ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1416/2025

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 7.05.2025, revizuenții A. și B. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 88 din 25 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2024, a deciziilor nr. 15/2024-R din 13.02.2024 a Curții de Apel Oradea și nr. 304/Ap/29.06.2023 a Tribunalului Satu Mare, pronunțate în dosarul nr. x/2017, precum și a sentinței civile nr. 1399/10.12.2020 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș în dosarul nr. x/2017.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenții susțin că hotărârile a căror revizuire o solicită sunt netemeinice și abuzive, context în care solicită anularea acestora cu consecința recunoașterii dreptului de proprietate privată al acestora asupra terenului în suprafață de 7471 mp provenit din CF vechi x Cămârzana cu nr. top. x Cămârzana, teren extravilan care din rea-credință nu a fost trecut în extrasul CF vechi x Cămârzana actualmente transcris în CF nou Cămârzana, precum și anularea tuturor cheltuielilor de judecată la care aceștia au fost obligați generate de litigiile care au stat la baza pronunțării hotărârilor a căror revizuire o solicită.

Aceștia arată că prin acțiune ce face obiectul dosarului civil nr. x/2017, având ca obiect uzucapiune, revizuenții reclamanți au solicitat recunoașterea dreptului lor de proprietate privată asupra terenului extravilan anterior menționat, argumentând că îl folosesc de peste 100 ani și asupra căruia dețin poziție deschisă în registrul agricol, achitând taxele și impozitele aferente acestui teren. În acest sens, revizuenții au invocat joncțiunea posesiilor, terenul fiind preluat de la antecesorii revizuentei B., respectiv de la părinții acesteia, C. și D., conform certificatului de moștenitor nr. x/04.07.1989, care la rândul său a fost întocmit în baza deciziei civile nr. 188/26.04.1986, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/1986 și a deciziei civile nr. 131/29.02.1988, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/1988.

Menționează că sentința civilă nr. 636/27.05.2003, pronunțată în dosarul nr. x/2003 de către Judecătoria Negrești-Oaș a fost una favorabilă acestora și că această suprafață de teren de 7471 mp identificată în CF vechi nr. x Cămârzana se află situată în locul numit " Șipoțel sau În Prisaca" extravilan Cămârzana având categoria de folosință fâneață, suprafață care nu a fost trecută de către ing. expert E. în extrasul CF vechi x Cămârzana respectiv în încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș în data de 18.07.2003 în dosarul nr. x/2003.

Aceștia susțin că nu au nicio pretenție asupra terenului intimatelor aferent Titlului de proprietate nr. x/18.02.2010 prin care i s-a atribuit numitului F. - decedat, soțul intimatei G. teren în suprafață de 1 ha, înscris în aceeași CF vechi nr. x Cămârzana cu nr. top. comun, tot în zona "Șipoțel sau În Prisaca", care are aceeași categorie de fâneață ca terenul revizuenților și care este folosit de către intimate în baza acestui titlu de proprietate.

În schimb, în ceea ce privește suprafața de teren de 7471 mp, aceasta le revine revizuenților în baza deciziei civile nr. 55/2022-R/13.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017 și a deciziei nr. 102/12.06.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 de către aceeași instanță prin care s-a solicitat inclusiv rejudecarea cauzei atât de către Tribunalul Satu Mare, cât și de Judecătoria Negrești-Oaș, instanțe care au refuzat acest lucru. Deși Curtea de Apel Oradea a solicitat mai multe informații cu privire la această cauză, inclusiv obligarea Tribunalului Satu Mare să iasă la fața locului și să constate situația acestui teren din litigiu, revizuenții arată că nu s-au respectat cererile efectuate de către Curtea de Apel Oradea, cu excepția cererii de completare a raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în prezenta cauză de către ing. expert H., care la rândul său în planșa nr. 3 a arătat situația reală privind acest teren, ca fiind al revizuenților.

