ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 590/2023

Ședința publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 33/R din 8 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă excepția decăderii recurentei-pârâte din dreptul de a motiva recursul, excepție invocată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în data de 06.07.2021.

A fost admis recursul declarat de recurenta - pârâtă A., în contradictoriu cu intimații - reclamanți B., C., ambii în calitate de succesori ai defunctului C. (decedat la data de 23.07.2020), D. și E., împotriva sentinței civile nr. 904/14.08.2020, pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2004, care a fost schimbată în parte, în sensul că:

Au fost admise în parte cererile formulate și precizate de reclamanții B. și C. (ambii în calitate de succesori ai defunctului C., decedat la data de 23.07.2020), D. și E., în contradictoriu cu pârâta A..

A fost obligată pârâta să achite reclamanților următoarele sume reprezentând diferența dintre valoarea creanței datorate acestora în temeiul art. 34 alin. (1) din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură (respectiv, valoarea părților sociale la data de 31.12.2004, actualizată cu indicele prețurilor de consum, la care se adaugă partea de profit calculată în raport cu Hotărârea nr. 501/13.06.2005 a Consiliului de Administrație al pârâtei) și valoarea achitată de pârâtă la data de 25.11.2004: suma de 20.177,78 RON (RON) - reclamanților B. și C., ambii în calitate de succesori ai defunctului C.; suma de 6.083,64 RON (RON) - reclamantei D.; suma de 20.997,76 RON (RON) - reclamantului E..

A fost obligată pârâta să achite reclamanților sumele mai sus-menționate actualizate în raport cu rata inflației de la data de 01.01.2005 și până la data pronunțării prezentei.

A fost obligată pârâta să achite reclamanților dobânda legală aferentă debitului principal începând cu data pronunțării prezentei și până la data plății efective.

Au fost compensate cheltuielile de judecată ocazionate părților în toate ciclurile procesuale.

Împotriva acestei hotărâri au promovat cerere de revizuire revizuenții D., B., E. și C., în temeiul art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, în raport de decizia civilă nr. 74/R din data de 26 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2012, și în raport de sentința civilă nr. 817/26.03.2012 a Judecătoriei Carei, definitivă prin decizia civilă nr. 8/AP/05.04.2013 a Tribunalului Satu Mare, irevocabilă prin decizia civilă nr. 91/C/11.03.2014 a Curții de Apel Oradea, toate pronunțate în dosarul nr. x/2011.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, sub nr. dosar x/2022

La termenul de judecată din data de 29 septembrie 2022, în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Oradea, instanța a disjuns cererea de revizuire formulată de revizuenți, în temeiul art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, în raport de sentința civilă nr. 817/26.03.2012 a Judecătoriei Carei, definitivă prin decizia civilă nr. 8/AP/05.04.2013 a Tribunalului Satu Mare, irevocabilă prin decizia civilă nr. 91/C/11.03.2014 a Curții de Apel Oradea, toate pronunțate în dosarul nr. x/2011, aceasta fiind înregistrată sub un nou dosar, cu nr. x/2022

La același termen de judecată, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea, iar prin decizia civilă nr. 224 din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, a fost admisă excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea, invocată de instanță din oficiu și declinată competența de soluționare a cererii de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 33/R din data de 8 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2014, în temeiul art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, în raport de sentința civilă nr. 817/26.03.2012 a Judecătoriei Carei, definitivă prin decizia civilă nr. 8/AP/05.04.2013 a Tribunalului Satu Mare, irevocabilă prin decizia civilă nr. 91/C/11.03.2014 a Curții de Apel Oradea, toate pronunțate în dosarul nr. x/2011, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii, revizuenții au arătat, în esență, că decizia civilă nr. 33/R din 8 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr. x/2004 este potrivnică hotărârilor judecătorești, definitive și irevocabile, pronunțate în dosar nr. x/2011 al Judecătoriei Cărei, respectiv este potrivnică sentinței civile nr. 817/26 martie 2012 a Judecătoriei Carei, deciziei nr. 8/AP din 5 aprilie 2013 a Tribunalului Satu Mare și deciziei nr. 91/C/11 martie 2014, irevocabilă, a Curții de Apel Oradea.

