubiri civile pentru autovehiculul autotractor marca x, cu nr. de înmatriculare x, nr. de identificare x, în temeiul poliței CASCO seria x nr. x, rezervându-și dreptul de a preciza această sumă în raport de expertiza tehnică judiciară ce se va efectua în cauză; suma de 69.721,89 RON, cu titlu de debit principal, reprezentând despăgubiri civile pentru semiremorca marca x, cu nr. de înmatriculare x, nr. de identificare x, în temeiul poliței CASCO seria x nr. x, rezervându-și dreptul de a preciza această sumă în raport de expertiza tehnică judiciară ce se va efectua în cauză; suma de 2.512 euro sau echivalentul în RON la data efectuării plății, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloare transport semiremorcă x de la locul producerii evenimentului asigurat Pamploma - Spania în Satu Mare - România; suma de 10.216,56 euro sau echivalentul în RON la data efectuării plății, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloare rate leasing pentru autocar marca x, cu nr. de înmatriculare x, conform facturilor fiscale - notificări de plată nr. x și suma de 2.581,16 euro sau echivalentul în RON la data efectuării plății/lună, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloare rate leasing pentru semiremorca marca x, cu nr. de înmatriculare x, conform facturilor fiscale - notificări de plată nr. x; suma de 964 euro sau echivalentul în RON la data efectuării plății, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea primelor de asigurare, pentru autotractor marca x, cu nr. de înmatriculare x, conform decont; suma de 208 euro sau echivalentul în RON la data efectuării plății, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea primelor de asigurare, semiremorca marca x, cu nr. de înmatriculare x, conform decont; obligarea pârâtei la plata către S.C A. S.R.L, a unei despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin lipsa de folosință a ansamblului de vehicule x, pe o perioadă de 4 luni, începând cu data de 23.09.2016, estimând despăgubirea la valoarea de 3.982 euro sau echivalentul în RON la data efectuării plății și urmând să precizeze cuantumul acestei despăgubiri, în raport de expertiza tehnică judiciară ce se va efectua în cauză; obligarea pârâtei la plata către S.C. A. S.R.L. a daunelor-interese reprezentând dobânzi legale calculate asupra sumelor pretinse cu titlu de despăgubiri (debit principal), începând cu data avizării daunei și până în ziua plății efective; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 151 din 21 ianuarie 2019, Judecătoria Satu Mare, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Prin sentința civilă nr. 105 din 9 noiembrie 2020, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și C. S.A.; a obligat pârâta B. S.A. la plata sumei de 107.274,87 RON, cu titlu de despăgubiri; au fost respinse celelalte pretenții ca neîntemeiate; pârâta B. S.A. a fost obligată la plata sumei de 3.250,49 RON, cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 186/LP/2021 - R din 10 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul incident declarat de apelanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 105 din 9 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Satu Mare; a fost admis apelul declarat de apelanta B. S.A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. și cu intimata-intervenientă C. S.A., împotriva încheierii de ședință din 23 septembrie 2019 și a sentinței nr. 105 din 9 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Satu Mare, care au fost schimbate în totalitate în sensul că: a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâta B. S.A. și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă; a fost obligată reclamanta la plata sumei de 7.575,25 RON, cheltuieli de judecată în fond și apel în favoarea pârâtei B. S.A.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, motivele fiind, în esență, următoarele:

În susținerea recursului declarat, recurenta-reclamantă consideră că în cauză sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., instanța de apel soluționând excepția lipsei calității procesuale active și a cauzei cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, totodată, hotărârea cuprinzând motive contradictorii și străine de natura cauzei.

În acest sens, recurenta-reclamantă arată că instanța de apel, în mod nelegal, cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept reprezentate de dispozițiile art. 2.214 alin. (1), art. 1.270, art. 1.284 alin. (2), art. 1.285 și art. 1.286 alin. (1) C. civ. și interpretând greșit cauza cererii de chemare în judecată, raportat la probatoriul administrat, precum și la clauzele stipulate la secțiunea 6 din condițiile speciale, respectiv la art. 8.1 și 8.2 din condițiile generale ale contractelor de credit încheiate cu intervenienta C. S.A., a admis excepția lipsei calității procesuale active.

Totodată, recurenta-reclamantă apreciază că hotărârea este nelegală, cuprinzând motive contradictorii și străine de natura cauzei, în acest sens instanța reținând că reclamanta, în calitate de parte a contractului de asigurare are posibilitatea de a solicita ca asigurătorul să își respecte obligațiile asumate prin contractul de asigurare și că în cadrul prevederilor art. 8.1 și 8.2 din condițiile generale ale celor două contracte de credit, s-a stipulat că împrumutatul va încheia o poliță de asigurare a bunului cu privire la toate riscurile cu o societate de asigurare agreată de creditor pentru suma minimă a prețului de achizițe a bunului plus T.V.A. și care va fi valabilă până la rambursarea integrală a împrumutului împreună cu dobânda aferentă și că, deși contractele de credit au ajuns la termen și împrumutul a fost rambursat integral și reclamanta este proprietara bunurilor asigurate, a concluzionat în sensul că acțiunea este introdusă de către o persoană care nu are calitate procesuală activă.

