ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1408/2024

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat la 05.07.2022, sub nr. x/2022, reclamanta arbitrală S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta arbitrală B. S.A., obligarea acesteia la plata creanței principale în cuantum de 3.054,77 RON, reprezentând diferența de despăgubire neachitată a lipsei de folosință a autovehiculului cu numărul de înmatriculare x; obligarea pârâtei la plata sumei de 6.244,42 RON, reprezentând penalități de 0,2% pe zi de întârziere calculate începând cu 18.09.2019 până la 05.07.2022, urmând a fi actualizată până la data plății efective a creanței principale; precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 132/2017, Norma A.S.F. 18/2017, Norma A.S.F. 20/2017, art. 541 și urm. C. proc. civ.

Prin hotărârea arbitrală nr. 60/26.04.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat a admis acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei B. S.A., sens în care a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 3.054,77 RON reprezentând diferență de despăgubire aferentă dosarului de daună BH/90330281, precum și penalități de întârziere de 0,2%/zi de întârziere raportat la debitul de 3.054,77 RON, calculate începând cu 18.09.2019, până la plata integrală a debitului principal. Totodată, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 2.421,97 RON, reprezentând taxe arbitrale în sumă de 771,97 RON, taxă de înregistrare dosar în sumă de 150 RON și onorariu expert în sumă de 1.500 RON.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă la 07.06.2023, sub nr. x/2023, reclamanta B. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 608 C. proc. civ., anularea încheierii prin care a fost respinsă excepția necompetenței materiale, respectiv a hotărârii arbitrale nr. 60/26.04.2023 pronunțată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat în dosarul nr. x/2022, precum și suspendarea executării acestei hotărâri până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Prin încheierea din 03.07.2023, instanța a admis cererea de suspendare a hotărârii arbitrale nr. 60/26.04.2023 și a dispus suspendarea executării acesteia până la soluționarea acțiunii în anulare.

Prin sentința nr. 106/15.11.2023, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis acțiunea în anulare, a anulat hotărârea arbitrală nr. 60/26.04.2023 pronunțată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat în dosarul nr. x/2022, și a trimis cauza spre soluționare Judecătoriei Oradea.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta arbitrală S.C. A. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate și, în rejudecarea cauzei, respingerea acțiunii în anulare formulate de către intimată; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin memoriul de recurs, recurenta a susținut, în esență, că reținerile instanței de fond nu au niciun fundament juridic, întrucât legiuitorul, atât cel european, cât și cel național, a prevăzut ca oricare dintre părți să se poată adresa, pentru soluționarea diferendului dintre acestea, unei instanțe de soluționare alternativă a litigiului, alegând, în funcție de situație, fie procedura SAL-FIN, fie arbitrajul.

În argumentare, a făcut trimitere la Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 18/2017, despre care a afirmat că este o lege specială, ale cărei dispoziții au prioritate față de normele generale, respectiv față de dispozițiile art. 548 C. proc. civ.

În fine, a învederat că, atât timp cât legiuitorul a pus un semn al egalității formei juridice între cererea de sesizare a instanței statale și cea a instanței alternative, este greșită interpretarea potrivit căreia, în lipsa unui acord expres privind judecarea litigiului pe cale alternativă, instanța jurisdicțională nu poate soluționa cererea de arbitrare.

Prin întâmpinarea înaintată la dosarul cauzei la 20.02.2024, intimata-pârâtă B. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că niciunul din motivele de casare invocate nu poate fi reținut, întrucât, pe de o parte, hotărârea cuprinde considerentele pentru care acțiunea în anulare a fost admisă, iar pe de altă parte, chestiunea arbitrabilității este eminamente de procedură, iar nu de drept substanțial.

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția de primire a dosarului din 08.02.2024, s-a constatat că cererea de recurs nu este timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 200 RON, conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

În aceste condiții, prin adresa emisă la 12.02.2024, comunicată recurentei la 19.02.2024, Înalta Curte i-a pus în vedere, sub sancțiunea anulării cererii, să achite taxa judiciară de timbru datorată, cu mențiunea că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, o astfel de cerere nefiind formulată de către recurentă.

Prin rezoluția din 04.04.2024, s-a fixat termen de judecată la 19.06.2024, în ședință publică, cu citarea părților.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Articolul 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru instituie regula caracterului timbrabil al oricărei acțiuni, excepțiile fiind de strictă interpretare și aplicare. Prin jurisprudența constantă a Curții Constituționale (spre exemplu, Decizia nr. 45/2014, Decizia nr. 401/2017, Decizia nr. 169/2018, Decizia nr. 432/2019, Decizia nr. 260/2021) s-a statuat, cu valoare de principiu, că accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și, implicit, nici realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit.

Accesul la justiție presupune, așadar, respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru, condiție prealabilă și extrinsecă actului de procedură (cererea de recurs), fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, în vreme ce alin. (3) al aceluiași articol instituie sancțiunea nulității recursului pentru neîndeplinirea acestei cerințe, dispoziție concordantă cu art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit căruia, dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Cuantumul taxelor judiciare de timbru este reglementat pentru etapa recursului de dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, alin. (1) instituind o taxă fixă în cuantum de 100 RON pentru invocarea motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ., în vreme ce alin. (2) instituie o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50% din taxa datorată în raport de suma contestată, pentru acțiunile evaluabile în bani, în situația invocării motivului de recurs prevăzut de pct. 8.

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În speță, față de motivele de casare invocate, art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8, calea extraordinară de atac trebuia timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 RON, conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluția de primire din 08.02.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a stabilit că recurenta S.C. A. S.R.L. datorează pentru soluționarea recursului o taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 RON, conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin actul de procedură comunicat recurentei la 19.02.2024, dosar, Înalta Curte i-a pus în vedere, sub sancțiunea anulării cererii, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru mai sus arătate, cu mențiunea că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, o astfel de cerere nefiind formulată de către recurentă.

Având în vedere că plata taxelor judiciare de timbru este o condiție legală pentru începerea proceselor civile, în raport de fiecare fază procesuală, obligația de achitare anticipată a acestora este justificată, ca și sancțiunea anulării cererii, în caz de neplată, așa cum s-a apreciat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că accesul liber la justiție nu este un drept absolut, iar în legătură cu stabilirea taxelor judiciare de timbru, instanța de contencios european a reținut că, deși instituirea taxei judiciare de timbru reprezintă o ingerință în exercitarea dreptului de acces la justiție, prin aceasta se urmărește un scop legitim, vizând, în esență, buna administrare a justiției. Astfel, s-au reafirmat coordonatele dreptului de acces la o instanță, în sensul că dreptul de a sesiza tribunalul, ca un element esențial al dreptului la un tribunal, nu este absolut, ci poate fi limitat prin lege, statele bucurându-se de o largă marjă de apreciere în acest sens.

Reținând că partea nu a dat curs solicitării instanței, neachitând taxa judiciară de timbru datorată până la închiderea dezbaterilor, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sens în care devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ. raportat la art. 486 alin. (2) din același cod.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 106/15.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

În ce privește cererea intimatei-pârâte B. S.A. de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, Înalta Curte constată că înscrisul aflat la dosarului, extrasul de cont 13.03.2024, atestă efectuarea de către intimata-pârâtă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 3.570 RON.

Față de soluția pronunțată în cauză, reținând culpa procesuală a recurentei-reclamante și, astfel, în situația de a datora cheltuieli de judecată celeilalte părți, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a sumei de 3.570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 106/15.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a sumei de 3.570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2024.