La data de 9 septembrie 2025, intimatele au depus întâmpinare prin care au invocat în principal, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce privește revizuirea în baza art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., tardivitatea acesteia în raport de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. raportat la art. 511 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., precum și excepția inadmisibilității cererii de revizuire, iar în subsidiar, respingerea acesteia, ca nefondată, precum și obligarea revizuenților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Examinând cererea de revizuire în raport de dispozițiile legale incidente și de motivele de revizuire formulate, Înalta Curte reține următoarele:

În susținerea cererii de revizuire formulate în cauză, revizuenții B. și A. au invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. " (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; 8.există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;".

Având în vedere că în cererea de revizuire formulată nu au fost identificate motivele concrete întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5, respectiv acele înscrisuri doveditoare care să nu fi fost avute în vedere de către instanța de judecată la pronunțarea soluției sale și nici argumente specifice susținerii acestui caz de revizuire, se relevă că acest temei a fost indicat doar în mod formal de către revizuenți, aspect ce nu poate învesti în mod legal instanța cu soluționarea acestui motiv de revizuire, drept urmare, Înalta Curte urmează să analizeze cererea doar prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 cu privire la existența unor hotărâri potrivnice sub aspectul încălcării autorității de lucru judecat a primei hotărâri.

În ceea ce privește termenul de exercitare a revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8, conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta este de o lună și se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În cauză, se constată că ultima hotărâre definitivă este reprezentată de decizia civilă nr. 88/2025-R din 25 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2024, a cărei revizuire s-a solicitat. Această decizie a fost pronunțată în calea de atac a recursului, iar în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea este definitivă de la data pronunțării.

În raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a împlinit la data de 25.04.2025, într-o zi de vineri, respectiv o zi lucrătoare, aceasta fiind ultima zi în care revizuirea putea fi formulată. Se constată astfel că în cauză, cererea de revizuire a fost formulată prin poștă, ulterior, la data de 29.04.2025, conform ștampilei poștei aplicată pe plic aflat la dosar, împrejurare care atrage tardivitatea căii de atac formulate, astfel că, o primă observație este aceea că revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este depusă cu depășirea termenului de o lună menționat anterior.

În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta este admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză sau în litigii care au legătură între ele (identitate putând fi doar parțială, de părți, obiectul și cauza acestora putând fi diferită); hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi analizat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

În speță, se constată că prin cererea de revizuire, s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 88/2025-R din 25 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2024, pretins a fi contrară deciziilor nr. 15/2024-R din 13.02.2024 a Curții de Apel Oradea și nr. 304/Ap/29.06.2023 a Tribunalului Satu Mare, pronunțate în dosarul nr. x/2017, precum și sentinței civile nr. 1399/10.12.2020 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș în dosarul nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 1399/10.12.2020 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții I., J., K., soția lui J. - nasc. K. și intervenienții F., prin avocat, G. și G. și a fost admisă cererea de intervenție, constatându-se că asupra unei suprafețe de 1,00 ha din terenul identificat sub nr. topo. înscris în cartea funciară nr. x a localității Cămârzana este proprietar intervenientul F. în temeiul Titlului de proprietate din data de 18.02.2010 eliberat conform sentinței civile nr. 166 din data de 13.02.2008 pronunțată în dosar x/2007 Reclamanții au fost obligați la plata către pârâta I. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2380 RON reprezentând onorariu avocat. De asemenea, reclamanții au fost obligați la plata către intervenienții F., G. și G. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2935 RON reprezentând onorariu avocat și contravaloare taxa judiciară de timbru.

A fost confirmat onorariul final expert în valoare de 1.980 RON conform notei de la fila x de la dosar fond, reclamanții fiind obligați să plătească expertului tehnic judiciar H. suma de 1180 RON reprezentând diferență de plată onorariu final expert.

