Decizia nr. 516/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 2320/2020 a Judecătoriei Satu Mare

Obiectul cererii deduse judecății: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 21 septembrie 2018, pe rolul Judecătoriei Satu Mare, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Medieșu Aurit și Comisia Județeană de Fond Funciar Satu Mare, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună (i) obligarea pârâtelor la stabilirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, după antecesorul B., în limita suprafeței de 50 ha teren arabil, considerând cererea nr. x din 23 august 2005, (ii) obligarea pârâtelor la stabilirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, după antecesorul B., asupra suprafeței de 50 ha de teren cu destinație de pășuni și fânețe, considerând cererile nr. x și 3146, în temeiul Legii nr. 193/2007 și (iii) obligarea pârâtelor la stabilirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, după antecesorul C., asupra suprafeței de 50 ha de teren cu destinație de pășuni și fânețe, considerând cererea nr. x în temeiul Legii nr. 193/2007. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în primă instanță: Prin sentința civilă nr. 2320 din 10 august 2020, Judecătoria Satu Mare a admis în parte excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Medieșu Aurit, respectiv în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtelor Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Medieșu Aurit și Comisia Județeană de Fond Funciar Satu Mare, la stabilirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, după antecesorul B., în limita suprafeței de 50 ha teren cu destinație de pășuni și fânețe, considerând cererile 2824 și 3146, ambele formulate în temeiul Legii nr. 193/2007, respingând acest capăt de cerere ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat; a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., obligând pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Medieșu Aurit și Comisia Județeană de Fond Funciar Satu Mare la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, după antecesorul C., asupra suprafeței de 50 ha teren, cu destinația de pășuni și fânețe, respingând restul pretențiilor ca neîntemeiate. I.

Decizia pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în apel: Prin decizia civilă nr. 633/Ap din 10 decembrie 2021, Tribunalul Satu Mare, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 2320 din data de 10 august 2020, pronunțate de Judecătoria Satu Mare; a admis apelul declarat de apelanta-intimată Comisia Locală de Fond Funciar Medieșu Aurit, împotriva sentinței civile nr. 2320 din 10 august 2020 pronunțate de Judecătoria Satu Mare, pe care a schimbat-o în parte, respingând în totalitate cererea de chemare în judecată. I.

Cererea de revizuire: Împotriva deciziei civile nr. 633/Ap din 10 decembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat anularea în tot a deciziei atacate și rejudecând apelul declarat de Comisia Locală de Fond Funciar Mediașu Aurit, să dispună respingerea acestuia, cu consecința menținerii, ca temeinică, a hotărârii instanței de fond privind dispunerea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ha teren cu destinație de pășuni și fânețe după autorul C., respectiv rejudecând apelul declarat de reclamantă să se dispună admiterea acestuia, cu consecința schimbării în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii în tot a acțiunii. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din 07 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Satu Mare, secția I civilă a dispus disjungerea celor două motive de revizuire a deciziei civile nr. 633/Ap din 10 decembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2018, păstrând spre soluționare cererea privind revizuirea deciziei civile nr. 633/Ap din 10 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Prin decizia nr. 378/Ap din 07 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Satu Mare, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a deciziei civile nr. 633/Ap din 10 decembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2018, pentru motivul regelementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentă-apelantă-petentă A., în favoarea Curții de Apel Oradea. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în revizuire: Prin decizia civilă nr. 316 A din 08 martie 2023, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a admis excepția tardivității și, în consecință, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 633/Ap din 10 decembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2018. II. Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 316 A din 08 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a declarat recurs revizuenta A.. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 27 martie 2023, sub nr. x/2022, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 28 martie 2023, a constatat că cererea de recurs îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ. în ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a aceluiași articol, a reținut că recurenta-revizuentă nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru în raport de dispozițiile art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru coroborat cu cele ale art. 42 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. II.1 Motivele de recurs: Recurenta-revizuentă A. a solicitat casarea în tot a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curții de Apel Oradea, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Cu titlu prealabil, a arătat că mențiunea din cuprinsul deciziei recurate, potrivit căreia este definitivă, reprezintă expresia încălcării prevederilor art. 457 și art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu nesocotirea dispozițiilor art. 517 alin. (4) C. proc. civ., de vreme ce prin decizia nr. 17/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 513 alin. (6) C. proc. civ., recursul formulat împotriva hotărârii prin care a fost soluționată cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod, este admisibil, indiferent dacă hotărârea atacată cu revizuire are sau nu caracter definitiv. În ceea ce privește recursul formulat, revizuenta a menționat că hotărârea recurată este consecința interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 509, coroborate cu cele ale art. 510 și 511 C. proc. civ. Totodată, întrucât într-o situație identică Înalta Curte a statuat prin încheierea din 17 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, într-un sens contrar celor statuate prin decizia recurată, se invocă inclusiv înfrângerea efectului pozitiv al lucrului judecat, cu încălcarea art. 431 alin. (2) C. proc. civ. Mai arată recurenta că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 C. proc. civ. a fost formulată în dosarul nr. x/2018 la Tribunalul Satu Mare în interiorul termenului de o lună, calculat de la data comunicării deciziei civile nr. 633/Ap/10.12.2021, respectiv 22 decembrie 2021, iar cererea de revizuire a fost depusă la Tribunalul Satu Mare în data de 20 ianuarie 2022, prin e-mail. Tribunalul Satu Mare a procedat la încadrarea criticilor formulate în art. 509 alin. (1) pct. 1 și respectiv în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dispunându-se disjungerea celor două motive, cel întemeiat pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. constituindu-se dosarul nr. x/2022, în care s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea soluționării cererii în favoarea Curții de Apel Oradea. În mod eronat a admis Curtea de Apel Oradea excepția tardivității cererii de revizuire prin raportare la parcursul dosarului astfel cum a fost prezentat, precum și prin raportare la soluția pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-o cauză similară, în dosarul nr. x/2021, când a respins această excepție, reținând că ea ar fi putut fi incidentă în măsura în care partea ar fi învestit direct instanța competentă cu cererea de revizuire cu depășirea termenului de o lună, însă nu și în situația în care cererea a fost formulată în interiorul termenului, iar instanța a dispus disjungerea și soluționarea cererii într-un dosar distinct, ce a fost înaintat instanței competente. În această situație particulară, se impune ca instanța legal învestită cu soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., să aprecieze asupra tardivității prin raportare la momentul la care a fost învestită instanța care a dispus disjungerea, respectiv din perspectiva sesizării acesteia cu soluționarea cererii de revizuire în termenul legal prevăzut de art. 511 alin. (1) C. proc. civ. Întrucât cererea de revizuire a fost adresată Tribunalului Satu Mare, chiar și în ipoteza în care există un capăt de cerere în revizuire care nu este de competența acestuia, termenul legal pentru formularea cererii de revizuire urmează a fi apreciat din perspectiva respectării termenului în care această primă instanță poate fi învestită. Or, de vreme ce Tribunalul Satu Mare, ca instanță competentă să soluționeze cererea de revizuire, a fost sesizată cu respectarea termenului legal pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac, excepția tardivității nu poate fi primită, indiferent că este invocată de partea potrivnică ori de către instanța învestită, ca urmare a disjungerii, concluzii statuate de către instanța supremă în dosarul nr. x/2021. II.2 Apărările formulate în cauză: Prin întâmpinarea formulată, prin poștă electronică, la data de 07 iunie 2023, în termen legal, intimata Comisia Locală de Fond Funciar Medieșu Aurit a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, fără a se indica cuantumul acestora și fără a se depune dovezi privind efectuarea acestora. Ulterior expunerii istoricului parcursului procesual al dosarului, intimata a arătat că decizia recurată s-a pronunțat cu respectarea dispozițiilor legale, de vreme ce cererea de revizuire dedusă judecății a fost promovată la data de 21 ianuarie 2022, cu depășirea termenului de o lună de la pronunțare prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar potrivit art. 185 C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului. Împrejurarea că prin aceeași cerere de revizuire s-au invocat și motive pentru care termenul de repunere al cererii este mai îndelungat nu este de natură a prelungi și termenul de depunere al cererii