Arată că decizia în privința căreia au formulat cererea de revizuire este o hotărâre dată de o instanță de recurs, fiind îndeplinită prima condiție prevăzută de art. 322 din vechiul C. proc. civ.. De asemenea, decizia atacată evocă fondul cauzei.

De asemenea, decizia atacată este potrivnică hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanțe de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, fiind îndeplinită și ce-a de a treia condiție prevăzută de lege pentru admiterea ei.

Hotărârea atacată este potrivnică hotărârilor judecătorești pronunțate în dosar nr. x/2011, definitive și irevocabile, intrate în puterea lucrului judecat, deoarece dispune asupra unor sume aferente anului 2005, pronunțându-se implicit și asupra legalității actelor juridice și contabile care reflectă asemenea sume, cu toate că era intrat în puterea lucrului judecat faptul că revizuenții nu mai justifică niciun interes legitim față de anul 2005, deoarece de la data de 25.11.2004 au devenit străini de societatea intimată.

Astfel că, ultima instanță de recurs, prin decizia civilă nr. 33/R din 8 decembrie 2021, a dispus asupra unor sume reprezentând o majorare a capitalului social al societății din anul 2005 (dispusă prin Hotărârea nr. 501/2005 a Consiliului de Administrație și reflectată ca atare și în Bilanțul aprobat pentru finele anului 2005), în condițiile în care revizuenții nu mai aveau calitatea de asociați încă din anul 2004.

Prin urmare, dispozițiile din decizia atacată sunt potrivnice hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate în dosar nr. x/2021 al Judecătoriei Carei și nu pot fi duse la îndeplinire, deoarece ar urma ca revizuenții, străini de societate (în 2005 nu aveau calitatea de asociați), contrar celor stabilite în dosar nr. x/2011, să încaseze sume aferente bilanțului anului 2005, cu destinație de capital (stabilite prin Hotărârea nr. 501/2005), adică să diminueze nelegal capitalul social al intimatei prevăzut în Bilanțul anului 2005.

Cu alte cuvinte, ar însemna ca revizuenții să beneficieze de sume din Hotărârea nr. 501/2005 a Consiliului de Administrație, chiar dacă s-a constatat pe cale judiciară în dosarul nr. x/1011, că aceștia nu mai justifică un interes legal și nu au nici calitate procesuală activă în contestarea sau modificarea pe cale judiciară a sumei sau destinației banilor prevăzuți în această hotărâre.

Revizuenții nu au solicitat să fie plătiți din sume aferente anului 2005, ci au învestit instanța de judecată să oblige pârâta la plata sumelor cuvenite conform art. 34 din Legea nr. 36/1991, astfel cum rezultă indubitabil din acțiunile introductive și din precizările de acțiune depuse la 22.11.2004 și 22.12.2004, după ce intimata a acceptat să le achite niște sume derizorii, pretinzând că le-a dat mai mult decât li se cuvine.

Respectând statuările intrate în puterea lucrului judecat prin hotărârile judecătorești definitive și irevocabile pronunțate în dosar nr. x/2011, revizuenții nu au solicitat obligarea societății intimate la plata unor sume aferente activității societății din anul 2005 sau din capitalul societății anului 2005 și nu au solicitat diminuarea capitalului social aferent anului 2005, care era mărit cu suma de 38.641.386.829 RON, prevăzută în Hotărârea nr. 501/2005, ci au solicitat cota parte din profitul prevăzut în Bilanțul aprobat pentru finele anului 2004, în suma totală de 54.097.068.000 RON. În aceeași ordine de idei, revizuenții nu au învestit instanța să stabilească o cotă de diminuare a capitalului social al societății din anul 2005, ci au învestit instanța, în conformitate cu art. 34 din Legea nr. 36/1991, să le stabilească și să dispună plata părții cuvenite din profitul societății, potrivit bilanțului aprobat de adunarea generală pentru finele anului în care a încetat calitatea lor de asociați, respectiv anul 2004.