Împotriva sentinței civile nr. 1399/10.12.2020 reclamanții-revizuenți A. și B. au formulat apel, care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 448/AP/23.09.2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul cu același număr, apoi aceștia au formulat recurs, care a fost soluționat de Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 55/2022-R din 8.03.2022, în sensul admiterii recursului reclamanților, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Satu Mare sub dosar nr. x/2017.

Prin decizia civilă nr. 304/Ap din 29.06.2023, pronunțată de Tribunalul Satu Mare din dosar nr. x/2017, în rejudecarea apelului, s-a respins cererea de apel formulată de apelanții-reclamanți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1399/din 10.12.2020, cât și a încheierii din data de 26.11.2022, pronunțată de dosar nr. x/2017 a Judecătoriei Negrești-Oaș, în contradictoriu cu intimata-pârâtă I. și intervenienți G. și G., ca neîntemeiată, cu obligarea acestora, în solidar, la plata către intimata - pârâtă I. a sumei de 5.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat, efectuat în apel, în primul ciclu procesual.

Împotriva acestei decizii, reclamanții-revizuenți au formulat recurs care a fost soluționat de Curtea de Apel Oradea prin decizia civilă definitivă nr. 15/2024-R din 13.02.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2017 potrivit căreia a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1399/10.12.2020, pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș și ca nefondat, recursul declarat de aceștia împotriva deciziei civile nr. 304/Ap/2023 din 29 iunie 2023 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține, cu obligarea acestora la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4760 RON.

Totodată, împotriva aceleiași decizii civile nr. 304/Ap din 29.06.2023 a Tribunalului Satu-Mare pronunțată în dosarul nr. x/2017, reclamanții-revizuenți A. și B. au mai formulat și o contestație în anulare, care fost înregistrată sub nr. x/2024 pe rolul Tribunalului Satu-Mare. Astfel, prin decizia civilă nr. 471/Ap din 03.10.2024, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în acest din urmă dosar a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B..

În continuare, împotriva deciziei civile nr. 471/Ap din 03.10.2024, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. x/2024, reclamanții-revizuenți au formulat recurs, care a fost soluționat de către Curtea de Apel Oradea prin decizia civilă definitivă nr. 88/2025-R din 25.03.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024 în sensul respingerii, ca inadmisibil, a recursului declarat de recurenții A. și B., împotriva deciziei civile nr. 304/Ap din data de 29 iunie 2023 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. x/2017 și ca nefondat, a recursului declarat de aceștia împotriva deciziei civile nr. 471/Ap din data de 03 octombrie 2024 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. x/2024.

Din analiza hotărârilor anterior prezentate, Înalta Curte constată că toate acestea au fost pronunțate și provin din același dosar, respectiv din acțiunea civilă înregistrată la data de 09.01.2017 pe rolul Judecătoriei Negrești Oaș sub nr. x/2017 de către reclamanții A. și B. și care are mai multe capete de cerere, printre care și cel privind constatarea uzucapiunii asupra terenului în suprafață de 7471 mp provenit din CF vechi nr. x Cămârzana.

Astfel, toate deciziile civile supuse analizei în cererea de revizuire, provin din aceeași acțiune și din același dosar înregistrat inițial sub nr. x/2017 și reprezintă soluțiile pronunțate de către instanțele de control judiciar pe parcursul exercitării căilor de atac formulate de către revizuenții A. și B. după cum urmează: apelul soluționat de Tribunalul Satu Mare prin decizia civilă nr. 304/Ap din 29.06.2023 (dosar nr. x/2017), recursul soluționat de Curtea de Apel Oradea prin decizia civilă definitivă nr. 15/2024-R din 13.02.2024 (dosar nr. x/2017), recursul soluționat de Curtea de Apel Oradea prin decizia civilă definitivă nr. 88/2025-R din 25.03.2025 (dosar nr. x/2024) în procedura contestației în anulare.