de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, în lipsa unei dispoziții legale exprese. De asemenea, termenul pentru depunerea cererii de revizuire nu depinde nici de modalitatea de sesizare a instanței. Împrejurarea că dosarul nr. x/2022 a fost format ca urmare a disjungerii celor două motive de recurs, nu ca urmare a învestirii instanței cu o cerere de revizuire distinctă nu duce la instituirea unui termen distinct, mai îndelungat, pentru depunerea cererii. Este nefondată susținerea potrivit căreia tardivitatea poate fi invocată doar în măsura în care ar fi fost formulată o cerere de revizuire expresă cu privire la motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și nu ca o consecință a aprecierii instanței și dispunerii în sensul disjungerii și formării unui dosar distinct, cu atât mai mult cu cât motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este menționat expres în cuprinsul cererii de revizuire formulată de recurentă. De vreme ce excepția tardivității a fost invocată de către intimată prin întâmpinare, contrar susținerilor recurentei, instanța avea nu numai posibilitatea, dar și obligația de a se pronunța asupra acesteia. În ceea ce privește încheierea din data de 17 noiembrie 2022 pronunțată de către Înalta Curte în dosarul nr. x/2021 la care face referire recurenta, a menționat că aceasta conține constatări valabile numai pentru speța respectivă, iar în lipsa acesteia, încheierea nefiind nici publicată și nici depusă de către recurentă, nu se poate stabili relevanța acesteia pentru cauza dedusă judecății. Prin întâmpinarea formulată, prin poștă electronică, la data de 07 iunie 2023, intimata Comisia Județeană de Fond Funciar Satu Mare a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea în tot a deciziei recurate, apreciind că, în mod temeinic, instanța de revizuire a admis excepția tardivității formulării cererii prin raportare la data pronunțării hotărârii și a promovării căii extraordinare de atac. Recurenta-revizuentă nu a depus răspuns la întâmpinări. II.3. Procedura de filtrare a recursului: Raportul întocmit în cauză, la data de 28 iunie 2023, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, la data de 17 iulie 2023 și, respectiv, la data de 18 iulie 2023, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar, iar acestea nu au depus punct de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din 18 octombrie 2023, completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 05 decembrie 2023, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului declarat în cauză, iar prin încheierea de ședință de la acel termen s-a admis în principiu calea extraordinară de atac împotriva deciziei civile nr. 316 A din 08 martie 2023 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, stabilindu-se termen pentru judecata pe fond a acesteia, în ședință publică, la data de 27 februarie 2024, cu citarea părților. II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Satu Mare, revizuenta A. a solicitat anularea deciziei civile nr. 633/Ap din 10 decembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2018, invocând motivele de revizuire reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din 07 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, față de dispozițiile imperative ale art. 510 alin. (2) și (3) C. proc. civ. referitoare la competența de soluționare a cererii de revizuire, Tribunalul Satu Mare a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe depozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formându-se dosarul nr. x/2022, iar prin decizia nr. 378/Ap din 07 iulie 2022, instanța a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționarea acestei cereri în favoarea Curții de Apel Oradea. În acest sens, instanța a reținut că revizuenta a invocat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 502/AP/2017 a Tribunalului Satu Mare, pronunțată în dosarul nr. x/2014, față de decizia civilă nr. 633/Ap/2021 a Tribunalului Satu Mare, pronunțată în dosarul nr. x/2018, hotărâre împotriva căreia a formulat cererea de revizuire. Învestită prin declinare cu soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 316 A din 08 martie 2023, a admis excepția tardivității și a respins, ca tardivă, cererea de revizuire, reținând că aceasta a fost formulată după expirarea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termen ce se socotește de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Pe calea prezentului demers judiciar, revizuenta critică hotărârea acestei instanțe pe motive de nelegalitate, susținând, în esență, că a formulat cererea de revizuire în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, în mod greșit instanța de revizuire apreciind că termenul curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, context în care hotărârea atacată încalcă dispozițiile art. 509, coroborat cu cele ale art. 510 și 511 C. proc. civ., criticile astfel formulate circumscriindu-se motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia vor fi analizate în continuare. Acest motiv de recurs vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispozițiilor legale. Înalta Curte reține că revizuirea reprezintă calea de atac