În raport de clauzele din condițiile generale ale contractelor de credit încheiate cu C. S.A. și de dispozițiile art. 2.214 alin. (1) C. civ., recurenta-reclamantă susține că a intervenit stipulația pentru altul, indicarea unui beneficiar al asigurării neavând ca efect excluderea dreptului asiguratului de a solicita de la asigurător despăgubirea.

Potrivit recurentei-reclamante, în raport de dispozițiile art. 1.284 alin. (2) C. civ., prin efectul stipulației, beneficiarul dobândește dreptul de a cere direct promitentului executarea prestației. Spre deosebire de cesiunea de creanță, stipulația pentru altul nu are ca efect transmiterea dreptului de creanță din patrimoniul stipulantului în patrimoniul beneficiarului, ci doar constituirea și în favoarea beneficiarului a dreptului de a solicita direct promitentului executarea prestației.

Aceeași concluzie, astfel cum susține recurenta-reclamantă, rezultă și din art. 1.285 și art. 1.286 alin. (1) C. civ.

Recurenta-reclamantă arată și că, anterior promovării acțiunii, a solicitat societății C. S.A. mandatarea ca în numele acesteia să promoveze acțiunea în instanță, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., iar aceasta i-a comunicat, la 21.09.2017, că nu poate interveni în relația cu asigurătorul, făcând precizarea că C. S.A. are calitatea de creditor în contractul de credit cu numărul x, proprietarul bunurilor fiind A. S.R.L., iar în cazul poliței CASCO, calitatea de beneficiar este deținută tot de A. S.R.L., în accepțiunea reclamantei, stipulația nefiind acceptată de beneficiar.

Mai mult, având în vedere considerentele deciziei recurate, recurenta-reclamantă conchide că instanța de apel a admis apelul pârâtei B. S.A. pe un alt temei al acțiunii decât cel indicat, cu încălcarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Prin urmare, având în vedere că pretențiile deduse judecății au fost întemeiate pe cele două contracte de asigurare încheiate de reclamantă și pârâtă, raportul juridic litigios născându-se între aceste părți, recurenta-reclamantă concluzionează că deține calitate procesuală în prezenta cauză, conform dispozițiilor art. 36 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă apreciază că, în condițiile în care desemnarea unui beneficiar al asigurării are ca efect dobândirea și de către acesta a calității procesuale de a solicita despăgubirea de la asigurător, nu se poate interpreta în sensul că asiguratul pierde această calitate, cu atât mai mult cu cât, în polițele de asigurare s-a specificat că se cesionează despăgubirea, nu dreptul de a solicita despăgubiri ceea ce, se impune a fi interpretat în sensul că, fie despăgubirea se solicită direct de către beneficiar, fie se solicită de asigurat, dar se plătește beneficiarului cu consecința deducerii acesteia din obligațiile asiguratului împrumutat decurgând din contractele de credit, conform art. 8.6 din condițiile generale ale acestora.

În prezenta cauză, însă, așa cum arată recurenta-reclamantă, a obținut de la creditorul C. S.A. acordul prealabil ca despăgubirea să îi fie plătită direct, fiind unitatea reparatoare în acest caz.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 Cod procedură civilă.

Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 13 aprilie 2022, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de ședință din 19 octombrie 2022, a fost admis în principiu recursul de face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 1 martie 2023, cu citarea părților.

La 13 martie 2023, recurenta-reclamantă a depus la dosar concluzii scrise.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează:

Sub un prim aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție arată că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reținut.

În susținerea acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, instanța de apel reținând că reclamanta, în calitate de parte a contractului de asigurare, are posibilitatea de a solicita ca asigurătorul să își respecte obligațiile asumate prin contract; că, în cadrul prevederilor art. 8.1 și 8.2 din condițiile generale ale celor două contracte de credit, s-a stipulat că împrumutatul va încheia o poliță de asigurare a bunului cu privire la toate riscurile cu o societate de asigurare agreată de creditor pentru suma minimă a prețului de achizițe a bunului plus T.V.A. și care va fi valabilă până la rambursarea integrală a împrumutului împreună cu dobânda aferentă și că, deși contractele de credit au ajuns la termen și împrumutul a fost rambursat integral și reclamanta este proprietara bunurilor asigurate, a concluzionat în sensul că acțiunea este introdusă de către o persoană care nu are calitate procesuală activă.

Criticile expuse de recurenta-reclamantă nu se circumscriu motivului de casare invocat, acestea vizând argumentele expuse de instanța de apel în susținerea soluției pronunțate și în acord cu această soluție.

Analizând greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că sunt fondate criticile invocate de către recurenta-reclamantă.

Potrivit art. 32 alin. (1) și art. 36 C. proc. civ., o condiție de fond pentru exercitarea acțiunii civile este calitatea procesuală, iar aceasta rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, revenind instanței de judecată verificarea acestei identități, pe baza datelor cauzei. În privința subiectului activ al acțiunii civile - reclamantul - acesta trebuie să fie, ca regulă, titularul dreptului subiectiv afirmat în justiție.

