ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 86/2023

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 16.07.2019 pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2019 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Timiș și președinta Tribunalului Timiș, judecător B. a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei judecător B. la soluționarea integrală, punctuală și efectivă a cererilor reclamantului și comunicarea răspunsului către acesta având în vedere solicitările făcute în sala de judecată și care nu sunt menționate în motivarea încheierii penale nr. 67/PI/25.01.2019; să constate nelegalitatea Ordonanței de declinare de competență cu nr. 21/D/P/2017 din 20.02.2017 emisă de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara; să constate nelegalitatea încheierii penale cu nr. 67/PI/25.01.2019; să dispună recuperarea cheltuielilor judiciare întreprinse de reclamant; obligarea pârâtei la plata către reclamant de despăgubiri materiale și morale. La solicitarea instanței de a-și preciza obiectul cererii și temeiul juridic al acțiunii, reclamantul a pecizat, în procedura de regularizare, la data de 25.07.2019 că obiectul acțiunii îl constituie refuz soluționare cerere, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii 554/2004. Prin sentința civilă nr. 281 din 17.10.2019 a Curții de Apel Timișoara s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, date fiind dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 127 alin. (2) și (2) 1 C. proc. civ.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 499/CA/2020 din data de 24 iulie 2020, Tribunalul Bihor – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesual - pasive a pârâtei Președintele Tribunalului Timiș- judecător B.; a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta Președintele Tribunalului Timiș- judecător B. și în consecință a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată și precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Timiș și Președintele Tribunalului Timiș - judecător B..

Cererea de recurs. Împotriva sentinței nr. 499/CA/2020 din data de 24 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Bihor – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs A., solicitând admiterea recursului și reținerea cauzei spre rejudecare.

Hotărârea Curții de Apel Oradea. Prin decizia nr. 125/CA/2021 - R din data de 12.02.2021, Curtea de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurentul A., în contradictoriu cu intimații Tribunalul Timiș și Președintele Tribunalului Timiș, împotriva sentinței nr. 499/CA din 24.07.2020 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a casat-o cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeași instanță ținând seama de considerentele prezentei decizii. Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Oradea a reținut în esență nelegalitatea hotărârii datorită soluționării cauzei pe excepția inadmisibilității, care nu a fost pusă în discuția părților, critică ce se circumscrie motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată, pe rolul Tribunalului Bihor – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în fond după casare, sub nr. x/2019*. La termenul de judecată din 28.09.2021, Tribunalul a pus în discuția părților (în condițiile în care s-a solicitat judecarea în lipsă), excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, și a rămas în pronunțare.

Hotărârea instanței de fond, în fond după casare. Prin sentința nr. 874/CA/2021 din data de 27 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bihor – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Președintele Tribunalului Timis - judecător B.; a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta Președintele Tribunalului Timiș - judecător B. și în consecință a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Timiș și Președintele Tribunalului Timiș - judecător B.. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantului A. are la bază nemulțumiri legate de pronunțarea de către Tribunalul Timiș a încheierii cu nr. 67/PI/25.01.2019 în soluționarea plângerii formulate de acesta împotriva Ordonanței de clasare dată în Dosarul cu nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș. Potrivit precizării depuse la dosarul cauzei de către reclamant la data de 25.07.2019, acesta înțelege să își întemeieze acțiunea judiciară pe prevederile Legii cu nr. 554/2004 referitoare la refuzul de soluționare a unei cereri, deși nu există un refuz explicit prin care s-a refuzat soluționarea cererii reclamantului.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței nr. 874/CA/2021 din data de 27 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul Bihor – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, a declarat recurs A., solicitând admiterea recursului, continuarea judecării cauzei de către Tribunalul Bihor și sesizarea organelor competente privind faptele penale de corupție săvârșite de către judecătorul C. prin nerespectarea încheierii penale nr. 483/02.07.2015 a ÎCCJ, încheiere prin care a fost soluționat dosarul penal nr. x/2014 deschis la PÎCCJ - SUPC și în care obligatoriu trebuiau continuate cercetările față de infractorii condamnați D. și E.. În motivare, recurentul a arătat că motivele de casare incidente sunt cele prevăzute de în art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Hotărârea Curții de Apel Oradea. Prin decizia nr. 367 din data de 27.05.2022, Curtea de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimații-pârâți Tribunalul Timiș și Președintele Tribunalului Timiș - judecător B., împotriva sentinței nr. 874 din 27.10.2021 pronunțată de Tribunalul Bihor.