comună, extraordinară, de retractare, nedevolutivă și nesuspensivă de drept de executare care se exercită împotriva hotărârilor pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul ori, în cazurile anume prevăzute de lege, împotriva hotărârilor care nu evocă fondul și prin care se urmărește, de regulă, înlăturarea erorilor în legătură cu stabilirea situației de fapt. Motivele care justifică exercitarea căii de atac a revizuirii sunt expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ., iar termenele de revizuire sunt prevăzute în art. 511 C. proc. civ. Conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce constituie temeiul de drept al cererii de revizuire formulate de revizuentă, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. În raport de aceste dispoziții exprese ale legii, care fac trimitere în mod explicit la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri și nu la data comunicării, afirmația recurentei potrivit căreia termenul de revizuire curge de la data comunicării hotărârii a cărei revizuire a solicitat-o este nefondată. Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Cu privire la calcularea termenelor, art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prevede că atunci "când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni." În conformitate cu dispozițiile art. 185 C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate." Așadar, decăderea este sancțiunea procedurală ce intervine în cazul nerespectării unui termen procedural imperativ și constă în pierderea exercițiului dreptului procesual. Or, câtă vreme termenul de o lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., are natura unui termen legal, imperativ și absolut, nerespectarea lui este sancționată cu decăderea părții interesate din dreptul de a mai exercita calea de atac a revizuirii. Astfel, în contextul reperelor de analiză enunțate, Înalta Curte constată că hotărârea a cărei revizuire se solicită este decizia civilă nr. 633/Ap din 10 decembrie 2021 a Tribunalului Satu Mare, pronunțate în dosarul nr. x/2018. Prin această hotărâre a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 2320 din 10 august 2020, pronunțate de Judecătoria Satu Mare, și a fost admis apelul declarat de apelanta-intimată Comisia Locală de Fond Funciar Medieșu Aurit, împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul respingerii în totalitate cererii de chemare în judecată întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe prevederile Legii nr. 247/2005 și pe cele ale Legii nr. 165/2013, prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor la stabilirea dreptului de proprietate în limita suprafeței de 50 ha teren arabil și a suprafeței de 50 ha teren cu destinație de pășuni și fânețe. În raport de dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 5 alin. (1) din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 și ale art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârea a rămas definitivă la data pronunțării, nefiind supusă recursului. Astfel, dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. statuează că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. În materia legii fondului funciar, hotărârile judecătorești în primă instanță sunt supuse numai recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 5 alin. (1) din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005. Conform art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dacă printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară, hotărârea din primă instanță este supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevăd că: "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs" iar alin. (2) al aceluiași text legal stipulează că: "Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive (...) la data pronunțării." Așadar, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 633/Ap/2021 a Tribunalului Satu Mare, pronunțată în soluționarea unui apel în materia fondului funciar, a cărei revizuire se solicită în cauză, a rămas definitivă la data de 10 decembrie 2021, adică la data pronunțării, ceea ce înseamnă că termenul de o lună în care cererea de revizuire putea fi formulată s-a împlinit la data de 10 ianuarie 2022, într-o zi lucrătoare (luni). Or, în raport de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de revizuire transmisă instanței la data de 20 ianuarie 2022, prin poștă electronică, și înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 21 ianuarie 2022, a fost depusă după expirarea termenului de o lună de zile prevăzute de lege, de la rămânerii definitive a hotărârii atacate - 10 decembrie 2021 . Cum, în cauză, revizuenta nu a indicat și nici nu a probat existența unor împrejurări mai presus de voința sa care să fi determinat întreruperea sau suspendarea termenului, în condițiile art. 184 alin. (3) și (4) C. proc. civ., după cum nu a formulat nici cerere de repunere în termenul de exercitare a revizuirii, în conformitate cu art. 186 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în mod corect, curtea de apel a admis excepția tardivității cererii de revizuire. În condițiile în care hotărârea supusă revizuirii este pronunțată într-un litigiu