Intimata A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire

Prin notele scrise depuse la dosar la 6 ianuarie 2023, intimata a invocat, pe lângă excepția inadmisibilității cererii de revizuire, și lipsa de interes în promovarea cererii de revizuire.

La termenul din 6 aprilie 2023, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepțiilor inadmisibilității și lipsei de interes a cererii formulate de revizuenți, reținând cauza în pronunțare asupra acestora.

Analizând, cu prioritate, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, față de prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Astfel, posibilitatea de a cere revizuirea, în temeiul normei legale evocate, este supusă, între altele, condiției ca hotărârile potrivnice să conțină elemente caracteristice existenței lucrului judecat, iar rațiunea reglementării izvorăște din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluționării aceleiași cauze prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorității lucrului judecat, precum și a dificultății create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunțate în aceeași pricină.

Totodată, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanța să fi omis soluționarea excepției puterii lucrului judecat.

Prin urmare, pe calea revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., se poate solicita, în condițiile reglementate de textul respectiv, desființarea unei hotărâri judecătorești pentru faptul că este contrară unei alte hotărâri judecătorești, acest motiv de revizuire având suportul juridic în respectarea puterii lucrului judecat, în situația în care instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

Observând cerințele art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., Înalta Curte reținut că în cauză nu este întrunită una dintre condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, respectiv ca hotărârile pretins potrivnice să fi fost pronunțate în aceeași cauză, în rezolvarea aceluiași raport juridic dedus judecății, deci între aceleași părți, pentru același obiect și pentru aceeași cauză.

În acest sens, tripla identitate ca și condiție de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport de dispozițiile art. 1201 din vechiul C. civ., conform căruia "Este lucru judecat atunci când a doua cerere de judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate".

Din această perspectivă, hotărârile pretins potrivnice - decizia civilă nr. 33/R din 8 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2014, și sentința civilă nr. 817/26.03.2012 a Judecătoriei Carei, definitivă prin decizia civilă nr. 8/AP/05.04.2013 a Tribunalului Satu Mare, irevocabilă prin decizia civilă nr. 91/C/11.03.2014 a Curții de Apel Oradea, toate pronunțate în dosarul nr. x/2011- nu au fost date în una și aceeași pricină și între aceleași persoane, având aceeași calitate, fiind vorba de hotărâri prin care s-au soluționat acțiuni cu obiecte diferite.

Astfel, litigiul soluționat prin 33/R din 8 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2014 a avut ca părți pe reclamanții D., B., E. și C. și pe pârâta A., având ca obiect obligarea pârâtei la plata diferenței dintre partea socială calculată de către pârâtă și partea socială reală și reactualizată formată din depuneri în numerar și cota parte din fondurile societății reactualizată

Pe de altă parte, litigiul finalizat hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2011 a avut aceleași părți, iar ca obiect principal nulitatea absolută a tuturor hotărârilor consiliului de administrație și a adunărilor generale a asociaților din perioada 2004-2010, nulitatea absolută a tuturor hotărârilor cenzorilor din perioada 2004-2010 și să se constate că A. nu este statutară.

Așadar, rezultă cu evidență că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect și cauză, între aceleași persoane, lipsind tripla identitate prevăzută de lege, așa încât nu se poate susține cu temei că cele două cereri de chemare în judecată ar fi urmărit aceeași finalitate și că prin pronunțarea deciziei recurate a cărei revizuire s-a solicitat, s-ar fi încălcat principiul autorității de lucru judecat.

O altă condiție impusă pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire este reprezentată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În aceste condiții, nu se mai poate reitera, pe calea revizuirii, aceeași excepție, deoarece, de data aceasta, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme, rezultând din hotărârea prin care s-a examinat, în cadrul celui de-al doilea proces, excepția puterii de lucru judecat.