Din examenul cauzei - realizat în limitele determinate de recursul declarat - rezultă că acțiunea ce face obiectul prezentului dosar este întemeiată pe raporturile de asigurare care s-au născut între reclamanta A. S.R.L. și pârâta B. S.A. prin încheierea polițelor de asigurare facultativă a autovehiculelor seria x nr. x/19.01.2015 și seria x nr. x/19.01.2015, în cadrul cărora reclamanta are calitatea de asigurat, pârâta are calitate de asigurator, iar intervenienta C. S.A. are calitatea de beneficiar al asigurării.

Distincția între asigurat și beneficiarul asigurării operează conform art. 2.199 alin. (1) și art. 2.201 alin. (1) lit. a) C. civ., unde se arată că asiguratul sau contractantul asigurării plătește prima de asigurare, iar asigurătorul se obligă să plătească indemnizația de asigurare, după caz, asiguratului, beneficiarului sau terțului păgubit, sens în care polița trebuie să prevadă expres numele părților contractante și numele beneficiarului, dacă acesta nu este parte contractantă.

A doua problemă determinantă în chestiunea calității procesuale analizate este aceea dacă, dincolo de această departajare, dreptul la despăgubire poate fi exercitat de asigurat și/sau de beneficiarul asigurării, atunci când, cum este cazul analizat, asiguratul a desemnat prin poliță un terț beneficiar pentru încasarea indemnizației de asigurare (despăgubirea).

Prin determinarea beneficiarului asigurării, asiguratul, respectiv reclamanta, a dispus ca beneficiarul determinat al poliței să dobândească dreptul de a cere executarea indemnizației de asigurare de la pârâtă, asiguratul realizând o stipulație pentru altul. Potrivit normelor de drept aplicabile stipulaței pentru altul, beneficiarul dobândește dreptul de a cere plata despăgubirii de la societatea de asigurare. Ca atare, dacă asiguratul desemnează un terț beneficiar pentru încasarea despăgubirii ca efect al producerii cazului asigurat, înseamnă că primul nu poate avea drept la despăgubire.

O atare concluzie, bazată pe mecanismul stipulației pentru altul, este incompatibilă cu interpretarea că, în cazul dat, asiguratul și beneficiarul asigurării au deopotrivă unul și același drept la despăgubire și că oricare dintre aceștia poate pretinde executarea acestui drept de la asigurător.

Însă, din modul de acțiune al reclamantei, rezultă că cererea de chemare în judecată promovată de acesta a avut ca finalitate realizarea dreptului în patrimoniul său și pentru sine, susținând, pe de o parte că este titulara dreptului de proprietate asupra bunurilor, întrucât contractele de credit au ajuns la termen, iar împrumutul a fost rambursat integral. Pe de altă parte, reclamanta a arătat că a solicitat societății C. S.A. mandatarea ca în numele acesteia să promoveze acțiunea în instanță, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., iar aceasta i-a comunicat, la 21.09.2017, că nu poate interveni în relația cu asigurătorul, făcând precizarea că C. S.A. are calitatea de creditor în contractul de credit cu numărul x, proprietarul bunurilor fiind A. S.R.L., iar în cazul poliței CASCO, calitatea de beneficiar este deținută tot de A. S.R.L., în accepțiunea reclamantei, stipulația nefiind acceptată de beneficiar. A mai susținut reclamanta că a obținut de la creditorul C. S.A. acordul prealabil ca despăgubirea să îi fie plătită direct, fiind unitatea reparatoare.

Înalta Curte arată că, instanța de apel a reținut în mod legal că, potrivit prevederilor art. 2.199 C. civ., în contractul de asigurare, asiguratul (stipulantul) poate stipula ca asiguratorul (promitentul) să plătească indemnizația de asigurare unei terțe persoane străine de contractul de asigurare; că din contractul încheiat între stipulant și promitent, se naște un drept direct în patrimoniul terțului beneficiar, fără ca acesta să treacă prin patrimoniul stipulantului și că acesta din urmă are posibilitatea de a-l acționa pe promitent, în virtutea raporturilor dintre ei, însă acest lucru este posibil numai pentru executarea obligației față de terța persoană, nu față de el însuși, situație în care stipulantul din contractul de asigurare nu este în măsură să solicite obligarea asiguratorului, în calitate de promitent, la plata către el însuși a sumei ce reprezintă despăgubirea cuvenită în cazul intervenirii unui eveniment asigurat.

Cu toate acestea, instanța de apel nu a soluționat excepția lipsei calității procesuale active în raport de argumentele reclamantei și de probele depuse la dosarul cauzei în dovedirea acestora. Totodată, instanța de apel nu a avut în vedere nici poziția procesuală a intervenientei C. S.A., care a solicitat admiterea cererii formulate de către reclamantă, respectiv admiterea apelului incident declarat de aceasta și respingerea apelului principal declarat de pârâta B. S.A.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, iar potrivit dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., va casa decizia atacată și va trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 186/LP/2021 - R din 10 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Casează decizia nr. 186/LP/2021 - R din 10 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 martie 2023.