ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 881/2024

Ședința publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 28.02.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.A. și S.C. C. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate pierderea totală a autoturismului utilizat de către reclamantă în temeiul contractului de leasing nr. x/15.01.2021, încetarea de drept a contractului de leasing - în temeiul art. 8.4.3 din contract, de la data producerii evenimentului, avaria totală a autoturismului, conform art. 12.2. coroborat cu art. 2.5. din condițiile generale de asigurare ale poliței de asigurare CASCO seria x nr. x/28.01.2021 - și că evenimentul produs la 20.05.2022 este eveniment asigurat, acoperit de polița CASCO, să oblige pârâta S.C. C. S.A. la redeschiderea dosarului de daună nr. x/2022 și, în temeiul art. 12.8.1. al poliței CASCO și al art. 11.5.1. din contractul de leasing, la plata despăgubirii vizând avaria totală a autovehiculului în favoarea pârâtei S.C. B. S.A., în cuantum de 86.726 euro, reprezentând 427.108,2 RON, să oblige pârâta S.C. B. S.A. la plata către reclamantă a diferenței dintre despăgubirea ce urmează a fi încasată de la societatea de asigurare și sumele pe care le va reține societatea de leasing potrivit art. 11.5.1. din contractul de leasing, respectiv suma de 35.591,1 euro, reprezentând 175.279,04 RON, să oblige pârâta S.C. C. S.A. la plata, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 4.165 RON, reprezentând transportul obiectului de leasing de la Cluj-Napoca la Timișoara, a sumei de 1.189,04 RON, reprezentând evaluarea daunelor în sistem Audatex efectuată de reprezentanții D., a sumei de 1.500 RON, reprezentând contravaloarea expertizei tehnice extrajudiciare întocmită în vederea constatării daunei totale, a sumei de 6.210 RON, reprezentând impozitul aferent anului 2023 achitat de reclamantă, și a dobânzii legale aferente acestor sume, de la data introducerii acțiunii și până la achitarea lor. Reclamanta a mai solicitat și obligarea S.C. B. S.A. să îi predea epava și ca pârâtele să fie obligate, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

La 24.05.2023, pârâta S.C. B. S.A. a formulat cerere reconvențională în contradictoriu cu reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând instanței să constate încetarea contractului de leasing nr. x/15.01.2021 prin rezilierea din culpa pârâtei, să o oblige la plata sumei de 262.459,72 RON, reprezentând daune-interese și rate de leasing neachitate, și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1431/26.09.2023, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că art. 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este incident, întrucât litigiul derivă dintr-o poliță de răspundere civilă facultativă deținută de S.C. B. S.A., fără ca reclamanta să fie parte a contractului de asigurare.

Astfel învestit, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis, prin sentința civilă nr. 424/12.03.2024, excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia, constatând, totodată, intervenită suspendarea cauzei, în temeiul art. 134 C. proc. civ.

În motivarea acestei hotărâri, a reținut că, deși pretențiile derivă dintr-o poliță de asigurare facultativă și nu dintr-un raport de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie, dispozițiile art. 2 pct. 4 din Legea nr. 132/2017 sunt aplicabile cauzei, ceea ce determină incidența art. 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, pentru următoarele considerente:

Prin acțiune, între alte capete de cerere, reclamantul, utilizator în contractul de leasing nr. x/15.01.2021 (în continuare, "contractul de leasing"), solicită, în contradictoriu cu locatorul și cu asigurătorul - emitent al poliței de asigurare auto facultativă pentru bunul obiect al contractului -, ca acesta din urmă să plătească indemnizația de asigurare locatorului, care să fie obligat, la rândul său, să îi restituie suma excedentară ce pretinde că i se cuvine în temeiul art. 11.5.1 din contract.

Regula de drept comun înscrisă în dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel, însă în materie de asigurare, art. 115 alin. (1) din același act normativ statuează în sensul că cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat.

Așadar, și în cererile de despăgubire formulate în temeiul unei asigurări de răspundere civilă facultativă, competența teritorială este alternativă, fiind în egală măsură competente instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului sau instanțele enumerate la art. 115 alin. (1) pct. 1-3 C. proc. civ., alegerea instanței aparținând reclamantului.

În cauză, statuările instanțelor aflate în conflict derivă din concluzia lor divergentă asupra aptitudinii sediului utilizatorului bunului obiect al contractului de asigurare facultativă de a servi drept criteriu pentru determinarea jurisdicției competente teritorial în temeiul art. 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Tranșarea competenței nu se poate face prin recurgerea la dispozițiile Legii nr. 132/2017 ce reglementează o asigurare obligatorie care, fiind o lege specială, este incidentă exclusiv obiectului său de reglementare; disputei litigioase îi este, așadar, aplicabilă legea generală, C. civ. sau dreptul comun lato sensu.

Cu toate acestea, actele dosarului relevă că polița de asigurare din care derivă litigiul - seria x nr. x/28.01.2021 - nominalizează atât pe asigurat - pârâta S.C. B. S.A. -, cât și pe reclamantă, aceasta din urmă în calitate de "utilizator/contractant". Mai mult, art. 11.5.5 din contractul de leasing prevede că, "În măsura în care valoarea despăgubirii plătită de către Asigurător depășește sumele datorate de Utilizator Locatorului, diferența va fi plătită Utilizatorului (…)".

În aceste circumstanțe factuale, reținând și dispozițiile art. 2.214 C. civ., instanța supremă apreciază că reclamantul utilizator s-a prevalat în mod just de dispozițiile art. 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., învestind astfel instanța competentă pentru sediul său social, câtă vreme cererea pendinte vizează plata indemnizației de asigurare, iar autorul demersului judiciar pretinde că are un interes asupra unei părți a acesteia.

Așa fiind, pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2024.