în care instanța a fost învestită cu soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împrejurarea că, prin aceeași cerere de revizuire, s-a invocat și motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., disjuns de către Tribunalul Satu Mare, în raport de care termenul de revizuire curge de la comunicarea hotărârii, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu este de natură a prelungi și termenul de depunere al cererii de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., câtă vreme textul de lege ce reglementează termenul pe acest temei este clar și nu face distincțiile de care se prevalează recurenta relativ la modalitatea de sesizare a instanței. Înalta Curte reține că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională (cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 și nr. 655/2014), a constatat că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților. De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (e.g. cauza Ashingdane c. Regatului Unit, cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde și reglementarea regimului căilor de atac, esențial fiind ca accesul la un tribunal și dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanța lor. În consecință, reținând că data comunicării hotărârii a cărei revizuire se solicită nu prezintă relevanță din perspectiva analizării excepției tardivității, Înalta Curte constată că hotărârea recurată nu este susceptibilă de reformare prin prisma criticilor formulate de revizuenta A. ce susțin motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Nu poate fi primită nici critica ce reclamă nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul încălcării efectului pozitiv al lucrului judecat atașat încheierii din 17 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2021, în reglementarea art. 431 alin. (2) C. proc. civ., critică susceptibilă de încadrare în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. ce sancționează nelegalitatea hotărârilor prin care s-a încălcat autoritatea de lucru judecat. Legiuitorul a urmărit ca, prin reglementarea cuprinsă în art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că: "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă", să concretizeze și pe plan normativ efectul pozitiv al lucrului judecat în sensul că o chestiune dezlegată în cadrul unui proces, indiferent dacă această dezlegare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi contrazisă într-un litigiu ulterior. Ceea ce invocă recurenta, în speță, este efectul pozitiv al lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, de natură a proba aspecte în legătură cu un alt litigiu, tinzând să demonstreze modalitatea în care, prin încheierea din 17 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2021, a fost dezlegată chestiunea tardivității cererii de revizuire fără posibilitatea de a se statua diferit în decizia recurată. Prin încheierea din 17 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, constatând că cererea a fost depusă la Curtea de Apel Oradea, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității cererii de revizuire formulate de Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Negrești Oaș și de Primarul Unității Adminuistrativ Teritoriale Orașul Negrești Oaș împotriva deciziei nr. 1027/CA din 19 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 C. proc. civ., excepție invocată de intimata Curtea de Conturi a României, în nume propriu și pentru Camera de Conturi Satu Mare, prin întâmpinarea formulată în cauză. Înalta Curte, contrar susținerilor recurentei, reține că interpretarea art. 431 C. proc. civ. impune concluzia că efectul pozitiv presupune la rândul său condiția identității de părți; alin. (1) prevede condiția triplei identități de părți, obiect și cauză pentru efectul negativ, iar alin. (2) continuă această idee, arătând că oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. Acest text trebuie interpretat sistematic, referindu-se la aceleași părți care au participat în litigiul inițial. De vreme ce revizuenta nu are calitatea de parte în dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în care s-a pronunțat încheierea din 17 noiembrie 2022, ci este terț față de cauza respectivă, nu poate invoca autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri, art. 435 C. proc. civ. făcând distincție între efectele pe care hotărârea judecătorească le produce față de părți și, respectiv, efectele pe care le produce față de terți, pentru părți hotărârea fiind obligatorie, în vreme ce pentru terți hotărârea având valența unui simplu fapt juridic, chiar dacă problema de drept este aceeași, tocmai pentru că sistemul procesual român nu cunoaște instituția precedentului judiciar, dezlegările în drept fiind obligatorii doar în cazul instrumentelor juridice speciale de unificare a practicii. În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 316 A din 08 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă. Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurenta-revizuentă la plata sumei de 2.975 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar Medieșu Aurit, conform facturii nr. x din 16 ianuarie 2024 aflate la dosar.