În acest sens, trebuie avut în vedere scopul revizuirii, care nu a fost concepută pentru a deschide părții nemulțumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluției pronunțate în primul proces. Necesitatea îndeplinirii acestei condiții de admisibilitate a revizuirii este recunoscută în mod constant în literatura de specialitate și în practica judiciară, neexistând vreo controversă care să justifice o abordare diferită a acestei probleme de drept.

În speță, nici această condiție de admisibilitate nu este îndeplinită, având în vedere considerentele deciziei civile nr. 33/R din 8 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2014, prin care se constată că instanța de recurs a ținut cont de puterea de lucru judecat a celor hotărâte în litigiul anterior, reținând la pagina 64 din hotărârea atacată următoarele:

"Sub acest aspect, mai este de observat că, prin decizia civilă nr. 8/Ap/05.04.2013, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. x/2011, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 91/R/11.03.2014, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a statuat cu putere de lucru judecat faptul că, deși adunarea generală nu a dezbătut cererile părților reclamante privind retragerea din asociație și nici nu a adoptat vreo hotărâre în privința acestor cereri, prin eliberarea contravalorii părților sociale (reținându-se că, în urma cererilor exprese de eliberare a contravalorii părților sociale din data de 30.08.2004, reclamanților li s-au eliberat la data de 25.11.2004, de către pârâtă, sumele nete de: 115.031.029 RON pentru reclamantul E., 110.539.840 RON pentru reclamantul C. și 33.330.536 RON pentru reclamanta D.), rezultă că pârâta a acceptat retragerea acestor asociați, nefiind prevalent caracterul formal al retragerii, sens în care se impune a se concluziona în sensul că retragerea reclamanților din societatea agricolă recurentă-pârâtă a avut loc la data de 25.11.2004".

Prin urmare, puterea de lucru judecat a hotărârilor din litigiul anterior a fost analizată prin decizia a cărei revizuire se solicită. O eventuală reanalizare a acesteia în cadrul prezentei căi extraordinare de atac, ar echivala cu exercitarea controlului judiciar în ceea ce privește modul de soluționare de către instanța de recurs a excepției autorității de lucru judecat. Or, revizuirea întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu poate avea o asemenea finalitate.

Sub acest aspect se reține că, întrucât unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca hotărârile judecătorești definitive să nu fie repuse în discuție (cauza Brumărescu împotriva României), CEDO a statuat cu valoare de principiu că securitatea juridică presupune că nicio parte în proces nu este îndreptățită să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive doar în scopul de a obține o reexaminare a cauzei. Competența instanțelor sesizate cu o cerere de revizuire trebuie exercitată doar pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, nu pentru a efectua o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat și simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra problemei juridice ridicată de cauza respectivă nu este un motiv pentru reexaminare.

Or, Înalta Curte, în calea de atac a revizuirii, care este una de retractare, și nu de reformare, nu are căderea de a exercita un control judiciar asupra modalității în care o altă instanță s-a pronunțat cu privire la chestiunea autorității de lucru judecat sub aspect pozitiv.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

Pe de altă parte, instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării autorității de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un recurs deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni", constantă a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afirmată de exemplu în Cauza Stanca Popescu împotriva României din 7 iulie 2009.

Pe temeiul de drept sus-menționat, coroborat cu dispozițiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

Văzând prevederile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe revizuenți la plata sumei de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând 1/2 din onorariul de avocat, achitat cu ordinul de plată nr. x din 17.01.2022 depus la dosar, diferența de 1/2 fiind aferentă dosarului din care s-a disjuns prezenta cerere de revizuire, respectiv dosarul nr. x/2022, către intimata A., la solicitarea acesteia, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții D., B., E. și C. împotriva deciziei civile nr. 33/R din 8 decembrie 2021 a Tribunalului Satu Mare, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2004.

Obligă pe revizuenți la plata sumei de 5.950 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata A..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2023.