Cererea de revizuire. Prin cererea de revizuire formulată la data de 10.06.2022, reclamantul A. a solicitat anularea hotărârii nr. 367 din data de 27.05.2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal motivat de faptul că în cadrul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Oradea a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, dar instanța a omis să se pronunțe asupra acesteia. Cele două hotărâri pronunțate asupra aceluiași litigiu (nr. 367/27.05.2022 și nr. 125/12.02.2021) conțin dispoziții potrivnice, cea de-a doua decizie (nr. 367/27.05.2022) anulând în tot prima decizie (nr. 125/12.02.2021). În final, revizuentul susține că sunt îndeplinite condițiile existenței triplei identități, de cauză, obiect și de părți între cele două hotărâri potrivnice.

Examinând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru următoarele considerente: Conform art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Din conținutul acestor dispoziții rezultă că revizuirea unei hotărâri se poate cere numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de textul de lege și anume: - existența unor hotărâri definitive potrivnice (cea ce înseamnă ca aceste hotărâri să nu poată fi executare deoarece printr-o hotărâre s-ar fi recunoscut dreptul dedus judecății, iar prin cealaltă hotărâre s-ar fi apreciat că acest drept nu aparține titularului cererii de chemare în judecată); - hotărârile sunt date de instanțe de același grad sau de grade diferite (ceea ce presupune ca o cerere de chemare în judecată formulată între aceleași părți și pentru aceeași cauză să fi fost înregistrată pe rolul a cel puțin două instanțe); - încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri (ceea ce înseamnă ca în cel de-al doilea dosar să se fi invocat autoritatea de lucru judecată, iar instanța de judecată a pronunțat hotărârea fără a ține cont de această excepție). Autoritatea de lucru judecat trebuie să fie îndeplinită în sensul art. 430 alin. (2) coroborat cu dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un litigiu dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă". În cauza de față, revizuentul susține că în cadrul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Oradea a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, dar instanța a omis să se pronunțe asupra acesteia, aspect în raport de care hotărârea nr. 367/27.05.2022 și nr. 125/12.02.2021, pronunțate asupra aceluiași litigiu conțin dispoziții potrivnice. Înalta Curte constată că în raport de dispozițiile legale sus-citate, prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă deoarece, așa cum recunoaște chiar revizuentul, este vorba de un singur dosar în care, în primul ciclu procesual instanța de recurs a casat hotărârea primei instanțe și a dispus trimiterea spre o nouă judecare la aceeași instanță (Tribunalul Bihor), iar în al doilea ciclu procesual, Curtea de Apel Oradea a menținut hotărârea instanței de fond, ca temeinică și legală. În acest context, Înalta Curte constată că nu există o soluție dispusă prin Decizia nr. 367/2022 de natură a încălca autoritatea de lucrul judecat a ceea ce s-a pronunțat prin Decizia nr. 125/2021, așa cum impun dispozițiile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ. Așa fiind, Înalta Curte constată că atât timp cât, prin Decizia nr. 367/2022, care formează obiectul revizuirii, s-a soluționat definitiv raportul juridic dintre părțile litigante, nu se poate reține ca fiind o încălcare a autorității de lucru judecat în raport de litigiul anterior existent între părți, deoarece, în speță, nu există hotărâri potrivnice pronunțate în două dosare diferite în care să se fi soluționat aceleași pretenții, ci este vorba de un dosar unic, soluționat în două cicluri procesuale, finalizat cu o singură hotărâre definitivă.

Temeiul legal al soluției Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 513 alin. (1) și (3) C. proc. civ. va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.