În ceea ce privește sentința civilă nr. 1399/10.12.2020 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș în dosarul nr. x/2017, aceasta nu reprezintă o decizie definitivă supusă revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci, împotriva acesteia reclamanții au formulat deja o cale de atac, respectiv apel, care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 304/Ap din 29.06.2023 și apoi recurs soluționat prin decizia civilă definitivă nr. 15/2024-R din 13.02.2024 anterior menționate.

În acest context factual, este evident că, în cauză, nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv condiția ca hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite.

Așadar, în cazul în care hotărârile supuse revizuirii sunt pronunțate în același dosar, aflat în diferite faze procesuale sau în cicluri procesuale succesive, rezultate în urma soluționării unor căi de atac extraordinare, iar nu în dosare diferite generate de acțiuni separate, cererea de revizuire nu poate fi primită, problema existenței unor hotărâri potrivnice punându-se numai atunci când hotărârile au fost pronunțate în acțiuni generate de dosare diferite, ceea ce nu este cazul în speță.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în acțiuni distincte identice, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți (efectul negativ al lucrului judecat); în atare situație executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat. Aceeași rațiune e urmărită și în litigiile care nu întrunesc tripla identitate de elemente, dar care, purtându-se între aceleași părți, prezintă o identitate de chestiune litigioasă, fapt ce obligă instanța sesizată cu al doilea litigiu să țină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre și să-și sprijine propriul raționament pe dezlegările jurisdicționale anterioare, în măsura în care acestea au legătură și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății în cel de-al doilea litigiu (efectul pozitiv al lucrului judecat).

Mai trebuie menționat că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Sub acest aspect se reține că, întrucât unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca hotărârile judecătorești definitive să nu fie repuse în discuție (cauza Brumărescu împotriva României), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu valoare de principiu că securitatea juridică presupune că nicio parte în proces nu este îndreptățită să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive doar în scopul de a obține o reexaminare a cauzei. Competența instanțelor sesizate cu o cerere de revizuire trebuie exercitată doar pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, nu pentru a efectua o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat și simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra problemei juridice ridicată de cauza respectivă nu este un motiv pentru reexaminare.

Totodată, dreptul la un remediu efectiv, consacrat de dispozițiile art. 13 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, garantează părților discutarea pe fond a dreptului pretins încălcat în fața unei instanțe de judecată, garanție de care revizuenții au beneficiat în toate gradele de jurisdicție și nu deschide părții nemulțumite căi de atac extraordinare împotriva hotărârilor judecătorești definitive, în alte condiții decât cele prevăzute de legislația procesual civilă, în scopul retractării unora dintre hotărâri, pentru că, astfel, ar fi afectat principiul securității raporturilor juridice.

În raport de cele anterior evocate, se reține că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele textului legal invocat și prin urmare, Înalta Curte, constată că hotărârile pretins potrivnice nu sunt contradictorii, întrucât deși au avut aceleași părți au fost pronunțate în același dosar, dar în diferite cicluri procesuale ca urmare a exercitării căilor de atac prevăzute de lege, iar nu în dosare diferite generate de acțiuni separate.

Referitor la cererea intimatei G. privind obligarea revizuenților la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din același cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, Înalta Curte constată că intimata G. a depus la dosarul cauzei dovezi privind cheltuielile de judecată în valoare de 2 420 RON reprezentând onorariu avocațial pentru această etapă procesuală, conform înscrisurilor aflate la dosar.

În consecință, constatând că, pentru motivele prezentate mai sus, revizuenții au formulat o cerere de revizuire cu nesocotirea condițiilor legale referitoare la respectarea termenului pentru introducerea acesteia și a celor privitoare la respectarea condițiilor de admisibilitate, circumstanțe în care calea extraordinară de atac formulată de aceștia va fi respinsă, urmează să fie admisă cererea intimatei G. privind acordarea cheltuielilor de judecată aferente acestei etape procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 88/2025-R din 25 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2024.

Obligă pe revizuenții A. și B. la plata sumei de 2420 RON către intimata G., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.